Când am decis să mergem la acest restaurant nici nu știam exact cum se numește – Sisi, Promenada, Promenada Sisi ... Tot ce știam era că fac niște coaste cu chips și sos delicioase. Așa că ne-am gândit că trebuie să-l “călcăm”! Oops! Ne-am dat de gol: ne cam plac coastele 😊 Deci ... hop pe biciclete (căci am zis să și consumăm niște calorii, nu doar să asimilăm ...) și ... direcția Râșnov! Am fost plăcut surprinși de ceea ce am găsit: un loc mai elegant decât ne așteptam, amplasat în vechiul loc de promenadă al Râșnovului - un parc înființat în 1879, la marginea pădurii, cu alei, bănci și foișoare, unde îți imaginezi domnițe în rochii colorate la brațul ofițerilor sobri ... și am crezut că îmbrăcămintea noastră de plimbare cu bicicleta nu va fi agreată, dar a fost în regulă.  Pentru că că plecaserăm cu gândul la coaste și chips, asta am și comandat. Dar meniul e mult mai divers și frumos. Cum adică meniu frumos?! Da, chiar e frumos, ca o carte cu poveşti și poze, pe care o răsfoiești cu plăcere, nu doar ca să alegi ceva de mâncare ci și ca să afli lucruri interesante din istoria zonei.   [Publicitate interbelică în meniu. Cu "ferbere de probă" 😀] Și satisface cu siguranță multe gusturi, atât ale celor aflaţi în căutarea mâncărurilor tradiționale românești, ungurești ori specialităților săsești (acestea din urmă se bucură de multe recomandări) cât și ale celor ce-și doresc ceva mai ... internațional. Iată câteva exemple: tocăniță de vițel (care vine cu o focaccia fierbinte deasupra, numai bună de înmuiat în sos), borș de cocoș sau papricaș ardelenesc; noi am încercat o ciorbă ardelenească cu afumătură (18 lei, 450g) şi ne-a plăcut. Preferi pizza? Sunt câteva variante ok, dar să nu ai aşteptări foarte mari. Cea mai interesantă ni s-a părut a fi specialitatea casei La Promenada (550g, 36 lei), o pizza care vine cu "degeţele de pui" pane şi un sos de coaste (cel de usturoi din poză a fost comandat extra 😊) [O pizza într-o prezentare inedită 😍] Sau poate vrei o pastramă de oaie? Este și asta. Somon? Este! Și din ce am văzut pe mesele vecinilor și prin farfuriile cu care au trecut ospătarii pe lângă noi, toate arătau bine. Şi dintre ele, ne-a atras atenţia Specialitatea bucătarului-şef: Obrăjori de văcuţă, orez sălbatic cu legume şi sos de afine (75 lei, 380g). [Specialitatea bucătarului-şef.] Gata, că a început să picure pe tastatură... Iar coastele au fost cu adevărat delicioase; condimentate numa’ bine și coapte la fix, cât să se desprindă de pe oase și să ai ce linge de pe degete. Chipsurile? Putem spune că printre cele mai bune dintre cele încercate până acum; și un pic sărate și un pic condimentate, merg perfect cu berea. Să fie primit și ... să nu se depună! 😊 Porțiile sunt și mari (58 lei, 500/90g) și mici (30 lei, 250/90g), după foame sau după poftă; prețurile includ carnea și un sos al casei, chipsurile se plătesc separat 14 lei porția (100g). [Porție mică de coaste si chips.] Am mai fost încercat şi un Muşchi de vită la grătar asezonat cu ciuperci sote (160g, 75 lei), care a venit făcut rare, fără ca cel care l-a comandat să fi fost întrebat cum îl vrea făcut... În acea vizită a fost cam singura scăpare din partea personalului, de altfel plin de solicitudine! [Muşchi de vită, cu un plating surprinzător.] Dacă aveți cu voi și copii(i), aveți șanse să mâncați (mai) liniștiți. De fapt, restaurantul face din asta chiar un argument de marketing – Masă tihnită, copii fericiți. Pentru că are un primitor și încăpător spațiu de joacă pentru cei mici în interior, plus unul amenajat fix în fața terasei, în aer liber, care vor ține ocupate odraselele cât să-și bea părinții cu calm paharul cu vin. În acest sens, poate cei care nu sunt însoțiți de copii ar face mai bine să se așeze în zona terasei care e mai departe de spațiul de joacă, pentru că uneori agitația celor mici e ... destulă ... Și meniul este adaptat ca să fie și pe placul lor, cu feluri preferate de cei mici – paste, șnițel sau ... pizza Hello Kitty. Deci, fie că stai/ești cazat în Râșnov sau ai venit pentru o zi să-l vizitezi, ori ești doar în trecere spre o altă destinație, un popas La Promenada, pică bine. Iar dacă vrei să fii servit acasă sau la pensiune/cabană, foloseşte butonul "Comenzi" de mai sus (disponibil în aplicaţia Unde Mergem)!

Restaurantul Mai Danube, aparținând pensiunii cu același nume din Eșelnița (recomandată și ea în secțiunea Unde Dormi), este unul dintre puținele restaurante de pe Clisura Dunării care sunt deschise și iarna și unde poți, în principiu (clienții pensiunii au prioritate), să te oprești să manânci ceva dacă treci prin zonă ori ești cazat într-un loc care nu oferă și servicii de restaurant; sau poate vrei să mai... „schimbi peisajul”. Într-un decor rustic, cu decorațiuni de inspirație folclorică dar cu o atmosferă luminoasă și o priveliște superbă, localul abordează bucătăria tradițională și este axat pe preparate din pește. [Peşte în crustă crocantă de... bere. 😋] Se laudă cu Peștele în crustă crocantă și Peștele fript ca pe Clisură, cu mămăliguță și mujdei, așa că, inevitabil, le-am încercat și noi. Peștele în crustă crocantă este prăjit într-un aluat cu bere și vine pe un pat din salată de legume de sezon; o combinație inedită – crusta ușor caramelizată și asocierea mai puțin obișnuită a peștelui prăjit cu legumele crude. Peștele fript - făcut în crustă de mălai, prăjit exact cât trebuie și foarte gustos; dacă ești un gurmand, s-ar putea să-ți prindă bine și o ciorbă ca intrare ori un desert după. [Peşte fript ca pe Clisură. Pardon, ca pe Rivieră! 😊] Ne-am lăsat ispitiți și de o Saramură de pește cu mămăliguță și de o Tigaie picantă. Saramura delicioasă, cu un sos consistent, gustos, bine asezonat și numai bine de picant iar Tigaia picantă, cu pui și legume, a fost o alternativă foarte binevenită la muuultul pește pe care îl găsești predominant și recomandat în mai toate restaurantele din zonă (lucru bun de altfel, că tot ești pe malul Dunării și atât cât o mai fi...). [Saramură de peşte cu mămăliguţă.] Meniul nu este unul extraordinar de vast, dar cu siguranță se va găsi câte ceva pentru gustul fiecăruia. Servirea este decentă, având în vedere dificultățile cu care se confruntă serviciile de ospitalitate în zonă din punct de vedere al personalului. Nu sunt ospătari la papion, (nici n-ar fi în ton cu atmosfera familială a restaurantului) dar treaba se face, mâncarea vine la masă, la timp, așa cum a fost comandată. [Terasă cu feeling mediteranean. 😍] Restaurantul are și o terasă mare, frumoasă, confortabilă și cu locuri VIP la spectacolul de imagine pe care îl dă Dunărea. Așa că dacă vremea e potrivită, masa pe terasă la Mai Danube, ori măcar o cafea e un „must”. Atât restaurantul cât și pensiunea sunt o notă pozitivă într-un „cadru comercial” care lasă încă, din păcate, mult de dorit...

Am auzit de Ma Pizza în plină pandemie şi a devenit de la prima degustare noua pizza favorită. Le dorim şi ne dorim să rămână cât mai mult aşa! 🙂 Am aflat apoi că aici aluatul folosit pentru blat este făcut cu maia, este mai hidratat decât se face în mod obișnuit la pizza și este maturat minimum 24 de ore, ceea ce îl face mai ușor de digerat. Așa cum spun italienii înșiși. Ingredientele utilizate sunt de foarte bună calitate, ceea ce dă un mare plus produsului finit. De fapt, sunt cele mai bune ingrediente pe care le-am găsit până acum într-o pizza! Pe oricare ai alege-o, nu ai nimic de pierdut. Toate sunt foarte bune. Poți opta pentru una dintre variantele clasice, cum ar fi Margherita sau Quattro Formaggi sau poți încerca ceva inedit, cum ar fi Mortadella e Pistacchio sau Estiva, în două dimensiuni – 32 (Clasica) sau 27 cm (Junior). Fior di latte, pesto, busuioc, roșii uscate, ciuperci, măsline, prosciutto, solo sau insieme, toate vor cânta „Felicita” papilelor tale! 😋 Știi fița aia cu marginea pe care nu o mai mănânci când începi să te saturi? Aici nu! Poate doar dacă ești la dietă și chiar nu vrei să forțezi limitele în ziua „de trișat”. Îți poți comanda (Duminică-Miercuri 11:00-21:00, Joi-Sâmbătă 11:00-22:00) pizza preferată la telefon sau online (în orele de vârf livrarea poate dura ceva mai mult) iar livrarea este gratuită în oraș, cu o comandă minimă de 35 lei. Dacă vrei să fii sigur că o vei mânca fierbinte o poți ridica tu din food court Magnolia sau o poţi mânca direct acolo - în plus, aşa poţi beneficia de o campanie prin care acumulezi ştampile ce îţi pot aduce o pizza gratis! 🙂

Nu ne-am fi gândit niciodată că într-un restaurant vegan, în care se găteşte fără prăjire în ulei, poate să miroasă atât de bine. Atât de bine, încât aproape că îţi pare rău că nu au mai multe feluri de mâncare disponibile! Meniul - altul în fiecare zi şi în fiecare săptămână (nota 10 pentru inventivitate!) - este publicat în fiecare zi de luni pe pagina de Facebook a restaurantului, la data documentării costa 25 lei (fel 1, fel 2, salată şi pâine/ mămăligă) dar ştim cu toţii că genul ăsta de mâncare nu a fost niciodată ieftin. Poţi alege şi doar un singur fel, ori unul din deserturile care îţi fac cu ochiul din vitrină, pui pe tavă, plăteşti şi mergi la masă! Doamna Lili - care administrează restaurantul - ne-a povestit cu pasiune despre misiunea pe care şi-au asumat-o, de promovare a mâncării raw-vegan cu ingrediente 100% vegetale şi aproape integral proaspete (mai ales în sezonul cald), cea mai mare parte dintre legume provenind din grădina proprie dintr-un sat de lângă Braşov... în timp ce vorbeam tocmai primiseră o lădiţă cu roşii. 🙂 [Roşii din producţia proprie.] Nu am apucat să mâncăm nimic dar am băut una dintre cele mai bune limonade din viaţa noastră, îndulcită cu miere (singurul ingredient de origine animală folosit aici), în care se dădea o "luptă" acerbă pentru supremaţie între aromele puternice ale plantelor şi fructelor proaspăt mixate; după câteva sorbiri am declarat câştigătoare ghimbirul şi menta! 🙂 Dar cei câţiva oameni pe care i-am chestionat cu privire la acest loc ne-au spus că mâncarea este bună - poate că un "carnivor" nu va fi impresionat - nu este ceva "wow" dar asta pentru că nu este "îmbogăţită" cu tot felul de aditivi şi arome... Din ce am văzut noi, totul te duce aici cu gândul la modestie (în sensul bun al cuvântului) - amenajarea este simplistă, locul nu iese cu nimic în evidenţă, chiar va trebui să fii atent ca să îl găseşti după ce parchezi, fiind amplasat la demisolul unui bloc din cartierul Avantgarden (sugestie: lasă un număr de telefon la maşină, pentru că majoritatea locurilor de parcare sunt proprietatea locatarilor din zonă). Majoritatea clienţilor sunt localnici - iniţial a fost destinat exclusiv personalului şi managementului firmei care a construit cartierul (de unde şi numele restaurantului) - dar datorită cererii mari a locuitorilor, a fost deschis şi pentru public. Ca o concluzie, dacă vrei o mâncare fără carne, sănătoasă, gătită proaspăt în fiecare zi şi nu te deranjează să te serveşti singur... mergi la Maurer For Life. Sunt şanse mari să îţi placă!

La poalele Cetății Sighișoara, pe Strada Morii, găsești Restaurantul Michelangelo. E tot zona istorică a orașului, așa că s-ar putea să „te fure peisajul” cu case vechi și străzi înguste, dar fă ochii mari și nu-l rata, căci ai ocazia unei experiențe culinare de calitate. E un restaurant mic, o afacere de familie în care lucrează tata, mama și uneori chiar și băiatul, un adolescent care trăiește și „tămbălăul vârstei” dar învață și responsabilitățile vieții de adult. Alexandru și Mihaela, împreună cu băiatul lor, s-au întors de 4 ani în România, din Italia, cu un vis. [Un restaurant mic dar cu inima mare.] Alexandru abia terminase liceul când a plecat în Italia. A început de jos, de la spălat vase și aprovizionat bucătăria. A fost angajatul propriei mame, a învățat limba, a învățat că „salata trebuie să râdă” în farfurie (adică să fie frumoasă) și a prins drag de bucătărie. După doi ani de ospitalitate știa deja numele restaurantului pe care dorea să îl deschidă, cum va arăta, cum va fi amenajat. După 25 de ani de specializare la locul de muncă, urcând pas cu pas fiecare treaptă a evoluției profesionale până la nivelul de bucătar-chef, cu soție și copil, a venit să aducă la Sighișoara o părticică din Italia pe care au îndrăgit-o mult. Fără certitudini, fără încurajări prea multe. [Alexandru şi una din "armele" lui secrete. În bucătărie...] Astăzi Alexandru gătește, Mihaela este hostess și ospătar iar băiatul lor ajută cu orice e nevoie. Ei merg după marfă, ei aleg ingredientele, ei negociază contractele cu furnizorii, ei socializează cu oaspeții, ei au grijă ca totul să se întâmple așa cum au învățat că trebuie să fie în domeniul ăsta de activitate.  Iar la Michelangelo Italia e la ea acasă – muzica, decorul, tablourile cu peisaje ori personaje faimoase, cărțile de bucate de pe rafturi, toate sunt cu Italia, din Italia, despre Italia. Și, evident, meniul; și aproape în totalitate și ingredientele principale folosite - salamuri, guanciale, carne de vită, prosciutto, brânzeturi, fructe de mare. [...şi pe masa ta! 😋] Vedeta indiscutabilă a meniului este Bistecca alla Fiorentina. Ai auzit de ea? Dacă nu-ți spune nimic numele, trebuie să o cunoști! E o frumusețe apetisantă cu origini în Florența, de familie bună, cu forme și proporții echilibrate și care are nevoie doar de simplitate ca să te cucerească. Nu vrem să părem ireverențioși, dar o spunem: e o bucată buuună de carne! 😊 Dintr-o anumită zonă, de la o anume rasă, de anumite dimensiuni, de o anumită vârstă, crescută într-un anume fel. Maturată minim 21 de zile în Italia, ia drumul Sighișoarei și ajunge la Michelangelo, unde i se continuă maturarea, în condiții specifice, până când poposește în fața mesenilor. Rumenă la față dar încă rozalie în interior, presărată doar cu puțină sare și un fir de ulei bun de măsline, nu-i mai trebuie nimic decât o pâine bună alături și un pahar de vin. [În aşteptarea gurmandului fericit. 😊] La Michelangelo vezi în vitrină bucățile care sunt gata de a fi gătite iar porția care va ajunge pe masă, înainte de a pleca spre grătarul încins, ți se prezintă, ca să vezi dacă sunteți compatibili. Nu prea poate fi mai mică de circa 800 g, pentru că doar așa poate să fie delicioasă; deci nu te da la prea multe „antipasti” sau mergi cu doi-trei prieteni – cu cât e mai mare bucata de carne, cu atât e mai bună. Noi am primit din partea casei (da, se întâmplă și din astea aici) o mică gustare delicioasă cu pâine, ulei de măsline și ierburi aromate, care ne-a trezit foarte bine papilele și pofta și după care bistecca a mers foarte bine și suficient. Am pus lângă ea și o salată cu rucola, roșii cherry și „petale” de parmezan care a fost foarte bună dar bistecca e atât de suculentă și plină de savoare încât zău că nu are nevoie de nimic lângă ea. Totul (bistecca de 950g + salata) a costat un pic peste 200 lei şi a fost mai mult decât suficient pentru doi. [Delicios, memorabil, la un preţ meritat.] Am mai încercat la Michelangelo și altele, deși bistecca ne ademenea, irezistibil din paginile meniului și din amintiri. Iar dacă nu-i cedezi în mod repetat e în regulă, căci Alexandru știe să mai facă multe lucruri bune. Pentru că italienii de obicei încep masa cu antipasti, am făcut ca ei și am deschis cu „Mozzarella in carroza con yogurt magro e la cipolla rossa caramellata”; care nu e mozzarella în căruță 😀 ci un fel de sandviș pane, care poate suna banal dar în mâna unui bucătar priceput poate deveni o gustare rafinată. Iar la Michelangelo, pe lângă mozzarella de bună calitate, Alexandru (ne tot vine să scriem Alessandro) pune un iaurt cremos și acrișor, pe care îl însuflețește dulce cu ceapă roșie caramelizată – în total o combinație de gusturi și texturi fix din acelea care stârnesc în creier numai plăcere. [Un antipasto care poate fi pe săturatele pentru cineva cu stomacul mai mic.] Bineînțeles că dintr-un restaurant italian nu pot lipsi pastele (făcute în casă!). Iar la Michelangelo cele câteva feluri cu paste din meniu sunt acelea capabile să arate ce înseamnă bucătăria italiană autentică. Ne-am „aventurat” la o porție de Tagliatelle al sugo di cinghiale (tagliatelle cu carne de mistreț) – o rețetă toscană, cu gust dens, de toamnă-iarnă; cu un vin roșu alături, e potrivită pentru carnivori. [Tagliatelle cu carne de mistreț 😋] Dar am încercat și ceva mai ușor - Doradă coaptă, cu capere, cartofi și roșii cherry (Orata al cartoccio capperi patate e pomodorini); prepararea în această variantă durează ceva mai mult (se poate face și la grătar) însă tehnica de coacere „al cartoccio” (en papillote) maximizează toate aromele, așa că merită cele vreo 30 minute de aşteptare. Ne-a surprins modul de prezentare, cu peștele desfăcut pe spate și ne-am bucurat să regăsim gusturile provenite din ingrediente de calitate. Evident că nu poate lipsi cafeaua, adusă și ea tot din Italia. Iar deserturile sunt mereu proaspete și poți alege ce-ți dorești direct din vitrina de prezentare. [O metodă de preparare care păstrează toate aromele din ingrediente. 👌] Deci la Michelangelo e fără pizza, ciorbă, șnițele sau mici; fără compromisuri. Nici pastele nu sunt doar acelea pe care le poți găsi peste tot. Dacă ai sensibilități alimentare ori preferințe speciale, există flexibilitate atât timp cât rămâi în specificul restaurantului. Respectul pentru client e important dar trebuie să fie și reciproc.  Unele preparate sunt ceva mai scumpe dar sunt în meniu variante mai pentru toate buzunarele; dacă vrei să mănânci ceva special, e normal să și plătești. Vorbim până la urmă de un restaurant, nu de o fabrică de mâncare. Calitatea este mai importantă decât cantitatea iar propoziția asta e valabilă în toate sensurile – și când vine vorba de mâncare și când vine vorba de clienți.  Satisfacția clientului este verificată constant. Ești întâmpinat la intrare iar Mihaela e mereu printre clienți. Iar Alexandru este atent inclusiv la cum se întorc farfuriile din sală. [O altă specialitate a casei: spaghete cu fructe de mare.] Porțiile sunt în general îndestulătoare.  Atenție, unele prețuri sunt pe 100 g, altele pe porție! Meniul nu are preparate pentru copii și nici facilități pentru cei mici.  Atmosfera dorită este una liniștită și plăcută. Vara au și terasă, de aproximativ 20 de locuri iar la interior sunt disponibile aproximativ 40. Restaurantul e deschis de marți până duminică. În sezon (mai-noiembrie) - de la 15 la 23 iar în afara lui - de marți până vineri se deschide doar de la ora 18 și numai sâmbăta și duminca de la ora 15. Deci vii fie pentru un prânz târziu, fie pentru cină. De obicei în ultima săptămână din august și prima săptămână din septembrie „familia Michelangelo” își ia vacanță. Oricând ai vrea să vii, cel mai bine e să suni înainte. Se pot organiza și evenimente private – corporate sau personale. Iar uneori se organizează și evenimente speciale – degustări, seri tematice etc. Mâncarea se poate comanda și pentru a fi luată la pachet (fără să plătești ambalajul!); însă doar la fața locului dacă nu ești de-al casei – comanzi și aștepți/comanzi, plătești, revii. Să nu te impacientezi dacă Alexandru te va întreba unde vei mânca (cât ai de mers până acolo) – o face ca să știe cum să gătească și ce ambalaj să folosească, pentru că la multe preparate gătirea continuă chiar și după ce s-a oprit focul și nu vrea să ajungi să pui pe masă un preparat nesatisfăcător. Livrări nu fac. Este parcare publică și mare în apropiere, gratuită după ora 18 și duminica. 

Millenium Pub & Cafe are deja istorie în segmentul restaurantelor şi cafenelelor din Brașov - îşi bucură clienţii în acelaşi loc încă de prin 2010 - nu sunt mulţi concurenţi care se pot lăuda cu așa ceva! Și a reuşit să-i fidelizeze pe mulţi dintre ei nu cu oferte sau preţuri mici (dimpotrivă, am putea spune că preţurile de aici sunt medii şi peste medie) ci cu mâncare bună, ambianţă placută şi servicii de calitate. [În faţa restaurantului sunt multe locuri de parcare.] Atmosfera nu este de restaurant ci mai degrabă de pub iar cele 80 de locuri sunt de multe ori neîncăpătoare (este recomandată rezervarea mai ales în weekenduri) poate şi datorită celor 20 de locuri de parcare rezervate pentru clienţi, fiind singurul restaurant din Centrul Vechi care se poate lăuda cu o parcare proprie (gratuită) atât de mare! În sezonul cald activitatea se cam mută pe terasa de lângă restaurant, o grădină de vară, foarte răcoroasă şi frumos amenajată. De preferat și aici rezervare! 😍 [Separeul din grădina de vară.] Indiferent că vorbim despre micul-dejun, feluri principale, ciorbe (care se servesc toată ziua) sau deserturi, porţiile sunt generoase; pentru cei aflaţi la regim sau pentru copii, pot fi comandate şi jumătăţi de porţii - aflaţi detalii de la ospătari. Meniul este destulde variat, cu preparate din bucătăria românească, europeană și câteva, chiar din cea asiatică/indiană. În vizita noastră de documentare am încercat două ciorbe (de burtă, 39 lei și de vițel, 37 lei) care au venit însoțite de smântână și ardei iute (cea de burtă); o porție de ficăței la tigaie (45 lei) garnisiți cu cartofi prăjiți (17 lei) și o salată de varză (15 lei); și o porție de coaste de porc (79 lei), care s-a dovedit a fi cea mai inspirată alegere de la masă ☺️: bucăți de carne gustoasă (am bănuit noi, gătită sous vide), cartofi copți, sos și asortiment de salată. [Coaste de porc cu cartofi și salată.] Toate deserturile (cu excepţia îngheţatei) sunt proaspete, preparate "în casă" - noi am încercat papanașii - auzisem că sunt printre cei mai buni în Braşov - așa e, dar am constatat că sunt și printre cei mai scumpi (39 lei) 😀 însă am profitat de posibilitatea ca cei 2 papanaşi din porție să fie serviți separat 😉. [Cu smântână și dulceață din plin 😋] E un restaurant cum nu sunt multe prin Braşov, unde vei găsi mult zâmbet, mâncare bună şi o atmosferă aproape familială. Şi am mai constatat ceva drăguţ aici: dacă ai o dorinţă sau o curiozitate culinară, poţi să i-o împărtăşeşti ospătarului care te serveşte - există disponibilitate de a-ţi fi îndeplinită, în limita posibilităţilor! 🙂 

Ne-am „împiedicat” de Panner la scurt timp după ce s-a deschis, prin 2018, pe mult-circulatul culoar Rucăr-Bran, în Moieciu de Jos. Și de-atunci ne tot „împiedicăm”, mai de fiecare dată când trecem prin zonă... 🙂 Prima dată ne-a atras atenția clădirea, complet atipică în peisajul autohton, cu o arhitectură deosebită – ne-a făcut să gândim că „arată bine; trebuie să fie ceva ok înăuntru...” Apoi denumirea – PANNER; suna așa... a coș; un coș cu ceva bun? Să vedem! Și am avut ce vedea... [Terasa cu lemn, piatră şi ... mult soare.] Să revenim un pic la clădire ... Cumva în mijlocul lui Nicăieri ... într-un loc unde ultimul lucru pe care te-ai gândi să-l construiești ar fi o cofetărie... Dar se pare că nu a contat acest detaliu, chiar deloc! Clădirea te cheamă la ea! Lemn și piatră, lumini și culori îmbinate armonios. Și la exterior și în interior. Lemn recuperat, piatră șlefuită, totul încadrat perfect în peisaj, pe gustul ochiului (așa cum ar trebui să fie cât mai multe clădiri, în cât mai multe locuri). Iar interiorul... foarte pe gustul papilei! 😀 Am deschis cu clasicii: cremșnit și savarină. Și cum niciun clasic nu devine clasic în mod nejustificat, ne-am bucurat să constatăm că elementele de bază sunt acolo; cu ceva îmbunătățiri și modernizări, dar binevenite. Ne-am promis că vom reveni. Și au mai urmat ... păduri negre, choux-uri, cafele ... și mai avem de revenit ... 😋 Dacă îți place bezeaua poți încerca Pavlova - e aerată și ușoară, cu fructe acrișoare, crocant-spumoasă și moderat dulce. Ne-a plăcut și carrot cake; am trecut peste reticența de a accepta morcovul într-un desert și surpiza a fost foarte plăcută - pufoasă și delicioasă, nu foarte dulce și echilibrat aromată. [Carrot Cake şi Pavlova. Impecabile!] Oferta e variată și include cofetărie, patiserie, produse vegane/de post dar şi ceva băuturi, apă, sucuri răcoritoare, fresh. Mai sunt și băuturi sezoniere - ceaiuri originale (mentă-eucalipt, trandafir, rodie), caffe latte (amaretto-turtă dulce), vin fiert (servit alături de alune picante). Sau dulciuri sezoniere - cu dovleac, turtă dulce, cozonac etc. Plus candy-bar (pe aria județului) și torturi pentru evenimente... la unul dintre acestea am avut ocazia să testăm un tort White Sensations, cu o combinaţie foarte interesantă şi insipirată de ingrediente. 😋 A, şi o cafea foarte bună disponibilă în multe variante, inclusiv to-go. [Numai pentru cafea, şi tot merită să faci un popas 😊] Și credem și că toate sunt gustoase și de bună calitate, având în vedere că de fiecare dată când am fost mai că nu am găsit masă, plus numeroșii clienți care își luau produsele pentru acasă (sau în maşină). Frișca este naturală, ciocolata belgiană, romul rom (nu esență). Totul este creat, frământat, dospit, copt, însiropat, decorat, stors în laboratorul propriu aflat în aceeaşi clădire, deci prospețimea produselor ar trebui să fie asigurată. Toate produsele sunt testate, de la gust la aspect, la forma de prezentare. Și apar constant noutăți și inovații. [Când e greu să te decizi... le iei pe toate 3! 😍] Din produsele sărate poți încerca alunele casei, la fel de scumpe ca și restul produselor (dar și mult mai bune) comparativ cu ale altor magazine de profil. Am remarcat în ofertă și bezeaua - disponibilă la suta de grame... sau la kilogram 😉 în funcție de cât de mare e pofta. [Dulce, sărat sau... amândouă? 😊] Deci ... dacă simți că ți-a scăzut un pic glicemia ... Panner e un loc foarte bun pentru o pauză și ceva bun 😋  Iar dacă e și cald, cu atât mai bine; poți sta pe terasă, la soare. Au și parcare încăpătoare (inclusiv un rastel pentru biciclete), așa că nu trebuie să te grăbești; poți să-ți iei aici chiar și... o pauză mare. 😀

Pescăria lui Matei nu e doar un restaurant, cunoscut deja de mai toată lumea care călătorește, Pescăria lui Matei e o poveste. Iar povestea a început cu un bunic pescar, a continuat cu un tată învățător reprofilat în pescar, și activ și astăzi în afacere, și crește astăzi cu Matei – nu doar proprietar de afacere, ci și pescar pasionat, absolvent de chimie aimentară și implicat trup și suflet în activitate. Iar fotografiile de pe pereții restaurantului vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.  Totul a început prin anii '80, cu „simpla” activitate de pescuit și administrarea unei cherhanale. S-a adăugat, oarecum organic, comerțul pe plajă, un fel de fast-food de odinioară, unde puteai mânca pește prăjit și borș de pește, pregătite de mama lui Matei. Și pentru că băiatul voia să-și cumpere un ski-jet, a decis să muncească serios pentru asta, așa că i s-a alăturat mamei, cu un beach-bar. De-aici până la restaurant pare că nu a mai fost nevoie decât de-un pas. Care a fost făcut în 2013. [2013 - începuturi...] La început izolată și greu accesibilă, Pescăria lui Matei a devenit azi loc de pelerinaj 😉 pentru cei care apreciază peștele. La Agigea, lângă port, pe malul mării dar departe de vadul comercial turistic, cu o priveliște de care numai în astfel de locuri te poți bucura, lângă punctul de unde a început totul – cherhanaua cu stuf (renovată și transformată în actuala pescărie). La început a fost un salon mic, cu o terasă mică, un loc prea puțin interesant pentru furnizori sau colaboratori „serioși”... Cu totul diferit stau însă astăzi lucrurile, când cei mai mulți clienți revin în mod repetat iar turiștii de pe litoral aleg să parcurgă distanțe nu mereu confortabile din stațiunile unde se cazează, pentru a testa pentru prima dată gusturile sau a regăsi preparate preferate la Pescăria lui Matei. [...și prezent.] Astăzi este un restaurant care este deschis tot timpul anului, cu terase mari, adaptat pentru funcționare continuă. Clienții sunt din toate categoriile – de la șoferi de TIR și trecători spre port la reprezentanți de companii, delegații comerciale, localnici și turiști; au în comun plăcerea de a mânca pește, pește bun, pregătit bine. Servirea nu e de fițe, cu naproane, pahare de cristal, fețe de masă albe și ospătari cu vestuță, deși prețurile te-ar putea face să te aștepți la asta... până la urmă e vorba de un restaurant - business de familie. Preparatele, atitudinea la servire și experiența generală a unei mese aici sunt mai importante; iar acestea se ridică la nivelul prețurilor. Toate rețetele după care se gătește au trecut prin mâna și experiența mamei lui Matei, care aproape nu lipsește din bucătărie. [De prin mare adunați...] Și astăzi, la fel ca întotdeauna, pescarii ies pe valuri dis-de-dimineață. Se întorc cu ce permite marea. Dacă nu ți-e lene să te trezești devreme și ajungi la timp la barcă, poți să cumperi pește proaspăt pescuit, în cantități mici, pentru utilizare personală.  Procesarea primară a peștelui se realizează în cherhana; pentru că asta înseamnă restaurant pescăresc; și apoi intră în scenă echipa de la restaurant; preia marfa și încep pregătirile: icre, borș...  La ora 11 se deschide restaurantul, nu înainte ca supervizorii să guste ciorbele proaspăt preparate. În bucătărie lucrează gospodine, nu bucătari cu stele Michelin; oameni simpli însă dedicați, muncitori, disponibili și deschiși. Așa este de altfel întreaga echipă care a crescut la Pescăria lui Matei. Și se vede în tot ce se întâmplă acolo. De la curățenie până la recomandările primite de la ospătari (care, apropo, ni s-au părut cele mai profesionist făcute din ce-am văzut până la ei). Unul din „secretele” succesului pescăriei lui Matei, am aflat, este echipa. Bine închegată, bine pregătită, bine condusă; și la restaurant și la cherhana. De altfel cam 70% din angajați sunt aceeași de la deschidere, iar asta spune multe despre modul în care se desfășoară lucrurile. [...și în farfurie dați!] De cum deschizi meniul, presiunea e mare... că parcă ai vrea să le încerci pe toate... 😊 pentru că nu găsești „pe toate drumurile” tzatziky de Agigea, midii afumate („de casă”), ciorbă de pește sau zargan. Noi „am cedat”, la aperitiv, în fața unei porții de icre de știucă, servite cu ceapă roșie și pâine prăjită (și nu, nu sunt icrele alea fake, cu mult ulei și alte adaosuri... pe care le găsești de obicei) și a unei porții delicioase de midii afumate (în unitatea proprie), cu „tzatziky de Agigea” - o cremă de brânză cu smântână, ceapă verde, usturoi și mărar, la un loc o combinație inedită și fericită de gusturi – afumat și proaspăt – care te surprinde și te face să mai întinzi mâna după „încă una”. [O gustare lejeră 😋] Au urmat o Vulpe de mare prăjită, cu mămăligă și mujdei. Inițial, un pic intrigați când am văzut-o în meniu, ne-au dat „curaj” s-o încercăm explicațiile oferite de ospătăriță. Într-una dintre cele mai profesioniste prezentări de care am avut parte într-un restaurant românesc 👍 am aflat că e un pește din familia rechinului. Gustos, gras, delicios 😋 vulpea de mare e un pește din ce în ce mai rar, dacă îl găsești disponibil, încearcă-l! Și o porție generoasă de Zargan pe plită, lângă care am pus niște legume la grătar (peștele ăsta ciudat, venit parcă de pe altă planetă, are și un gust la fel de aparte). Totul foarte gustos, bine pregătit și frumos prezentat. Bineînțeles că nu am putut trece cu vederea ciorba de pește, bogată și gustoasă, pregătită cum cere regula, cu mai multe feluri de pește. [Aripioare de Vulpe de mare.] În meniu sunt și preparate mai... internaționale... cum ar fi pastele cu fructe de mare. Pe care le-am și „degustat” ☺️ Pe lângă că au fost foarte bune, cu pastele făcute al dente și fructele de mare gătite perfect, cu un sos bogat, roșu, din multe legume pasate, ne-a plăcut originalitatea – pastele erau conchiglie, adică scoici, pe românește; adică am mâncat scoici cu fructe de mare 😊 Am aflat că decizia de a folosi alte paste decât spaghetti sau tagliatelle nu a fost neapărat un exercițiu de creativitate ci unul mai degrabă practic, gândit să vină în ajutorul părinților ai căror copii doresc să mănânce paste – sunt mai ușor de manevrat. Oricum ar fi, de apreciat. [Pește (de multe feluri) cu ciorbă. 👌] Am mai aflat că peștele marin preparat la Pescăria lui Matei vine doar din Marea Neagră și este achiziționat doar de la pescari. De reținut că nu întotdeauna vei găsi tot ce scrie în meniu; așa e la cherhana – se gătește ce se prinde. De pe la jumătatea lunii mai până prin septembrie, când este foarte aglomerat, restaurantul nu ia rezervări. Iar când spunem „foarte aglomerat” vorbim foarte serios - se poate aștepta chiar și 3 ore, se fac liste și ești sunat când se eliberează o masă. Iar asta în condițiile în care restaurantul are în total 280 de locuri! Partea bună e că te poți plimba și copiii se pot juca pe mica plajă din fața restaurantului, pe care Matei și echipa au amenajat-o frumos. Astfel încât așteptarea să fie mai ușoară. [Umorul este apanajul inteligenței. 😉] Atenție și la parcare! Nu parca oriunde, chiar dacă este mult spațiu viran în zonă! Tot ce depășește limitele parcării restaurantului riscă să fie sancționat. Fii atent la semne sau la informații – cei de la restaurant încearcă prin toate mijloacele să ajute clienții să evite situațiile neplăcute.

Unul dintre restaurantele preferate de gheorghieni - locuitorii din Sfântu Gheorghe 🙂 - este Pivnița; a.k.a. Szentgyörgy Pince (dacă vei căuta denumirea în maghiară ai mai multe șanse să-l identifici mai rapid și cu exactitate; noi căutând „Pivnița Sfântu Gheorghe” am trecut pe lângă el ... noroc cu „Szentgyörgy” care ne-a ajutat să „ne pice fisa”). Acest restaurant are în spate și o poveste frumoasă, construită în jurul nobilului secui Potsa József. În perioada când regiunea era organizată în comitate, sediul administrativ al comitatului Trei Scaune servea drept reședință și comitelui. În chiar subsolul clădirii reședinței de județ, comitele a ordonat amenajarea unei pivnițe care să adăpostească producția provenită de pe podgoria familiei, care se spune că era alcătuită din soiuri de foarte bună calitate. Drept urmare a ajuns punct de atracție pentru personalități ale vremii – scriitori, revoluționari. [Pivnița...] Clădirea despre care vorbim este actuala Bibliotecă Judeţeană „Bod Péter”. Iar restaurantul Pivniţa Sfântu Gheorghe ocupă în prezent exact spațiul care în trecut fusese alocat pivniței, încercând să reînvie spiritul şi strălucirea de odinioară ale cramei de vinuri, între pereţii căreia s-au simţit bine foarte mulţi oaspeţi. Au fost păstrate arcadele istorice, care acum conferă restaurantului o atmosferă deosebită. Frumos amenajată și primitoare este și terasa, răcoroasă vara, funcțională și acceptabil de călduroasă iarna (grație unui acoperiș retractabil). [...și terasa de la intrare, pe timpul iernii.] Meniul este alcătuit pe baza bucatelor tradiționale ale bucătăriei transilvănene, cărora li s-au adăugat inspirat detalii moderne. La prima noastră vizită de documentare, am mâncat aici cea mai cremoasă și gustoasă supă cremă de hribi (ce poate fi mai tradițional și mai transilvănean decât hribii?!) care a venit insoțită modern de un croquant cu parmezan (300g, 25 lei). [Supă-cremă de hribi.] Iar felul principal a preluat perfect ștafeta și a făcut un finish de succes – Cotlet de mangalița cu sos de ciuperci hribi (73 lei/ 200g). Pregătit și gătit după tehnica aplicată de obicei vânatului sau cărnii de vită, cotletul a fost o delicioșenie și „a mers” foarte bine cu sosul dens de ciuperci; garnitura de cartofi pai a fost comandată separat. [Cotlet de mangaliţa cu sos de ciuperci.] Ni s-au mai părut tentante și alte mâncăruri din meniu iar ospătarul ne-a asigurat de calitatea lor, dar ... le-am marcat pentru o eventuală vizită viitoare, că de data asta „nu mai încăpea” 😀 – supă de somn, papricaș de somn (cu paste făcute cu brânză de vacă - interesant...) sau gulaș de vițel. Şi am mai pus pe listă şi gulaşul de căprioară 😋... Apoi, la cea mai recentă vizită de re-documentare am aflat că, datorită cererilor din ce în ce mai multe, supa de somn este disponibilă acum în fiecare zi, nu doar în weekenduri, aşa că ne-am hotărât s-o testăm. Nu înainte de a ne încerca norocul și să întrebăm dacă au Oasele cu măduvă la cuptor - pe care, marfă rară, nu le-am găsit niciodată în vizitele noastre precedente. Și... uraaa, de data asta am prins ultima porție disponibilă din ziua aceea! Am înțeles de ce sunt atât de apreciate (de cunoscători): furnizate de o măcelerie din același grup de firme, binecunoscut în zonă (Bertis), oasele vin gata despicate, sunt gătite proaspăt și servite cu pâine prăjită și o garnitură inspirat aleasă - rucola presărată cu bobițe de piper roșu plus un bolișor de ceapă roșie tăiată mărunt - care „taie” cu succes grăsimea din oasele de vită coapte îndelung în cuptor. Deși e prezentat la secțiunea Aperitive din meniu, e un fel de mâncare greu și sățios totodată, pe unii ar putea să îi sature, chiar dacă nu vorbim decât de vreo sută de grame de măduvă și grăsime. Măduvă pe pâine, cu ceapă și rucola, o experiență interesantă de care te poți bucura pentru 35 lei. [Pentru cunoscători. 😋] Câte despre supa de somn, am fost inspiraţi că nu am comandat şi ardei iute pentru că a fost numai bine de picantă pentru gustul nostru. Servită într-un mic ceaun din metal, în supa bază din mai multe feluri de pește am primit câteva bucățele de somn african care, spre deosebire de cel autohton, are o consistență aparte și nu are gustul acela specific de mâl. A venit foarte fierbinte și parcă, pe măsură ce se răcea părea și mai gustoasă. 😊 400g, 33 lei (pâinea se plăteşte separat, 5 lei/coş, ajunge lejer pentru 2 persoane). La fel ca și în cazul celorlalte supe, dacă vei vrea și pâine, va veni prăjită, un detaliu de apreciat. 👌 [4.jpg] Din zona de mâncăruri gătite/fel principal, e bine de ştiut că doar tochitura şi cotletul secuiesc au incluse garnituri, pentru restul va trebui să le comanzi separat din meniu. Restaurantul face şi livrări pe raza municipiului Sfântu Gheorghe, pentru comenzi (le poţi face la telefoanele afişate în pagină) de minimum 50 lei. Livrarea costă 5 lei, se plăteşte și ambalajul 1leu/caserolă. Zilnic, între orele 12:00–15:00, Pivnița are și o ofertă de prânz, cu un meniu dedicat care poate fi consultat în detaliu pe website la secțiunea Meniu de prânz. Poți alege între un meniu cu două feluri (53 lei, fel principal + supă/ciorbă sau desert) și cu trei feluri (65 lei supă/ciorbă + fel principal + desert). Felurile principale sunt însoțite de garnitură, salată la alegere și pâine) iar preparatele se aleg dintr-o listă destul de cuprinzătoare. Deși prețurile sunt mai mari decât al multor „oferte de prânz” ale restaurantelor din zonă, ni s-au părut justificate ținând cont de gama largă de preparate din care poți alege și calitatea acestora. Noi am încercat varianta de 53 lei, cu un Gulaș de căprioară cu vin roșu la care am ales ca garnitură Găluște, ca Salată una de murături asortate, care nu era în meniu dar a fost propusă foarte inspirat de chelnerul care ne-a servit. Iar ca desert, Cremșnit Pivnița Sfântu Gheorghe, făcut în casă. Totul a fost delicios, cantitatea așa și așa 😊, dacă ești mai pe foame îți recomandăm să comanzi cealaltă variantă, cu 3 feluri 😉. [Variantă de fel principal la meniul de prânz.] Concluzia noastră este că “Pivnița” își merită renumele de restaurant-emblemă al orașului Sfântu Gheorghe; cel puțin pentru moment, dacă nu vine altceva tare din urmă ... 🙂

Ești în centrul Odorheiului Secuiesc și ai vrea să mănânci o pizza bună? Poți avea în vedere Pizza 21, un local mic și drăguț, în inima orașului, cu peste 25 de ani de istorie și care a creat o atmosferă familială pentru oaspeții săi.  Pizza este gătită pe vatră, ceea ce îi conferă o aromă specifică. Mirosul de pizza coaptă și al celorlalte mâncăruri pregătite te întâmpină de la intrare, deoarece restaurantul este conectat la bucătărie. Dacă asta te deranjează, poți să alegi terasa 🙂 nu foarte mare dar relaxantă, amenajată în zilele de vară într-o curte îngustă, cu o copertină mobilă, pentru a te proteja de căldura verii; seara iluminatul face atmosfera și mai plăcută.  Interiorul localului este amenajat în stil mediteranean, evocând atmosfera micilor pizzerii din Italia. Pereții sunt decorați cu picturi mici înrămate, iar tavanele cu grinzi aparente și mobilierul din lemn contribuie la ambianță. Chiar și numele pizzelor sunt în limba italiană. [Un colțișor de Italie în centrul Odorheiului.] Specialitatea casei este pizza care poartă numele localului, adică Pizza 21 - 665g, 33 lei. Pe lângă pizza, tot la capitolul mâncare italiană din meniul principal vei găsi și pastele; și aici specialitatea casei, Spaghetti 21, se face remarcată prin ineditul ingredientelor (spaghetti, frișcă, șuncă, ciuperci, porumb, usturoi); promitem că le vom încerca data viitoare... sau poate le încerci tu, și ne spui într-o recenzie aici cum au fost! 😉 Proprietarii încearcă să păstreze selecția de preparate cât mai variată, astfel că pregătesc și specialități de sezon, cum ar fi pizza de primăvară, cu leurdă sau pizza de toamnă, cu dovleac. Încearcă-le dacă vrei ceva inedit 😊 Și apropo de curiozități, au și pizza secuiască, care include cârnați, ceapă, ardei iute și multe altele, pentru o masă destul de consistentă -  Székely Pizza, 600g, 32,90 lei. Noi am încercat pizza Vegetariana (31 lei, 675g), o pizza simplă, dar sățioasă, cu măsline, porumb, mazăre, ardei, brânză și ciuperci. Are crustă crocantă, iar gustul tipic dat de cuptorul cu lemne se simte. Am însoțit-o cu un ceai de mentă, cu lămâie și miere (10,50 lei/ 300 ml), o porție generoasă. Cei care nu beau alcool mai pot avea în vedere și limonada, cu diverse gusturi: de lămâie, de portocale sau de soc - 12 lei, 400ml. Prețurile sunt decente, pentru o pizza în jur de 33 lei. Dacă ți se pare prea mare porția, atunci poți să alegi din câteva variante mai mici (cam trei sferturi din preț și din cantitatea porțiilor normale). [Pizza Vegetariana.] Dacă preferi o masă mai ușoară, există și o selecție de salate 😊 iar dacă îți place bucătăria asiatică, aici vei găsi și acest tip de preparate, cum ar fi puiul chinezesc picant sau puiul thailandez cu orez.   După o masă copioasă te poți răsfăța cu un desert gustos, tiramisu (17 lei), clătite (18 lei) sau chiar un cheesecake cu caramel sărat (20 lei/250g) - tot o specialitate a casei. În zilele mai răcoroase, este deschisă și ceainăria din subsolul pizzeriei. Stilul oriental, scaunele joase din burete, măștile cu tematică orientală, muzica plăcută, fac locul interesant 😊 Vei găsi niște specialități de ceaiuri, cum ar fi ceaiul negru sau ceaiul verde cu arome de iasomie, de ananas sau de ghimbir.  Pizzeria nu dispune de parcare gratuită, dar sunt o mulțime de posibilități de parcare, chiar în fața  localului, ca și la “piazza”! 😉

Rețeta succesului Pizzeriei della Nonna conține ingrediente cu gust bun, grijă la preparare, atmosferă prietenoasă, arome ademenitoare. O poveste gastronomică foarte frumoasă, pornită în 2007 din dorinţa de a face la Braşov o pizza cât mai apropiată de cea tradiţională, coaptă la un cuptor cu lemne. Iar succesul la public a fost atât de mare încât acum se găteşte aici la două cuptoare cu lemne iar pe lângă pizza meniul s-a lărgit spectaculos! [Pizza fierbinte, abia scoasă din cuptorul cu lemne. Ce poate fi mai bun? 😋] De la prima privire aruncată pe meniu, imaginația începe să lucreze, pusă în mișcare de cuvinte-cheie, menite să stârnească pofte pentru cei care cunosc și apreciază o serie de elemente dintr-o bucătărie de calitate – cuptor cu lemne, gorgonzolla, rucola, grilliata, bocconcini, carpaccio, piper roșu. Și nu, nu e un loc „pretențios”, cu aere Michelin, ci unul prietenos, primitor, unde te uită timpul; cam ca la bunica (o bunică ușor mai sofisticată). Iarna când afară pișcă gerul, e o încântare să stai la demisol lângă șemineul în care pocnește focul. Decorul cald crează o atmosferă agreabilă iar personalul amabil și bine pregătit contribuie la o experiență foarte plăcută. Prețurile reflectă în cea mai mare parte corect calitatea preparatelor. [Atmosferă de poveste. 😍] Iar pentru că Nonna nu e chiar la ea acasă, ci în Transilvania, în meniu s-au mai strecurat, pe lângă roșii uscate, pizza al forno di legna și parmesanuri, câte o clătită brașoveană, o ciorbă, un mix grill ori o murătură. Așezată un pic mai departe de zona turistică de maxim trafic a Brașovului (cam 1,6 km de Piața Sfatului, o plimbare de cam 15 minute), Pizzeria della Nonna merită să lași măcar pentru o seară centrul și să te strecori pe câteva străduțe, pentru a descoperi și altceva. Te-am sfătui să nu mergi cu mașina proprie, pentru că sunt ceva probleme cu locurile de parcare în zonă; și oricum o cină are alt farmec dacă are și un pahar cu vin sau o bere la draft alături. 😉 [Bere în măsura potrivită, însoţitor perfect pentru multe lucruri de prin meniu. 😉] Prima noastră incursiune la Pizzeria della Nonna a fost una bogată și plină de satisfacții – o prânzo-cină cu prietenii după o plimbare sănătoasă prin natura din împrejurimile Brașovului, care culinar s-a concretizat în ciorbă, supe, burger, pizze, pește și lasagna, plus limonade, beri și specialități pe bază de cafea. Satisfacția? Deplină. [Un început perfect: Irish Coffee.] Drept urmare, putem recomanda, fără urmă de îndoială: Supa cremă de ciuperci de pădure (la vizita noastră aceasta era disponibilă la rubrica „supa cremă a zilei”, servită cu biscuite din foitaj) – delicioasă dacă îți plac supele cremă și gustul puternic de ciuperci; 400g, 21 lei. [Supă cremă de ciuperci de pădure cu biscuite din foitaj.] Ciorba de burtă – (400g, 25 lei; smântâna și ardeiul iute se plătesc separat) cel mai ne-italian fel posibil din meniu 😉 dar dacă ești fanul preparatului bucuria e mare căci o găsești în meniu și e ce trebuie; Pizza Nonna s-a bucurat de multă apreciere - 600g/43 lei, bogată, cu blat italian subțire și coaptă la cuptor cu lemne, o poți foarte bine lua ca atare sau garnisi cu sos, inclusiv de smântână cu usturoi dacă asta îți poftește papila, numai să nu spui vreunui italiano vero ce-ai făcut 😀; din Specialitățile Pizzarului am încercat San Remo - 500g/47 lei - un pic mai mică și un pic mai scumpă decât cealaltă, dar foarte „concentrată”, și în arome și în calorii (are câteva feluri de brânză), picantă (de la chorizo și fulgii de ceapă), presărată generos cu rucola; cine n-a vrut să dea pe apa sâmbetei efortul făcut și caloriile consumate în drumeție a ales pește – Dorada (în meniu sunt disponibile mai multe specii de peşte și variante de gătire) - bună, bine făcută, însoțită standard (așa vin toate variantele) de cartofi aurii cu mix de brânză și legume sote (parcă ne plăcea mai mult „însoțirea” de dinainte, cu sos pe bază de unt și lămâie și legume la wok); va trebui să te mulțumești cu lămâia de pe farfurie, că dacă mai vrei, costă și e cam scumpă aici 🤭. Dacă nu ești pe carne, poți alege Lasagna San Remo (450g/44 lei) cartof dulce, spanac, brânzeturi, acoperite onctuos cu salsa quattro fromaggi (ea a spus „mmm!”, el, gustând din farfuria ei, a spus „de ce?!”; na, fiecare cu-ale lui… 😀). [Lasagna San Remo 450g, 40 lei.] Iar pentru iubitorii genului, Burgerul Nonna (250/200g, 49 lei) este cam tot ce-ți poți dori de la un burger – carne de vită, ceapă, brânză, roșii, salată, doar că... vita e Angus, ceapa e fulgi, brânza e gorgonzola, roșiile sunt uscate iar salata e rucola; plus cartofi și sos cocktail – sună bine sau sună bine? Cine mai stă să numere calorii?! 😊 [Burger Nonna cu cartofi şi sos cocktail.] Întreg meniul este disponibil şi pentru livrări la domiciliu, serviciu gratuit în oraşul Braşov pentru comenzi de minimum 40 lei; pentru livrare în zonele limitrofe click aici pentru info. Am testat serviciul de livrări iar pizza a ajuns în termenul comunicat şi foarte important, caldă! [Deserturile astea sunt disponibile doar în restaurant. 🤩] Abia așteptăm următoarea vizită, căci mai sunt încă multe de gustat în meniu. Şi mai mult ca sigur va fi pe căldură pentru că am auzit numai de bine despre terasa Della Nonna! 😉 ...și așa a fost, în vizita de re-documentare am reușit să vedem atmosfera de pe terasă. Care ne-a plăcut, și chiar dacă toate mesele erau ocupate, ospătarii au reușit să servească în timpi acceptabili. [Terasa Della Nonna.] Am încercat Orez prăjit cu piept de pui (46 lei), Linguini cu fructe de mare (350g, 50 lei) și Burgerul de vită. Foarte bune toate, așa că verdictul a fost: în continuare, un loc #undemergem. Să ai poftă și... așteptăm o recenzie în care să ne spui cum a fost! 

Il Gufo Reale Viscri, sau, așa cum știu mai mulți, Pizzeria Viscri, este la numărul 11 din numitul sat, un fel de insulă exotică printre valurile consistente, aglomerate ale bucătăriei săsești. Dacă în sejurul la Viscri vrei să iei o pauză de la ciorba ardelenească, papară ori tarhon, Alexandra și Stefano, au soluția – o pizza ca la ea acasă, cu blat subțire, coaptă la foc de lemne, într-un vechi cuptor săsesc. Noi am fost curioși, așa că le-am trecut pragul. Și am fost plăcut surprinși – într-un loc turistic atât de mic să găsim așa un nivel de calitate. Am testat clasic – Pizza rucola. 37 lei (cu mozzarella, roșii și rucola) dar și o specialitate a pizzeriei, în ton cu locul și personajele faimoase – Pizza Principe, 44 lei (inspirată, zice Stefano, din mic-dejunul englezesc - cu bacon, ou ochi, mozzarella, ceapă verde și roșii). Foarte bune amândouă – blat subțire și gustos, ingrediente de bună calitate. Ne-a plăcut că Alexandra ne-a atenționat asupra oului de pe Pizza Principe, care, fiind copt, are un aspect puțin diferit de un ou-ochi obișnuit. [Pizza în "stil" englezesc, la Viscri 😋] Pe lângă pizzele clasice, la capitolul specialități, în afară de Pizza Prințului mai există și „fantezia bucătarului”, care ascunde creativitatea de moment și disponibilitatea produselor de sezon, cu care Stefano te poate surprinde, sau Pizza ciobanului, cu telemea și slănină, nescrisă în meniu dar pentru care locul a devenit deja faimos când este disponibilă telemeaua.  Localul este unul micuț, amenajat în curtea unei vechi case săsești, unde timpul pare că s-a oprit în loc, în special datorită regulilor UNESCO, parte al cărui patrimoniu este satul Viscri. [Vei mânca într-o curte veche săsească.] Personalul e simpatic și e alcătuit în cea mai mare parte din membrii familiei. Atmosfera e confortabilă și relaxată, așa cum se naște atunci când pasiunea și dragostea pentru ceea ce faci stau la baza activității. Un sicilian a venit la Viscri, pentru prima dată în România, împreună cu iubita lui, Alexandra, ale cărei rădăcini au rechemat-o acasă; iar el a decis că ăsta e locul unde vrea să trăiască. Și ca să nu se despartă total de Italia au hotărât să împartă cu alții ce are ea mai cunoscut – pizza; și totodată să aducă ceva nou în oferta locală. Așa că au lansat Bufnița (Il Gufo), unul din simbolurile satului de altfel, pe ulița principală. Și au ajuns să atragă nu doar turiști, ci au devenit furnizori de gusturi italiene și pentru localnici, inclusiv cu servicii take-away. [Siclian mândru de cuptorul lui din Viscri!] În martie și noiembrie sunt deschiși doar în weekend; cel mai sigur ar fi să suni dacă vrei să ajungi la ei. În plin sezon însă îi găsești în acțiune de joi până duminică începând cu ora 13 și până spre orele 21 (cu ultima comandă la 20:30), fiind de altfel printre puținele localuri din zonă unde poți mânca până atât de târziu. Dacă vrei să stai pe terasă, programul de funcționare depinde mult și de vreme; dar începând cu vara lui 2023 a fost amenajată într-un vechi beci săsesc și o sală de servire cu aprox. 20 de locuri. Pe lângă pizza, te mai poți pot delecta și cu tiramisu la desert sau sucuri pe bază de siropuri naturale, ori socată. În aceeaşi curte se află şi un magazin sătesc de unde te poţi aproviziona cu ceva rece, dulce sau sărat pentru drum. Pentru că spațiul este destul de limitat, din curte poți privi, dacă ești curios, pe geam în bucătărie, să-l vezi pe Stefano la treabă; din aceleași considerente de spațiu, toaleta este unisex. [Pizza italiană făurită într-un vechi cuptor săsesc.] Mica afacere de familie încă nu avea implementată plata cu card la momentul vizitei noastre, deci asigură-te că ai cash. Și, deși e o afacere mică, este implicată în viața comunității, organizând cu și pentru copiii din sat ateliere de pregătit pizza sau participând împreună cu alţi antreprenori la curăţenia „de primăvară” din sat şi împrejurimi, înaintea sezonului! 👍 La data documentării noastre umbrelele nu erau încă instalate iar Alexandra ne-a invitat să venim şi vara, când curtea este plină de ghivece cu flori şi plante aromatice. Până o să revenim noi, poate ne spui tu cum i-ai găsit! 🤗 Şi nu uita: în aplicaţia Unde Mergem poţi să creezi liste de călătorie unde să salvezi locurile pe care crezi că merită să le ai în vedere!

După schimbarea de management făcută aici pe la jumătatea anului 2020, ne-a făcut plăcere să (re)descoperim singurul restaurant cu specific pescăresc din zona Râşnov-Bran: oamenii sunt mai serviabili, am simţit zâmbetul lor când am fost serviţi, chiar dacă era ascuns în spatele unei măşti purtate foarte responsabil... 🙂  A durat fix 25 minute de la momentul în care am comandat şi până a fost adus primul fel de mâncare. Un interval decent pentru un restaurant... am fost şi în fast-food-uri unde am aşteptat atât. 😀  Oricum, timpul a trecut repede la mini-foişorul de 6 locuri unde am stat, amplasat la câţiva paşi de un heleşteu în care forfoteau sumedenie de peşti. Nu am fost serviţi cu vreunul dintre ei, am înţeles că tot peştele gătit aici provine de la vestitele crescătorii de peşte Doripesco, transportat aproape zilnic, proaspăt pescuit. [Terasa cu foişoare.] Şi se simte. Am încercat mai multe de prin meniu: pentru început gustările pescăreşti (una rece - în care am regăsit icre preparate aici, vestitul batog afumat de la Doripesco dar şi novacul afumat de Ţara Bârsei - singurul produs piscicol românesc Protejat Naţional; dar şi una caldă cu nişte chifteluţe şi mici din peşte foarte bune). Apoi nişte gulaş şi ciorbă din peşte, saramură (de crap şi de păstrăv) şi un păstrăv prăjit în fulgi de porumb, însoţit cu un sos de usturoi delicios... 😋 [Gustare rece "Made by Doripesco".] Totul a fost bun, adecvat specificului locului. La fel şi preţurile (o saramură de crap/păstrăv cu mămăliguţă costă 35 lei, pentru 250-300g de peşte şi mămăliguţă), ne-au făcut să nu regretăm nicio clipă că ne-am făcut pofta de peşte aici! Am observat însă că preţurile la băuturi sunt sub medie ... o fi o strategie de marketing ca să te facă să iei şi o cazare. 😉 [Saramură de crap.] Ciorba şi mai ales gulaşul din peşte (crap) ne-au cucerit. Porţiile sunt foarte mari (450g + 100g peşte), sunt şanse să nu mai rămână loc pentru altceva după... 😋 [Gulaş din peşte.] După un final apoteotic cu nişte papanaşi delicioşşşi, am observat în meniu şi nişte „porcării” care sunau al naibii de bine dar pe care nu am putut decât să le „salvăm” în memorie pentru o vizită ulterioară. Mai ales că am aflat că sunt furnizate de renumita măcelărie Tixi din Hărman... [Papanaşi cu dulceaţă de afine.] Eşti în trecere pe drumul dintre Predeal şi Râşnov sau eşti cazat la una din numeroasele cabane şi vile din zonă, şi ai poftă de un peşte? Salvează acest loc în lista ta de locuri Unde să Mănânci de pe Unde Mergem! 🙂

Promenade Artisan Cake & Coffee din Miercurea Ciuc este un loc pentru familii, un loc liniștit și intim. O „cofenea”, cum inspirat îi zice Adriana, artizanul din spatele brandului.  O apariție tânără pe scena de profil, dar promițătoare. Un jurist și un inginer electronist care au ajuns să-și urmeze pasiunea mai degrabă decât profesia.  Un spațiu micuț, cu doar 8 mese în interior (18 locuri) dar din fericire în sezonul cald se adaugă o terasă cu un brad superb în mijloc! 😍 [Un loc micuţ dar drăguţ!] Un meniu de torturi frumos de-a dreptul. Rețete și mod de preparate tradiționale. Torturi slow-made (durează cinci-șase ore până când un tort ajunge în vitrină), fără premixuri, produse clasice, materii prime naturale. Un laborator de cofetărie, nu un laborator de chimie. Unt, lapte, ouă, smântână de frișcă, ciocolată, piureuri de fructe. Și cât mai puțin zahăr. Pentru persoane care apreciază calitatea. [Felii de poveste... 😋] Produsele sunt în majoritate creațiile Adrianei, originale; și chiar și cele care nu-i aparțin integral sunt rețete internaționale consacrate dar reinterpretate, readaptate, personalizate după gustul „artistului”. Nu vei găsi uniformele amandine și diplomate. Cu toate acestea prețurile sunt în medie.  Există o listă de torturi fixă dar tot timpul sunt noutăți care nu apar în meniu deci ai putea întreba dacă și care sunt acestea. Sau poți admira vitrina, ca să decizi și cu ochii. Torturi pentru toate gusturile – că e ciocolată, că-s fructe. Mereu proaspete. [Vitrină cu îngheţată artizanală.] Cafea premium. Înghețată artizanală de calitate. Limonadă, fresh-uri, smoothie-uri. Comenzi, cafea to go. [Affogato al caffe.] Noi am îmbinat munca şi plăcerea 😉 şi ne-am răsfățat cu un tort de nucă caramelizată, un affogato al caffe și un capuccino. [Şi tortul de nucă caramelizată. 😍] Tortul a fost ceva unic; nu doar pentru că nu l-am mai văzut până acum în vreun meniu de desert (vorbeam mai sus de creativitatea Adrianei) ci pentru că gusturile și senzațiile pe care le oferă sunt deosebite. Extaz pentru iubitorii de deserturi cu nucă 😀. Blat cu nucă, cremă cu nucă, decor cu nucă caramelizată. Cremos, crocant, onctuos.  Iar affogato este acel lucru simplu, alcătuit din elemente contrare care se completează extraordinar. Înghețată „sufocată” în espresso fierbinte. Clasic italian, delicios.  Un loc foarte bun pentru un desert savuros. 

Terasa Răsărit de Soare a fost locul către care ne-au îndrumat multe persoane când am întrebat Unde să Mergem să mâncăm în Mamaia. Deși nu ne spunea prea multe de la distanță, nu cu cea mai atrăgătoare amenajare, ne-am spus să urmăm recomandările primite. Iar după ce ne-am apropiat și am intrat, ne-a plăcut mai mult decât de la distanță 😊 [De afară, nu arată prea îmbietor...] Amenajată fix pe plajă, în imediată apropiere de promenada din Mamaia, terasa Răsărit de soare te primește cu o atmosferă foarte relaxată, de inspirație grecească – multă piatră, tematică marină, decorațiuni cu aer antic, mese mari, numai bune pentru gașca de prieteni și spațiu generos. Amplasarea pe plajă vine cu o serie avantaje – priveliștea frumoasă asupra mării, vibe estival – dar și unele mici inconveniente – căldura, vântul uneori puternic.  Muzica e plăcută, spre retro, la un volum numai bun cât să nu treacă neobservată dar nici să nu deranjeze conversația.  Una peste alta, ne-a “prins” 😍 [Detaliu amenajare.] Și am fost încântați să aflăm că afacerea este una de familie, în sensul cât se poate de plin al expresiei, pornită de bunica și tatăl actualului manager, încă din 1991 și cu activitate neîntreruptă de atunci. Deci își merită pe deplin numele de „una dintre cele mai vechi terase din Mamaia”. Și a fost, cândva, chiar prima plajă amenajată din stațiune - în 1986, cu centru de închirieri șezlonguri și umbrele de plajă.  Începutul a fost din pasiune și din spirit antreprenorial; centrul de închirieri a fost achiziționat, i-a fost adăugat un snack-bar, în 1994 s-a trecut de la sendvișuri la preparate mai complexe și de la an la an afacerea a crescut, s-a dezvoltat și a devenit un loc unde clienți fideli vin încă din 1989, să regăsească felurile preferate. Unul dintre ele face deja renumele restaurantului și se pregătește după rețeta și metoda bunicii și de  peste14 ani chiar de aceeași persoană – plăcinta dobrogeană. Alături de plăcinta cu măr, miere și nucă, se fac integral în bucătăria proprie, inclusiv foile. - dacă nu știai, află că Plăcinta Dobrogeană este unul dintre cele câteva produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european ca IGP (Indicație Geografică Protejată), alături de cârnații de Pleșcoi, scrumbia de Dunăre afumată, Magiunul de Topoloveni și încă vreo 10 produse tradiționale românești. [Plăcinta Dobrogeană @ Răsărit de Soare 😋] Am început, ca vitejii, să vorbim despre plăcinte 🙂 dar bucătăria Răsărit de Soare se axează preponderent pe pește și fructe de mare. Meniul e restrâns și variază foarte puțin de la an la an; au ales să pregătească preparate puține dar la cel mai înalt nivel al potențialului echipei din bucătărie. Mai găsești în meniu și câteva feluri cu carne, pizza; ciorbe care se gătesc proaspăt, zilnic (deci nu în cantități mari, așa că e posibil ca la vizita ta să nu mai fie disponibile toate cele trecute în meniu) – ciorba de rață cu tăiței de casă, borș de somn, și alternativ ciorbă a la grec/de vită. Totuși atracția sunt ingredientele marine. Scoicile și calcanul (atunci când se pescuiește la această specie) sunt de Marea Neagră, proaspete; și sunt atât de apreciate încât clienții rezervă farfurii de pe o zi pe alta. [Somn la grătar, simplu și bun. 😋] Noi ne-am oprit, la vizita de documentare (septembrie 2023), la un aperitiv cu icre de crap și stiucă – o sălățică cinstită, fără adaosuri care să o „înmulțească”, cu ceapă roșie și lămâie alături; ne-a plăcut efortul suplimentar făcut prin adăugarea pe farfurie a câtorva fileuri de anșoa și frunze de spanac tânăr, detalii care completează frumos și dau un plus binevenit. Pentru felul principal am optat pentru niște Frigărui marinate de porc cu legume (350g, 48 lei), care au venit cu cartofi prăjiți (din cartofi congelați), un mix de varză albă și roșie și frunze de rucola, castraveți murați și sos; și un Somn la grătar, simplu și bun, doar cu mămăligă, lămâie și mujdei. Preparate bune, corecte, fără ifose. Porțiile ni s-au părut îndestulătoare iar prețurile rezonabile. Servirea a fost rapidă, într-o zi destul de liniștită, la un prânz târziu (15:30). [Frigărui marinte de porc, cu de toate.] Acceași abordare limitativă ca și în privința meniului s-a aplicat și în privința numărului de mese - 20 mese, cu 86 locuri – dimensiunea ideală pentru ca echipa să poată oferi calitate, atât pe preparate cât și pe servire. Parte din mese sunt așezate pe terasa acoperită, care poate fi și închisă când e nevoie, parte sunt în afară.  Deși pe litoral prețurile variază mai peste tot în funcție de diversele perioade ale sezonului turistic, la Răsărit de Soare prețurile rămân aceleași pe întregul sezon, fără creșteri în perioadele de vârf. În plin sezon devine necesară rezervarea. Dacă nu găsești locuri, poți face comandă prin telefon; dar va trebui să mergi să ridici pachetul. La cerere, se pot organiza și mici evenimente personale.   Deoarece terasa este amplasată chiar pe plajă, foarte aproape de hoteluri și de zona de promenadă, pentru a evita statutul de „toaletă publică”, cei de la Răsărit de Soare au fost nevoiți să restricționeze accesul la toaleta restaurantului; astfel, doar clienții o pot folosi, pe baza unui cod; a fost aproape amuzantă „misiunea” - în zona toaletelor sunt o mulțime de indicații, pe care trebuie să le urmezi pas cu pas, pentru a ajunge în râvnitul loc. 😄   Ne-a plăcut sloganul lor: Everyday is holiday! Așa că, dacă e vacanță, Răsărit de Soare e deschis: vara, în sezonul turistic, între aproximativ 1 iunie și 15 septembrie, în funcție și de vreme și numărul de turiști. Programul de funcționare, zilnic, începe la ora 9 iar ultima comandă la bucătărie se primește la ora 22. Însă, chiar dacă se închide bucătăria, clienții pot sta oricât de mult pe terasă, chiar și până la răsărit de soare 🤩

Dacă te prinde din urmă foamea pe E578, în satul Siculeni din județul Harghita, Restaurantul Amadé e un loc numai bun să scapi de ea. Uită-te după pensiunea cu același nume, va fi mai ușor de reperat (exact la monumentul Siculicidium); restaurantul este în cadrul ei dar este deschis și pentru clienții din exterior. [Amplasare într-un loc istoric.] Poate fi și o destinație de o zi construită în jurul lui, pentru că ai la dispoziție ceva moduri de a-ți petrece activ timpul liber (bowling, teren de sport sau, de ce nu, o plimbare până la unul din obiectivele apropiate – poți întreba și la restaurant/pensiune sau verifică în aplicație 😉); zona este una frumoasă, liniștită iar oamenii primitori și amabili. Mâncarea este foarte bună iar porțiile foooarte generoase; dacă nu ești un gurmand gândește-te bine ce comanzi, căci meniul conține multe elemente tentante iar un fel principal poate fi cu ușurință împărțit la doi, mai ales dacă vine după un antreu sau o ciorbă. Meniul este unul bazat pe bucătăria transilvăneană însă nu extrem de tradițional; notele etnice sunt de bun gust și de gust bun 😋. Iar dacă nu ești din zonă ar putea fi un moment potrivit să cunoști bucătăria locală; ar fi amuzant să afli ce sunt frecățeii, tentant să încerci varza murată coaptă, interesant să guști poate pentru prima dată varza cu tăiței sau o ciolomadă. Atenție, meniul se schimbă în funcție de sezon și ingredientele/produsele disponibile. [Ciolomadă - nişte murături mai ardeleneşti. 😀] La prima noastră vizită am prins încă meniul de iarnă și „ne-am luptat” cu o porție ce coaste de porc (la untură), cu cartofi steak și varză murată coaptă, cu o ciolomadă alături (nu s-a potrivit foarte bine dar denumirea suna prea interesant ca să nu o testăm 😀; ne-a plăcut că ospătărița nu ne-a recomandat-o, tocmai pentru că nu se potrivea, dar dacă noi am vrut-o...); și o pulpă de rață confiată, cu varză călită (roșie) cu mere. „Si dă-i și luptă”... am ieșit cam „șifonați” din înfruntare dar a fost bine 💪! Mâncare secuiască, grea, consistentă dar tare gustoasă! Coastele la untură au un gust cum nu găsești decât la coastele în untură (pe care nu le găsești în multe locuri) iar varza coaptă e... cum numai bunica mai făcea...; tăițeii de casă sunt aceia tradiționali scurți și lați iar combinația cu varză roșie a fost una suprinzătoare și bună. Din dorința de a păstra și transmite mai departe cultura gastronomică transilvănean-secuiască moștenită de-a lungul secolelor, cei de la Restaurantul și Pensiunea Amade (în colaborare cu o serie de alți parteneri) au decis să vină la meniul lor cu un complement (și un compliment 😉) - un meniu suplimentar celui „de bază”, de inspirație franciscană.              Pe baza unui proiect editorial recent, Mâncarea franciscanilor, ce a cercetat și adus în prezent capodopere gastronomice monahale, precum și a experimentelor a trei bucătari curioși, Restaurantul Amade oferă celor interesați posibilitatea de a face cunoștință cu gusturi din vremuri apuse, dozate și combinate contemporan în preparate cu denumiri autentice – Friptură acră, Carne de vită cu hrean, Orez prăjit. Sunt doar câteva exemple din cele 55 de rețete, selectate dintr-un manuscris ce datează de la sfârșitul secolului 17 (1693), intitulat „Cărticică de bucate... scrisă în Mănăstirea din Ciuc”. [Cartea ce a stat la baza noului meniu Amade.] Și sunt și preparatele pe care ne-am bucurat să le gustăm și noi la Amade, într-un fel de sesiune de sampling de pre-lansare a meniului 🙂 Mare surpriză! Mâncau bine călugării franciscani de la Mănăstirea Șumuleu! 😊 Ok, probabil nu cu plating și cu alchimie culinară pusă la lucru de chefi, dar... să combini carnea de porc cu mere, ghimbir și nucșoară ori carnea de vită cu smântână și hrean sau orezul cu stafide și miere, pare, așa, mai degrabă de restaurant modern decât de mănăstire de secol 17... 😋 Câteva lecții învățate din această experiență: nu noi am descoperit ghimbirul și l-am adus din Asia pe raftul supermarketului, în secolul 21; gusturile și combinațiile clasice sunt eterne și nu dau greș – carnea de porc și mărul, hreanul și smântâna, laptele și mierea; nu e nevoie de sumedenie de ingrediente ca să obții gusturi memorabile. [O supă...] Supă de vită am mai mâncat noi, mai ales prin Transilvania dar supa asta simplă, cu carnea fragedă, și condimentată cu un strop de oțet, piper și hrean a fost pe cât de neașteptată pe atât de remarcabilă. Friptura acră nu este de fapt deloc acră; ci mai degrabă dulce; și delicioasă 😋 Cotletul de porc, gros dar bine marinat în prealabil, deci aromat și fraged, stă minunat pe un pat dulceag de ceapă și mere, călite-topite bine împreună, punându-se grozav în valoare unul pe altul. [... un fel principal...] Cu desertul nu ne-au impresionat foarte tare călugării, dar ne-a plăcut ideea, că ne-a transportat în timp în copilăria gustului de orez cu lapte al bunicii. Și am apreciat manopera și prezentarea. Iar plusul dat de stafide și mierea colorată a fost binevenit. [...și un desert de inspirație franciscană.] Putem deci doar să le dorim celor de la Amade succes în demersul lor culturalo-gastronomic și să încurajăm căutătorii de experiențe culinare inedite să încerce preparatele franciscane. Însă, trebuie ceva anticipare, deoarece, dat fiind caracterul mai puțin obișnuit al meniului, este necesară programarea unei vizite, preferabil într-un grup; căci e nevoie de ceva pregătire prealabilă – de la procurarea ingredientelor de bună calitate (unele dintre ele de la producători locali sau de sezon, iar altele aduse de peste țări – de exemplu floare de nucșoară!) la etapele mai laborioase ale gătitului (marinare, preparare termică lentă etc.). Ideal: dacă ți-ai propus să descoperi zona împreună cu prietenii, vă puteți caza la Pensiunea Amade și cel puțin una dintre mese poate fi cu meniu franciscan 😉 [Terasa, nu foarte mare.] Și la capitolul băuturi oferta e generoasă – bere inclusiv locală, vinuri multe și bune, pălincă locală (dacă nu ești șofer merită încercată, s-ar putea să-ți îmbunătățească părerea despre pălincă).  Prețurile ar putea părea ușor mari dar sunt justificate – ingredientele folosite sunt de bună calitate, multe produse și ingrediente locale, obținute artizanal.  Restaurantul este rustic, în ton cu meniul; amenajat cu mobilier de inspirație săsească și decorat în același stil, o atmosferă numai bună pentru masă.  Personalul foarte atent și amabil.

Restaurantul Belvedere îți oferă o perspectivă spectaculoasă nu doar asupra Brașovului ci și asupra mâncării, în general. Este un loc unde arta culinară se îmbină perfect cu serviciile de înaltă clasă. Pe bune! Dacă nu ești din Brașov și/sau mergi pentru prima dată la Belvedere, s-ar putea să ai ceva dificultăți în a-l găsi, pentru că e așezat „strategic” undeva pe un versant, de unde și frumoasa priveliște asupra zonei vechi a orașului. 😀 Ca să ajungi la restaurant, ia ca reper hotelul Belvedere şi odată ajuns la recepţie nu mai trebuie decât să te urci în lift.  Odată intrat, totul va fi o experiență deosebită, într-o armonie completă – priveliștea, atmosfera, lumina, mesele, servirea, MÂNCAREA, băuturile. Bun gust. Haute cuisine. Răsfăț pentru simțuri. Singurul care nu se va simți prea răsfățat, va fi poate doar portofelul; dar nu are argumente să se revolte: o masă la Belvedere este cultură culinară, iar arta cere sacrificii!🙂 Inedit pentru peisajul culinar brașovean ni s-a părut și ne-a surprins plăcut aici meniul de degustare, în două variante, cu patru sau cinci preparate și desert, cu care poți face un real ocol al planetei ... gusturilor, texturilor, aromelor și culorilor în ... cinci (sau șase) farfurii. Pentru o experiență culinară completă, la asta poți adăuga și un meniu de degustare de vinuri, cu patru sau cinci tipuri selecte de vin. Pentru a oferi o cât mai mare varietate, meniul se schimbă periodic și, mai mult, dacă vrei „aventură”, poți comanda surpriza bucătarului - alegi carnea pe care o preferi (e ok și dacă esti vegetarian, sunt soluții și pentru tine), iar acesta îți va face o farfurie care nu este prezentă în meniu, ci va fi special creată pentru tine! Noi am încercat și recomandăm cu drag Felii din mușchi de vită cu parmezan în bacon cu carpaccio din țelină coaptă și dulceață de ceapă roșie cu ardei gras, File de calcan de Marea Neagra cu morcov confiat și piure de cartofi cu muștar franțuzesc, Trilogie din pește - cu Dorada, somon în foaie de alge marine și cozi de creveți, toate însoțite de legume la tigaie și cartof copt. Indiferent ce vei alege din meniu, farfuria va fi o mică operă de artă. Iar servirea ireproșabilă. Eleganță și rafinament. Gusturi interesante și sofisticate, aranjate după secretele maestrului bucătar în artă culinară Șef Bucătar Ioan Florescu. Produse proaspete, sănătoase, diverse și de calitate, parteneri locali. Creații culinare fine cuisine.  Oricât de mult am căutat şi ceva negativ de spus, nu am găsit. Dar o să mai mergem! 😀

Restaurantul Danubio, aparținând pensiunii cu același nume, ar putea fi locul unde să mănânci un pește bun dacă treci prin Coronini sau ești cazat la una din pensiunile din zonă fără restaurant. Dacă ai noroc de o captură generoasă și proaspătă, un preparat pe bază de pește este recomandarea și specialitatea casei.  Afacerea este una de familie, în care toți membrii sunt implicați. Seniorul este specialistul în pescuit și pregătit peștele, iar pe anumite rețete se mai bagă și la preparat. Cam jumătate din peștele servit este prins “in house”, bineînțeles când este darnică bătrâna Dunăre și permite legislația. Deci o vizită la restaurantul Danubio în timpul sezonului de pescuit are șanse mari să fie una de succes 🙂 În afară de peștele proaspăt, mai dăm din casă un secret, care ni s-a dezvăluit fără jurământ de păstrare – la prăjit nu se folosesc friteuze ci tuciuri; poate și de-aici gustul bun al preparatelor. [După furtună, pe malul mării de la Dunăre.] Meniul este unul destul de restrâns dar... mai bine puțin și bun. Restaurantul nu este unul sofisticat dar rezistența lui în timp (a fost deschis în 2013) e dovadă a faptului că face bine ce face, pe segmentul lui de piață.  Serviciile cuprind inclusiv mic-dejun (în primul rând pentru clienții pensiunii), deci restaurantul e deschis de la ora 8 și se închide de multe ori seara târziu, ultima comandă fiind la ora 22. Bucătăria este românească, vedeta find peștele. Dar din meniu nu lipsesc nici preparatele din carne de porc sau pui și, bineînțeles, pleșcavița. Dacă vii pentru mic dejun poți mânca icre (25 lei/100g), salată de vinete (15 lei/100g), ouă în diverse feluri (omletă 150g 12-15 lei), brânză cu smântână sau cârnăciori. Variantele de mic dejun sunt prezentate în meniu la secţiunea Gustări. [Din oferta de mic-dejun.] După ora 12 poți alege dintre două ciorbe, din care una, evident, de pește (17 lei, 400ml) 😋 și câteva preparate la grătar, șnițele, câteva garnituri, două deserturi. La capitolul preparate din pește poți să alegi între diverse tipuri de pește prăjit (45 lei, 300g) – somn, șalău sau crap, după cum a mușcat 😀 [Crap prăjit cu mămăliguţă şi mujdei (48 lei).] Sau poți încerca unele din rețetele originale Danubio, pe care noi nu le-am mai întâlnit nicăieri – crap 45 lei/250g sau somn afumat 50 lei/250g  (o specialitate cu un gust intens, pregătită pe grătar) ori caras pane 40 lei/300g (un fel de șnițel din carne de pește fără oase, cu condimente și verdețuri, foarte interesant). Noi le-am încercat pe ambele și ne-au plăcut. Carasul a mers foarte bine cu un sos de usturoi cu smântână. Clar n-am ocolit peștele prăjit, foarte gustos, cu sos de usturoi cu verdețuri. [Specialităţile Danubio: peşte afumat 😋] Dacă ai o dorință pe care nu o regăsești în meniu, întreabă; dacă este posibil, ți se va îndeplini, oamenii sunt flexibili. [... şi carasul pane cu sos de usturoi şi mămăliguţă (49 lei).] Restaurantul are 60 de locuri la interior (la vizita noastră de documentare nu era deschis în interior) și 140 pe cele două terase, din care una e construită pe un ponton. Interiorul e amenajat clasic iar exteriorul e mai degrabă rustic, cu mult lemn, mese și bănci din lemn masiv pe terasa mare; terasa-ponton are un aer foarte romantic și oferă o priveliște foarte frumoasă asupra Dunării. [Apus de soare pe terasa-ponton 😍] La așa o capacitate, inevitabil în sezon, când este foarte aglomerat, timpul de așteptare poate fi ceva cam mare; și ar fi preferabil să suni pentru o rezervare. Tot în sezon se organizează seri de club, sunt invitați DJ-i. Pentru asta rămâne deschis barul de pe terasă, cu un meniu de băuturi potrivit pentru asemenea ocazii (inclusiv fresh-uri și cocktail-uri). [Amplasare inspirată 🤩] Dacă nu vrei să mănânci aici, poți lua mâncare și la pachet. Parcarea este încăpătoare și gratuită. 

Restaurantul Eibenthal, din Eibenthal 🙂 face parte dintr-un proiect amplu care are drept scop transformarea unui sat uitat într-o destinație turistică. Restaurantul există din 2018 dar activitățile turistice la Eibenthal au început din 2009, cu un bar într-un grajd vechi; și 40 de turiști în primul an, iar după 10 ani, 4000. Când vorbește despre afacere, despre turism, despre dezvoltare, Tibi - unul dintre proprietarii locului - spune mereu „noi”; iar când spune asta se referă la tot satul. Din 180 de locuitori, 16 (activi și interesați) sunt implicați în proiectul turistic. Tibi vrea pentru satul lui și afacerea lor calitate, prețuri corecte, dezvoltare sănătoasă; scopul este “să trăim la Eibenthal”. [Amenajare pe două niveluri, cu mult lemn.] La fel ca oamenii satului, restaurantul este cehesc; sau ceho-bănățean 🙂 Căci până la urmă, oameni suntem cu toții și cu atât mai bine ne e după o supă caldă, în jurul unui ciolan cu cartofi copți și lângă o halbă cu bere. Noi recunoaștem, a fost unul dintre locurile din regiune care ne-a intrat cel mai bine la inimă, mai ales că drumul până la inimă a început cu o mâncare bună, inedită, gătită și servită cu drag. Ciorbă de burtă cehească (23 lei porţia) – n-are nicio legătură cu ceea ce știam noi despre ciorba de burtă; poate doar burta. Aroma este total diferită, intensă, o adevărată experiență gustativă. Te saturi doar cu mirosul. A! Și se servește cu cașcaval!!! [Ciorbă cehească de burtă, pentru cunoscători!] Supa cu usturoi (26 lei/porţia) este un alt produs specific cehesc, despre care Tibi ne-a spus că este exact așa cum o făcea bunica lui când era el mic. E din acea categorie a mâncărurilor simple dar pline de savoare – o supă cu legume și mult usturoi, dreasă cu smântână și în care vei găsi și un ou (cum mai făceau și alte bunici 😊).  [Dacă iubeşti usturoiul vei iubi şi supa asta! 😊] Ciolanul și coastele,  fragede, bine împănate și amețitor aromatizate, sunt porții de două persoane (cel puțin 😊) Dar nu-i bai, ce nu mai intră, poate fi luat la pachet. Vin cu cartofi copți/prăjiţi și sosuri specifice (de hrean, muștar, dulceață de ardei iute) cu refill nelimitat (și va fi cazul! 😀) [Chifle calde şi sosuri "home-made".] Mâncarea este atât de apreciată încât clienții fideli deja când vin să mănânce comandă și porții extra pentru acasă.  [2 oameni nu au putut să dea gata porţia de coaste - 1,6 kg, cartofi copţi şi sosuri, 225 lei. 😮] De același mare succes se bucură și Kofola, care nu este consumată doar în restaurant ci este luată și în bidoane la pachet. Kofola este un fel de Coca-Cola/Pepsi-Cola dar europeană; mai exact cehească. Și mult mai bună, zicem noi, nu doar pentru că suntem europeni, ci pentru că serios ni s-a părut mai bună. Ori nu are la fel de mult ori nu se simte la fel de tare zahărul și are în plus extracte din vreo șapte plante (mentă, anason, cardamom și încă vreo câteva) care îi dau un gust ușor condimentat și proaspăt. Este conservată doar prin vidare, în butoi și nu este la fel de acidă (acidulată) ca anterior-menționatele. Chestie și de gust... înțelegem că fanii împătimiți ai celor două nu au apreciat-o foarte mult. Se comercializează draft, la halbă (500ml, 10 lei) rece și proaspătă și se bea cu mare poftă (de altfel ni s-a povestit că în localurile din Cehia băutura – a se citi „berea” - la sticlă este foarte rară; foarte eficient, din multe puncte de vedere) 🤩 [Kofola şi bere nefiltrată... vedetele locului! 😉] Și berea din restaurant este tot din Cehia. Și este de doar două feluri – semi-brună (nepasteurizată și nefiltrată, grea) și blondă (tot nepasteurizată însă filtrată, mai ușor de băut). Și vine și în două variante cantitative – mică (300ml, 7,5 lei) și mare (500ml, 12,5 lei). [Mare sau mică, la fel de proaspătă şi delicioasă!] Este produsă într-o fabrică artizanală, special pentru Eibenthal dar se intenționează deschiderea unei linii de producție proprii. Am primit de la Tibi și o interesantă lecție despre bere, după teoria cehă; dezvăluim doar că abordarea cehilor față de bere este foarte diferită de a noastră. Dacă mergi pe-acolo și e și Tibi prin zonă, poate mai povestește 🙂 Un detaliu pe care îl putem aplica și la noi este că halba nu trebuie să fie prea mare, pentru că berea trebuie să fie băută proaspătă și rece – „roua” de pe halbă nu are voie să se usuce pe masă, mai ales când berea este nefiltrată. [Ciolan afumat - 1kg + garnitură, sosuri, 205 lei. 🤩] Vino cu poftă și cu timp. Căci mâncarea e delicioasă și e de savurat pe îndelete, nu pe fugă. Și mai ales în sezonul de vară, neapărat sună înainte pentru că mâncarea bună se face cu migală (nu uita că vorbim totuși de un sat, nu de industrie fast-food). În plus, multe din produsele de însoţire, chifle, deserturi etc. sunt făcute proaspăt şi celor de aici le-ar prinde bine să ştie de dimineaţă cam cum să se pregătească; ideal, cu o zi înainte! Dar şi în extrasezon ar fi bine să suni înainte de a te porni la drum, câteodată restaurantul se mai închide, fie pentru evenimente private fie pentru curăţenie generală sau... o zi-două de odihnă pentru angajaţi; poţi arunca o privire şi pe pagina lor de Facebook ca să vezi dacă e anunţat ceva. [Desert cehesc - clătite dospite, 20 lei/porţia.] Dacă ești cazat în regiune merită să vii la Restaurantul Eibenthal chiar și numai pentru un mic dejun cehesc, ce costă 35 lei. Şi mai bine, ai putea să te cazezi la ei (vezi recomandările “Căsuţele Bunicilor” şi “La Berărie) - aşa îl vei avea inclus în preţ 😉    [Platou de cărneturi la mic-dejun, ediţie de toamnă-iarnă 😋] În anumite perioade (weekenduri, plin sezon) s-ar putea să dureze mai mult până ţi se ia comanda pentru că personalul de deservire (format din membri ai familiei şi oameni din sat) nu este foarte numeros. Aşa cum îţi spuneam mai sus, vino relaxat aici sau nu veni deloc. Trăieşte clipa, savurează bunătăţile, vorbeşte cu cei de la masă, uită de telefon. Poftă bună! Iar pentru că poftă e și e și bună, noi am și revenit (chiar re-revenit 😊). Și iată cu ce ne-am mai delectat... pardon, ce am testat! Costiță de porc cu cartofi prăjiți, sos de hrean și castraveți murați (58 lei); în meniu vine cu plăcintă de cartofi dar au fost drăguți și ne-au lăsat să înlocuim (am zis că aici cartofii prăjiți se fac cu untură? Nu!? Ei bine... doar dacă ai mai mâncat vreodată știi cât de buni sunt...); "costița" asta e o bucată sănătoasă de carne (250g), cu șorici crocant și condimentat, bine împănată, de înfulecat fără eleganță și cel mult dacă nu mai poți și nu mai poți să te înduri să mai dai și altora. [Să fie de bine şi să nu se depună 😀] Burgher (așa scrie în meniu, nu e licența noastră) - servit cu cartofi prăjiți și sosul casei - fără adaosuri pretențioase, clasic și bun, la 40 lei. [Bun şi pe săturate! 😋] Gulaș Eibenthal - de vită, gros și consistent (diferit de gulașul unguresc), gustos și rafinat prin simplitate - 45 lei, servit cu găluște (niște pâinici mici) fierte pe abur, castraveți murați și ceapă (nouă ne-a plăcut mai mult cu castraveți). Evident, bere cehească și evident, Kofola (în funcție de ora mesei 🙂). [Mult şi consistent, pentru gurmanzi antrenaţi 🙂] Bine de știut: mâncarea cehească seamănă mult cu cea românească în privința grăsimilor. Deci dacă ești mai pe dietă și obișnuit să numeri caloriile înainte de a le duce la gură, abține-te să vii aici. Nu de altceva dar vei avea mult de numărat! ☺️

Iaki este un nume cu rezonanță pe litoralul românesc. Așa că, dacă îți dorești un pic de exclusivitate, eleganță, dar și o doză mică de etalare, o cină la restaurantul Iaki ți le poate oferi pe toate, odată cu o experiență culinară de calitate. [Intrarea dinspre Promenada din Mamaia.] Restaurantul este deschis și pentru persoanele care nu sunt cazate în hotel, pentru toate mesele; capacitatea mare, de 200 persoane, permite fără probleme acest lucru; iar personalul promite că se descurcă.  Micul dejun se servește în intervalul orar 7:30-10, doar în regim de bufet, împreună cu oaspeții hotelului.  Bucătăria a la carte se deschide la ora 12, așa că pentru prânz poți opta pentru ceva din meniul a la carte, sau, în sezon, când de multe ori hotelul organizează și prânz în regim de bufet, te poți alătura clienților hotelului, dacă „îți face cu ochiul” ceva de-acolo.  Dacă vrei bufet (mic dejun/prânz) tot ce trebuie să faci este să te adresezi personalului (hostess restaurant/recepție hotel) pentru a achita contravaloarea mesei (mic dejun în jur de 60-90 lei; prânz 60-70 lei pentru copii, 125-140 lei pentru adulți – include băuturi răcoritoare și cafea). Cina este întotdeauna a la carte (ar putea fi o alegere bună dacă vrei, eventual, să eviți prezența prea multor copii). [Terasă cu artă originală „Pe valuri” - C. Baraschi, 1963 😍] Restaurantul este unul elegant (chiar dacă „mise en place”-ul pentru mic dejun ia un pic din atmosfera elegantă), cu ferestre mari, în arcadă, draperii, coloane și tavan înalt. Meniul cu specific românesc și internațional și cu note de fine dining, nu este foarte vast dar are propuneri variate. Plus meniu de bar și meniu de vinuri. Atmosfera la cină este una foarte liniștită (poate chiar prea liniștită; niște muzică în surdină ar fi prins foarte bine). Poți să deschizi cu un Mojito (34 lei) și/sau o Margarita 38 (lei) 😉, făcute ca la carte, fără „scurtături”, fără înlocuiri care să le strice farmecul. [O deschidere inspirată 😊] Fideli ingredientelor locale, noi am încercat: Chefal de Marea Neagră – un preparat "clasic" pentru litoralul românesc, dar la Iaki pregătit și servit cu un „twist”: întreg, fript pe plită și oferit pe un pat de mix de frunze de salată, cu tartar de legume, lămâie și sos cremos de usturoi și însoțit nu de obișnuita mămăligă fiartă, ci friptă pe grătar. I-am adăugat o garnitură de broccoli cu unt și usturoi; dacă nu-ți place broccoli, acesta zău că te-ar face să-ți reconsideri părerea. Mușchiul de vită cu sos de ciuperci de pădure a fost foarte bine pregătit, exact cum a fost cerut, iar aroma intensă a sosului de ciuperci l-a însoțit foarte bine. O salată verde simplă lângă a fost suficientă, ca să te bucuri pe deplin de aromele din farfurie. [O cină excelentă 👌...] Preparatele sunt frumos servite, aduse la masă pe gheridon și se acordă atenție și plating-ului. Și vinul a fost tot unul local, din podgoria Murfatlar, ales la recomandarea chelneriței, care știa foarte bine tot ce face. Prețurile sunt peste medie, mai ales la bar, dar în mare reflectă calitatea produselor și a serviciilor. O cină pentru două persoane ajunge ușor la 200 lei (fără „accesorii”). [...încheiată cu un desert delicios. 😋] Și un prânz pe terasa mare și primitoare poate fi o opțiune foarte plăcută. Dacă îți plac ardeii, poți încerca Supa-cremă de ardei copți, ușoară și gustoasă, cu mozzarella și crutoane de pâine neagră. Pentru o variantă mai clasică, merge și ciorba de pui, bogată și presărată cu leuștean proaspăt. O alegere mai consistentă și într-o prezentare deosebită este Ceafa de porc pe piatră încinsă, aromatizată cu usturoi copt și fulgi de sare; a mers perfect cu o salată proaspătă de vară. Iar pentru o variantă mai... de dietă, merge o Salată Kobb (adaptate și numele și puțin și ingredientele variantei originale, cobb), cu multe ingrediente sănătoase (legume, piept de pui, avocado, semințe etc.). Și capitolul deserturi a fost foarte bine reprezentat de Tarta cu mere și înghețată, garnisită cu nuci și  felii de portocală confiate – delicios și fără milă pentru siluetă 😉 [Opțiuni bune pentru toate dietele] Iar dacă vrei ceva ce nu este trecut în meniu, întreabă; e posibil să găsești – de exemplu salate de însoțire sau murăturile (care, ține minte, sunt "home made").  Atunci când e posibil, ingredientele folosite sunt de proveniență locală (preparate din carne, brânzeturi). Parcarea hotelului este pusă la dispoziție și clienților restaurantului și este disponibilă și opțiunea take-away – comanzi, plătești, aștepți, ridici. 

Restaurantul Muntele Rece din Predeluț, Bran, este un loc reinventat și ușor atipic pentru zona în care se află.  Reinventat pentru că a trecut printr-o serie de etape succesive de modificări, îmbunătățiri, adaptări, dezvoltări. Atipic deoarece face parte dintr-un curent axat pe activități concentrate mai bine pe satisfacția clienților (într-o regiune cu mult "lasă, că merge și-așa, vin turiștii...") și pe oferirea unor produse de calitate, fără însă a fi pretențios sau prea nișat.  [View de pe terasă 😍] Meniul e unul mai degrabă restrâns (calitate, nu cantitate) și este construit pe specificul zonei, adicătelea carnea este la ea acasă, nu lipsesc ciorbele tradiționale, ori gustul de afumătură. S-au mai strecurat și ceva „internaționalisme” - risotto cu parmezan, doradă. Și indiferent de origini, că-s din garnița proprie sau de pe oceanele lumii, toate sunt dichisite și aranjate. Și ne-am dedulcit și noi cu ce ne-a făcut mai convingător cu ochiul din meniu. 😉 [Ciorbă de cartofi cu afumătură, bună și frumos prezentată.] Uvertura – Ciorbă de cartofi cu afumătură și tarhon 25 lei/350ml; esență de savori ardelenești adunate împreună – cartofi, carne afumată, legume –  acrișoară dar grea; trebuie să-ți placă, ca să-ți placă. Sau poți lua o clasică ciorbă de vită; tot 25 lei, (noi am nimerit-o tocmai luată de pe foc, iar mirosul de leuștean care evada din bucătărie ne-a cucerit). Dacă nu toată lumea de la masă e gurmandă, se poate comanda și porție mică de ciorbă (aceasta e o opțiune binevenită mai ales pentru copii). Iar pâinea crocantă, cu ulei şi ierburi aromatice... merită să te duci la Muntele Rece și numai pentru ea. Dar ca să fii sigur, întreabă înainte de a ajunge, pentru că este disponibilă doar în anumite perioade, când fluxul de turiști este mai mare. Oricum, chiar și cea simplă, ardelenească, e delicioasă! [O pâine delicioasă.] La data celei mai recente documentări erau în meniu două feluri pe bază de pește. Noi le-am încercat pe ambele. Fileul de păstrăv în crustă de mălai, transformat dintr-un "banal" păstrăv prăjit, cu mămăligă și mujdei în ceva special - servit cu garnitură de cartofi cu unt și pătrunjel, lângă care se poate adăuga la cerere un mujdei, cu un plating deosebit; și gustos. Și Fileul de dorada cu risotto, sos de unt și lămâie - rumenit ușor și servit cu bulgări de risotto, presărați cu parmezan - creativ și delicios.  Totul la prețuri decente - 60-65 lei și porții îndestulătoare. [Fileuri de doradă cu risotto.] Iubitorii de paste pot alege între două variante, ambele „de casă” furnizate de un producător artizanal din Brașov: cu pui, smântână dulce, oregano și parmezan sau cu sos roșu, busuioc, usturoi și parmezan. Pe noi ne-a tentat prima variantă și cu plăcere am constatat că tagliatellele, bine învelite în sos, chiar au o textură și un gust diferite de cele ale pastelor "de supermarket". Cele cu sos alb costă 40 lei, cele cu sos roșu 35 lei, porție de 350g. [Tagliatellele à la Muntele Rece 😋] Pentru cine caută variante mai lejere, meniul include și trei salate: Muntele Rece (cu piept de pui), Grecească și Caprese, 49/47/47 lei, 320g. Dacă nu stai cu ochii pe calorii și te ține bila, merge unsă o Merinda Brăneanului, din cârnați și ceafă afumate, produse local, servite cu mămăligă și murături; 420g, 60 lei. [Merindea Brăneanului.] Fă loc și pentru un desert clasic - Clătite brașovene. Rețeta, cu tradiție în zonă, a primit și ea un "twist", o tușă personală... Au primit lângă ele înghețată, biscuiți făcuți în casă și fructe, plus design. [Un sfârșit de masă cum nu se poate mai bun 😍] Programul de funcționare este zilnic, între 12:00-21:00, cu ultima comandă la 20:00. În funcție de sezon și sărbători, în meniu își mai fac preparate (de Crăciun - preparate specifice din porc, de Halloween - plăcintă și de dovleac) și băuturi specifice (vara, băuturi reci - limonadă, socată, iarna, băuturi calde - vinul casei fiert, suc de mere de casă sevit fierbinte și cu scorțișoară). Ne-a plăcut mult că primești apă la masă (dacă nu-ți este adusă de la început, poți cere). Și au chiar și o bere artizanală făcută în zona Brașovului, care a primit numele restaurantului - Berea Muntele Rece. Chiar dacă nu e menționat în meniu, mâncărurile preferate de copii (paste, șnițel) pot fi comandate în mini-porții (după o eventuală ciorbă, tot mică); apoi, afară îi aşteaptă un loc de joacă. Iar pe cei dornici de o siestă, câteva șezlonguri și câteva beanbags, plus un vechi jilț excelent recondiționat, foarte confortabil. 😍 [Loc pentru siestă 😍] Restaurantul asigură micul-dejun oaspeților cazați în pensiunea cu același nume - click aici pentru detalii. Dar poate fi servit și celor din exterior, necazați în pensiune, în intervalul 08:30-10:00; în sistem bufet-suedez, costă 40 lei/pers. și conține preparate reci și calde de calitate (unele de la furnizori locali, altele făcute în casă), cafea espresso. 👍 [Bufet mic-dejun.] În concluzie, putem spune că Muntele Rece e un restaurant mic dar cu sufletul mare, de unde sunt șanse foarte mari să plecați mulțumiți pentru banii plătiți acolo.

Restaurantul Páva Kert (adică Grădina Păunului) din Odorheiu Secuiesc are drept slogan „Taste of Transilvania” - atât un brand, cât și o inițiativă lansată de echipa restaurantului, pentru a promova produse preparate tradițional (cum ar fi pieptul de rață conservat în grăsime sau sarmale în borcan 😊). Însă nu s-au rezumat la restaurant, ci organizează și un eveniment dedicat, unde preparatele tradiționale sunt reinterpretate într-o prezentare modernă. Dacă ești curios cum este acest festival gastronomic, vizitează pagina web a evenimentului „Taste of Transilvania” (de obicei are loc la mijlocul lui septembrie,  în Ghimeș). Iar dacă Urmărești această pagină, sperăm să-ți putem oferi mai multe detalii când va fi cazul! Utilizarea ingredientelor locale, proaspete este un pilon esențial în prepararea meniurilor, iar gustul, mirosul și prezentarea preparatelor culinare califică Páva Kert în categoria restaurantelor gourmet transilvănene. [Vedere panoramică asupra orașului Odorheiu Secuiesc.] Restaurantul îl vei găsi la parterul pensiunii cu aceeași denumire. Interiorul include o terasă spațioasă, acoperită, cu o capacitate de cel puțin 20 de persoane. La intrare, sunt expuse în frigidere produse locale, sub marca „Taste of Transilvania”, care pot fi și achiziționate. Deci poți să te duci acasă cu o parte din gusturile locale sau să oferi un cadou culinar prietenilor. 😉 [Suveniruri cu gust 😊] Designul interior al restaurantului alternează între confortabil și elegant, împărțit în două secțiuni: o sală mai mare și una mai mică, din care se deschide o altă terasă, cu vedere spre grădina din spate a pensiunii. Dacă preferi un cadru mai liniștit, îți recomandăm să soliciți o masă în această zonă. În timpul vizitei noastre, în curtea din spate, am observat păscând câteva oi, care se ocupă de „tunderea” ierbii... despre care ni s-a spus că fac parte și din lanțul scurt de aprovizionare al restaurantului. 😊 Meniul nu este foarte vast, dar este divers și este ajustat în funcție de anotimpuri, oferind mereu opțiuni noi; dar există și preparate favorite, care rămân constante. [Terasa din spate, mai liniștită.] Noi am încercat un meniu compus din două elemente: un aperitiv și un fel principal (100 gr/250 gr/79 lei). Există și un meniu cu trei feluri, pentru cei care doresc mai mult. 😉 Ca aperitiv, am avut sparanghel cu șuncă și spumă de ou; sparanghel crocant, dar nu prea tare, spumă de ou ușoară și gustoasă, iar șunca afumată completa perfect aromele mai delicate. Decorul cu flori comestibile a adăugat un plus aparte. 😉 [Aperitiv și limonadă cu mentă.] Felul principal a fost un file de păstrăv cu cartofi pai, prăjiți în grăsime de rață. Fileul de păstrăv a evidențiat aromele subtile ale peștelui, iar cartofii pai și mixul de salată au completat perfect preparatul. Am „udat” masa cu o porție generoasă de limonadă, plină de lămâie și cu mentă răcoritoare (500 ml/19 lei). Majoritatea ingredientelor sunt achiziționate de la producători locali: salata provine din Mărtiniș, șunca de la un procesator de carne de la Izvoarele, păstrăvul de la Sub Cetate. [Doar lămâia nu provine din zonă!] Am mai încercat și pulpa de rață cu varză roșie călită, servită alături de cartofi rösti; un preparat cu o combinație de arome puternice, echilibrate de varza ușor dulce. Dar ne-au mai făcut cu ochiul și alte delicatese din meniu, precum „Obrăjori de vită cu piure de cartofi și jus de prune” (400 gr/69 lei) sau „Mușchiuleț de vită maturată, găluște de cartofi ‘dödölle’ cu ciuperci de pădure” (300 gr/79 lei) – le-am pus pe listă pentru data viitoare. 😉 Dacă preferi doar o gustare, poți opta pentru „Masa dorințelor pentru două persoane”, care include preparate din carne de Mangalița, zacuscă, vinete, mezeluri de casă, brânză maturată și legume proaspete. Deși nu multe, există și opțiuni vegetariene, cum ar fi salata Halloumi. [Separeu pentru doi (sau trei).] Pe cei mici îi așteaptă un mic colț de joacă, amenajat într-o cameră adiacentă barului, unde se pot bucura de diverse jucării, în timp ce adulții își savurează masa în liniște. Iar când totuși li se face foame, copiii au la dispoziție două meniuri: nuggets de pui cu cartofi prăjiți și paste cu brânză și smântână. [Gândind la cei mai mici. 👍] Nu am încercat niciun desert, dar pe meniu am găsit trei opțiuni: papanași, plăcintă cu mere și cremșnit franțuzesc. Dacă vrei să îți închei masa cu o băutură, s-ar putea să întâmpini dificultăți în alegere, datorită selecției bogate. Poate ar fi bine să ceri sfatul chelnerului, în special despre ce băuturi locale sunt disponibile... și mai ales, despre pălincă! 😉 Nici iubitorii de vin nu vor fi dezamăgiți, având la dispoziție o gamă largă de vinuri albe și roșii, majoritatea de origine maghiară. Iar dacă preferi să sărbătorești cu șampanie, ai de ales dintre 18 etichete. Aici, ajutorul chelnerului chiar ar putea fi esențial. 😊 [O mică parte din oferta de vinuri.] Prețurile sunt mai ridicate decât media în zonă, dar primești preparate de calitate, realizate cu măiestrie. În timpul verii poți lua masa pe terasa acoperită de la intrarea în restaurant, de unde se poate admira panorama orașului. Aici se află și un mic bar, cu un cuptor tradițional decorat cu mozaicuri.  La toaletă am găsit curățenie, cu atenție specială pentru secțiunea femeilor, unde erau puse la dispoziție cam toate produsele necesare de îngrijire, plus o mică masă pentru schimbat scutecele bebelușilor. [Cea mai vânată masă de pe terasa din față 😍] Deservind pensiunea cu același nume, restaurantul are și program de mic-dejun, zilnic între 08-10; servit în regim bufet, la data documentării noastre costa 35 lei. Dacă vrei să organizezi o activitate de team-building sau o conferință, întreabă la recepția pensiunii și îți vor spune care sunt opțiunile, căci au o și cameră dedicată acestor activități. 

Un loc atât de popular cum s-a dovedit a fi Ski Gyimes avea nevoie și de un restaurant unde schiorii și boberii să-și poată reface resursele de energie 😍 [Recomandarea noastră este să mănânci după ce te dai cu bobul, nu înainte 😀] Nu e deloc un loc de fițe, fiind clasificat la doar două stele, dar asta nu contează. Pentru că este un loc primitor, curat, cu servire bună și mai ales unde se mănâncă bine. Nu „sofisticășenii”; mâncare „cinstită”, tradițională, gustoasă și sățioasă.  Au și o specialitate – Platou Skigyimes Black Rock Grill; bine, numele nu intră chiar în categoria „tradițional”, dar ingredientele sunt tot de-acolo; și este vorba de carne friptă pe piatră, cu cartofi prăjiți, sosuri și salată, după sezon, de legume proaspete sau de murături; iar porția e pentru gurmanzi 😉. Ce e special este că o faci singur; adică ți se aduce la masă carnea crudă, de porc și de pui, împreună cu piatra încinsă și îți pregătești singur friptura, cum îți place. Restul vine din bucătărie gata de mâncat, nu te teme, nu va trebui să te pui pe curățat și prăjit cartofi 😃 Costă 60 lei, 250g/150g/100g. [Spor la prăjit! 😍] În rest, este despre ciorbe (dintre care evident că nu lipsesc cea de burtă, cu fasole şi supa gulaș), „porcării” la grătar, mâncăruri gătite (tocăniță, sarmale), friptură țigănească, diverse cărnuri de pasăre în diverse forme de pregătire, chiar și pește și vreo două salate și o pizza (da, una! cu cinci ingrediente) – câte ceva pentru fiecare. Plus garnituri, salate și sosuri de însoțire și câteva deserturi. Sigur vei găsi ceva pe gustul tău. Și băuturi pentru toate vârstele și dorințele. Totul la prețuri destul de rezonabile (mai ales berea locală). Și cu personal amabil. Și amenajare caldă, rustică - mese și bănci din lemn masiv, perdeluțe colorate. [Corba de fasole cu afumătură, merge cu ceapă!] Noi am încercat câteva chestii care ni s-au părut mai interesante, iar impresia de după a fost una cât se poate de plăcută. Platoul Black Rock Grill e o experiență, nu doar o mâncare - poate fi interesant să-ți perpelești singur friptura 😊 Am ales Borzaska pentru caracterul tradițional – e un „șnițel unguresc”, făcut în crustă de cartofi și presărat din belșug cu cașcaval și sos de smântână cu usturoi; crocant și gustos - 30 lei, 250g. Pentru că au propria stână, am testat și Friptura de miel cu os, la cuptor; gătită simplu, fără „artificii” inutile; delicioasă; și mare! (dacă se adaugă și o garnitură, e suficient pentru două persoane), 50 lei, 300g. Bineînțeles că nu am ocolit supa gulaș; gustoasă dar “adaptată” la gusturi mai universale; nu am regăsit prea mult din elementele specifice – paprika iute și chimenul; 22 lei, 400g. [Terasa de lângă bob. View inclus! 😍] În sezonul cald vis-a-vis de restaurant, chiar la baza platformei de plecare a bobului de vară, funcţionează şi o terasă deservită de un bar, unde te poţi muta după ce mănânci; noi aşa am făcut şi încercat nişte cocktail-uri - destul de reuşite; la fel ca în restaurant, şi aici oamenii îşi dau toată silinţa să facă lucrurile bine chit că aglomeraţia le pune câteodată beţe-n roate. 👌 [Un Mohito "reintrepretat", de vară.] Problema cea mai mare este că, în funcție de momentul vizitei, e posibil să fie destul de aglomerat (alpine coaster-ul este un punct major de atracție în zonă, mai ales în weekendurile de sezon) dar măcar parcarea (contracost, 10 lei/zi)  e mare, (grijă mare când traversezi), iar împrejurimile superbe.  Mergi cu bine!

Eat. Play. Enjoy. Inspirată adaptare și binevenit sfat, atât în original (Eat. Pray. Love.) cât și în adaptare ❤️   Iar mai pe românește 😊 mâncare, băutură și distracție. Cam asta e esența conceptului TRICKSHOT, lansat de un antreprenor român în 2014, cu scopul declarat de a oferi o alternativă la ceea ce se găsește de obicei în zonele food-court, adică nu doar mâncare bună ci și posibilitatea a petrece timp de calitate împreună cu prietenii, colegii sau familia.  Concept care, după ce a fost validat cu succes în câteva malluri din București, a fost adus în 2023 și în AFI Brașov.  Și aici, la fel ca în celelalte locații din București, TRICKSHOT este împărțit în două zone: mâncare și activități de distracție. Despre partea de activități vorbim într-o recomandare separată, publicată în secțiunea Activități și Experiențe, iar despre restaurant, în cele ce urmează. 😊 Chiar dacă la prima vedere pare un loc sofisticat, de tip ,,dinner restaurant”, TRICKSHOT este, de fapt, o opțiune potrivită pentru orice moment al zilei. Meniul include preparate pentru mic-dejun, prânz și cină, servite în trei zone diferite ale restaurantului: zona de la intrarea dinspre food-court-ul mallului, terasa cu freest-cortină ( unde se află și barul) și terasa exterioară. [Zona de la intrare.] Micul-dejun, bazat în mare parte pe preparate cu ouă, este servit în cursul săptămânii până la ora 12:00 (restaurantul deschide la 9:00), iar în weekend până la ora 14:00. 👍 Începând cu ora 12:00 sunt disponibile supa zilei, câteva ciorbe și un meniu de prânz compus din supă/ciorbă și fel principal (preparate cu carne sau pește), care poate fi luat și la pachet și care se epuizează destul de rapid grație densității mari de corporatiști din zonă. Pe lângă acestea, poți alege dintre numeroase aperitive (care pot fi și împărțite între cei de la masă), salate de toate felurile (de la raw-vegan până la Crispy Caesar, salată grecească, falafel sau quinoa), la care poți adăuga mini-porții (70g) extra de piept de pui, calamar, avocado. Meniul mai cuprinde câteva sortimente de paste și risotto, preparate la grătar, câteva tipuri de burgeri și câteva feluri de pizza (inclusiv focaccia). Plus câteva specialități în secțiunea Chef’s Choice, între care se fac remarcate cele din pește și fructe de mare, foarte apetisant prezentate 😋. Meniul se încheie triumfal, cu câteva specialități de desert, de care ospătarul ne-a asigurat că sunt făcute „în casa” (deși era străin, am apreciat faptul că încerca să vorbească o română cât mai bună, și știm că diacriticele noastre nu sunt chiar ușoare.. ). 👍 [Terasa cu ferestre-cortină, climatizată.] Meniul este cât se poate de... internațional, reușind să aducă preparate din diverse bucătării ale lumii. Și, bucuria clienților fideli, este împrospătat cam la fiecare 1-2 luni. Modificările nu sunt majore, ci țin cont de sezonalitate și de feedback-ul primit, fiind înlocuite, de obicei, 8-10 preparate.  Din ce am văzut în cele câteva vizite făcute aici, în cursul săptămânii atmosfera e destul de relaxată, servirea e rapidă și, în general, comunicarea cu personalul de servire e destul de bună, chiar dacă mulți dintre ei nu vorbesc nativ limba română. În weekenduri și orele de vârf personalul din bucătărie și din sală este suplimentat, astfel încât timpii de așteptare să fie cât mai scurți. Este unul dintre restaurantele în care am primit cel mai rapid mâncarea, indiferent ce am comandat, acesta fiind un semn clar că sunt implementate proceduri și fluxuri de lucru eficiente.  Din informațiile adunate în documentarea noastră, această eficiență se datorează, în mare parte, existenței unei unități de producție interne centralizate, care deservește toate restaurantele din grup. Aceasta contribuie la optimizarea etapelor de producție, procesare, pre-gătire și gătire, asigurând totodată o constanță a calității pe termen scurt, mediu și lung.  👍 De exemplu, bucățile de carne de porc (folosite pentru preparate precum Big Mama sau cotletul Magnum) precum și cele pentru steak-uri (care sunt maturate minimum 21 zile) pleacă din unitatea centrală tranșate, porționate, vidate, la restaurant, nu mai rămâne decât să fie asezonate și gătite pe loc.  [Cuțit inox pentru steak - un detaliu care face diferența.] În echipa TRICKSHOT a fost cooptat și Claudiu Văcăruș - Campion Național și reprezentant al României la competiții internaționale de bartending. În calitate de Beverage Manager, el se ocupă la nivel de grup de tot ce înseamnă băuturi și concepte de bar, creând inclusiv acele mixuri signature de care clienții se pot bucura atât în restaurant cât și în zona de activități & divertisment din  întreaga rețea Trickshot România. Iar datorită prezenței în echipă și a unui Executive Chef, vei găsi mereu preparate „signature” și în meniul de mâncare! 👌 În final, se simte că în spatele celor care îți aduc la masă mâncarea și sau băutura comandată se află o întreagă echipă, mereu în căutare de idei noi și preocupată constant de inovație și calitate.  [Ecuador - cea mai vândută băutură signature Trickshot.] Pentru că știam deja că sunt preparați după o rețetă proprie, din carne de vită maturată, am încercat doi dintre burgerii casei, TRICKSHOT și Smashed, fiecare la 54 lei porția (cartofii prăjiți cu un sos de maioneză și usturoi costă extra, 12 lei/porția). Au fost gustoși, nimic de reproșat dar... poate că ne setasem niște așteptări prea mari când le-am citit descrierea din meniu. 😊 [Burgerul Trickshot.] La fel și Rib Eye Steak, un antricot de vită fără os, maturat, care a fost prezentat frumos, pe o placă din piatră, însoțit de cartofi prăjiți, sos Chimichurri și nițică sare gourmet; nici el nu ne-a făcut să decidem că e „de încercat și altă dată”. Poate că am avut un pic de ghinion și am avut parte de un cut mai din margine, dintr-o zonă care a avut parte de mai puțină maturare, poate că am prins un bucătar într-o zi mai proastă. Să nu fim înțeleși greșit: totul a fost corect gătit și n-a rămas nimic pe farfurie 😊, ce vrem să spunem e că pentru 148 lei ne-ar fi plăcut să nu fie loc de comentarii... Am fost întrebați cum dorim să fie făcut și a venit așa cum am cerut (medium-rare) însă pentru o cină cu vin bun și o discuție relaxată ar fi de apreciat, de exemplu, ca farfuria să fie încălzită. [Rib Eye Steak, bun dar se poate și mai bine.] În schimb, Ceafa de porc Big Mama, o altă vedetă a meniului TRICKSHOT, a fost ceva memorabil, pe care îl vom da ca exemplu tuturor celor care cred că e de ajuns să cumpere o halcă de ceafă de porc, s-o taie felii, s-o perpelească un pic pe grătar și apoi să ți-o servească în farfurie, fără vreo pregătire prealabilă! Big Mama e o bucată generoasă de ceafă, tăiată subțire inclusiv cu os (aici am înțeles rostul acelei unități de procesare proprii despre care vorbeam mai sus 😉), ținută exact cât trebuie pe grătar, după ce a fost mai întâi marinată într-un mix de condimente între care usturoiul își face bine simțită prezența. Însoțită de un mic asortiment de salată și o porție din cartofii prăjiți ai casei, pentru 62 lei este o opțiune care merită încercată, mai ales de către fanii acestui tip de preparate. [Pe cât de subțire pe atât de suculentă! 👌] La fel de reușit ni s-a părut Shrimps Tagliatelle (59 lei, 350g), foarte corect făcute, cu textura potrivită, atât pastele cât și creveții, cu sos roșu, roșii și pătrunjel proaspăt; se simt ingredientele de calitate și atenția la pregătire. [Memorabile. 😋] Am mai încercat și ne-a plăcut mult Lahmacun (29 lei, 250g), o variantă de pizza turcească făcută cu carne tocată și legume, peste care s-a presărat pătrunjel, ceapă și... niște boabe de rodie 😉 care dau o notă finală aparte fiecărei îmbucături. O foarte bună alegere, mai ales ca aperitiv de împărțit între cei de la masă – motiv pentru care și este prezentată în secțiunea Bunătăți de împărțit din meniu. [Perfectă pentru a fi împărțită, ca aperitiv.] Ca și în zona de activități, unde beneficiază de reduceri de 50% la bowling și biliard în cursul săptămânii, și în restaurant, de luni până vineri elevii și studenții (cu vârsta maximă de 25 ani) se pot bucura de un preț special (29 lei) la Smashed Burger. Cel puțin, așa era la data documentării noastre. 😊   Pe lângă oamenii cărora le place să petreacă timp în mall-uri, TRICKSHOT țintește cu destul de mult succes și segmentul corporate & aniversări, având un departament specializat pe organizarea de team-building-uri, petreceri corporate, aniversări, onomastici. Evenimentele sunt organizate în paralel cu activitatea curentă dar mai sunt și excepții, când sunt mulți participanți și este nevoie de tot spațiul disponibil. Așa că dacă-ți propui să mergi să mănânci la TRICKSHOT (mai ales în lunile de iarnă, când sunt multe evenimente corporate) nu ar strica să dai un telefon înainte. 😉 Sau să folosești aplicația proprie, unde după ce vezi disponibilitatea în timp real ai și opțiunea de a rezerva o masă; o funcționalitate pe care te încurajăm să o folosești pe cât posibil. În plus, în aplicație te poți bucura de tot felul de surprize, oferte speciale, bonusuri, cash-back în puncte de fidelitate (10% la mâncare și băuturi, 20% la bowling și biliard - nu se aplică la oferte speciale), așa că nu uita să scanezi pre-nota în aplicație înainte de a o plăti! 😉 Indiferent că ai sau nu aplicație, dacă te petreci de ziua ta aici vei primi un disount de 20% la întreaga consumație făcută, atât la mâncare și băuturi cât și la partea de bowling/biliard. 👍 [Eat. Play. Enjoy... cashback, discounts and more. 😉] Cu tot cu terasă, capacitatea restaurantului este de aprox. 270 de locuri pe scaune dar în cazul petrecerilor aniversare și corporate (unde de obicei masa este servită în sistem bufet) pot fi primite până la 500, chiar 600 de persoane în anumite condiții. Și apropo de terasă, la TRICKSHOT o vei găsi pe una dintre cele mai frumoase din Brașov, cu un view senzațional către Tâmpa! 😍 [Probabil, cel mai frumos view de la terasele Trickshot! 😍] Terasă unde, când vremea o permite, sunt organizate și brunch-uri, în fiecare ultimă duminică a fiecărei luni, de prin martie-aprilie până în noiembrie. În fiecare lună este aleasă o temă diferită (italian, grecesc, spaniol etc.), cu elemente și meniu specifice. După ce află tema lunii, doritorii pot rezerva locuri plătind o taxă de 129 lei/pers., care include un meniu prestabilit ce cuprinde aperitiv, fel principal și desert. Servite la masă, fiecare fel cuprinde mai multe preparate, care mai de care mai interesant și mai apetisant. 😋 Totul se desfășoară pe principiul brunch-ului, care, fiind o combinație de mic-dejun cu prânz, trebuie să conțină câte puțin din fiecare dar multă mâncare, preparată inclusiv live și servită pe îndelete (durează cam două ore), însoțită de băuturi în ton cu tema lunii (nu sunt incluse, se plătesc extra). Toate combinate cu multă socializare și bună dispoziție asigurată de un DJ care mixează muzică aleasă preponderent în ton cu tema evenimentului. Brunch-ul are loc între orele 13-17, interval în care poți veni oricând. Familiile cu copii sunt încurajate să vină să petreacă împreună, pentru cei sub 6 ani fiind pregătit un meniu special adaptat celor mici, care nu costă nimic, fiind inclus în prețul plătit de părinte ❤️ Iar copiii de 6-12 ani au inclus în prețul meniului un card cu 60 de puncte care pot fi folosite în zona de arcade-games (vezi detalii în recomandarea dedicată activităților TRICKSHOT)... bucuria lor și a părinților, care pot avea parte de un meritat respiro! 😊 Și tot special pentru copii, începând cu sezonul 2025 la brunch-uri este invitat și un magician! [Mediteranean Brunch...] Pe lângă brunch-urile lunare, în restul duminicilor este organizat un Sunday Barbeque – cu un meniu special bazat pe fripturi, mici, cârnați tradiționali făcuți în casă – toate pregătite live chiar pe terasă (când vremea o permite). 😍 Așa că, dacă e duminică, frumos afară și ai chef de un grătar, poți merge pentru prânz la AFI Brașov, pe terasa TRICKSHOT... și poate ne spui cum a fost, într-o recenzie a acestei recomandări în aplicația Unde Mergem! [... și Sunday Barbeque. 😋] Iar când ți se face dor să dansezi, reține că în fiecare seară de vineri, după ora 18, un DJ local cunoscut mixează live până la ora închiderii. 🤩

Dacă ești într-o excursie sau vacanță prin zona satului Vulcan din județul Brașov, restaurantul Wolkendorf al hotelului cu același nume poate fi o alegere bună pentru o masă plăcută. Unora le place atât de mult încât vin de la mare distanţă să mănânce aici. Deschis zilnic începând cu ora 13 și până seara după 22 (barul chiar după 23 dar ultima comandă la bucătărie este la 21:30), restaurantul oferă un meniu  à  la carte cu accent pe mâncarea tradițională românească, dar în care se regăsesc și câteva feluri internaționale. Punctat pe alocuri cu ingrediente locale, meniul este prietenos și cu vegetarienii. Atmosfera este una rustică, dată de arhitectura și amenajarea inspirate din istoria regiunii, cu mult lemn și elemente simple, inclusiv un cuptor-şemineu, care este și folosit pentru coacerea pâinii servite în restaurant. Pereții sunt „tapetați” cu obiecte vechi sau antichizate, evocând crâmpeie din viața satului transilvan de odinioară. [Loc de stat la poveşti.] Fiind dedicat clienților hotelului, restaurantul include și zona de mic dejun dar este una frumos amenajată, care nu-i fură prea mult din farmec. Are și etaj, iar dacă te nimerești acolo într-o perioadă în care în hotel sunt mulți copii, iar tu nu ai (cu tine), ar putea fi o idee bună să alegi o masă sus dacă vrei să fii mai la distanță de chiote și zbenguială. Restaurantul are cam 120 de locuri, așa că este spațiu pentru toată lumea... [Etajul e amenajat mai pe specific săsesc.] Meniul (care poate fi consultat și pe site-ul restaurantului) oferă cam din toate câte ceva – nu multe feluri dar suficient de variate - platouri tradiționale, aperitive, supe și ciorbe, salate, mâncăruri gătite tradiționale, grătare, paste și mâncăruri fără carne, deserturi; toate bine gătite și frumos servite. Și o listă acoperitoare de băuturi. Plus meniu pentru copii. Prețurile sunt ușor peste medie dar mâncarea este bună și porțiile în general îndestulătoare.  Vizitele noastre la Restaurantul Wolkendorf au fost cu repetare așa că am testat mai multe farfurii și ne-a plăcut mai totul.  Păstrăvul prăjit în mălai a fost mare și bine făcut iar sosul de smântână cu usturoi e delicios (350g/49 lei). Obrăjorii de vită, fragezi și cu gust inconfundabil au fost bine gătiți, cu sos gustos și bine acompaniați de un piure de cartofi cu trufe (deși în meniu scria că garnitura e de legume coapte, a fost în regulă) și o salată de ruccola (350g/59 lei). [Ceva finuţ, de seară... 😊] Coastele de porc la cuptor (450g, 59 lei), marinate și îmbăiate în sos au fost delicioase, alături de cei mai buni cartofi copți din câți am mâncat până acum – făcuți întregi, în coajă – plus două sosuri – barbeque, care a mers perfect cu carnea fragedă și sos de smântână cu usturoi, care a venit „mănușă” lângă cartofi; ruccola și berea, deși bune, au picat pe locul doi... 😀 [Ceva pentru prânz... 😋] Gulașul de vită (400g, 55 lei), gros și bogat, un clasic al regiunii, cu bucăți moi, multe și mari de carne și legume, nu foarte picant și nici cu prea mult chimen, servit frumos într-un mic vas de fontă, e o probă pentru gurmanzi; deși porția pare mică, e îndestulătoare iar când mai pui alături și pâinea proaspătă coaptă pe vatră (200g, 12 lei) și niște murături asortate (15 lei), nu poate fi decât... BINE 🙂 [...şi ceva pentru foame! 😀] Dacă îți plac aromele mai tari, de transhumanță 🙂 pastrama de berbecuț cu mămăligă merge perfect într-o seară rece, de toamnă-iarnă; iar la Wolkendorf ne-a plăcut ce-am mâncat; sperăm să-și păstreze sursa și modul de preparare, că e treabă bună – bucăți delicate, fragede, aromate, ușor condimentate cu usturoi (la gătit), aduse la masă alături de mămăligă, în vas de fontă; poți insista cu un sos suplimentar de usturoi sau opta pentru murături. [Pastramă de berbecuţ cu mămăliguţă, 350g/55 lei.] Deși restaurantul se axează pe bucătăria românească, am testat și Linguinele cu ciuperci și aromă de trufe; savuroase, potrivite pentru cină și pentru vegetarieni; n-am lăsat nimic în farfurie 😋 [Linguine cu ciuperci şi aromă de trufe, 250g/39 lei.] Dacă la finalul mesei, oricare ar fi ea, mai ai loc și de niște papanași (250g, 35 lei), merită încercați; eventual găsește un partener de vinovăție și spune-ți că e mai puțin grav dacă te mulțumești cu doar unul din porție 😉 [Papanaşi ardeleneşti, de mâncat pe îndelete 😊] Și la lista de băuturi stau bine, așa că poți să deschizi cu un Mojito, dar când vine vorba de vin, roșul casei nu prea e la cel mai bun nivel... poate că ar bine să se lucreze un pic la el. Noroc cu oferta bună de vinuri îmbuteliate din care multe se servesc şi la pahar! [Un pic "reinterpretat", dar cu ingrediente de calitate 🤩] Dacă ai vreun motiv (timp, spațiu) să nu mănânci la restaurant, poți comanda și lua la pachet; dar părerea noastră e că ar fi păcat: locul e frumos, atmosfera plăcută (mai ales dacă nu sunt prea mulți copii gălăgioși) iar mâncarea are farmec servită așa cum a intenționat creatorul ei. Parcarea hotelului Wolkendorf (şi el, un loc #undemergem, caută 🔍 Wolkendorf Hotel Bio & Spa pe site şi în aplicaţie) este suficient de încăpătoare și este disponibilă gratuit pentru clienții restaurantului. [Curte plină cu activităţi.] Curtea mare şi plină de atracţii, inclusiv un ţarc cu iepuraşi cu care se poate juca oricine, e un adevărat rai pentru copii, deci ai toate motivele să nu îi laşi acasă dacă vii aici. Numai că te rugăm: ai grijă de ei şi de confortul celorlalţi! 🤗

De peste 20 de ani, mulţi braşoveni aleg Roata Norocului pentru o masă în oraş cu familia sau prietenii. Şi dacă vii aici, înţelegi de ce: prețurile nu sunt mari, meniul este vast iar atmosfera este una caldă, primitoare, fără fiţe. 🙂 Parcă toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, unii ospătari sunt aici de când există restaurantul și ai putea fi condus la masă chiar de proprietarul localului. Multe dintre preparate sunt în meniu încă de la deschidere, făcute după aceleași rețete; probabil că singurul lucru nou introdus în ultimii ani este... o bere 😊 produsă în Bavaria și vândută sub brandul propriu, disponibilă în două variante (albă nefiltrată și blondă), la preț de bere locală.  [Weizen Roata Norocului 😋] Deşi în meniu vei găsi şi preparate mai puțin românești, ţi le recomandăm pe cele din bucătăria națională. Roata Norocului este celebru în Braşov pentru ciorba de burtă, pentru micii reţetă proprie dar şi pentru biftec-ul tartar (o specialitate de carne crudă condimentată şi preparată de ospătar în faţa ta) - din motive de siguranță alimentară nu se servește în perioada mai-septembrie. Porţiile sunt mari, există şi posibilitatea de a comanda jumătate de porţii (pentru copii sau pentru cei aflaţi la regim 😉). Și pentru că există cerere, în meniu sunt disponibile și ciorbe (de burtă și de curcan) fără... carne, bineînțeles, la un preț mult mai mic decât cele cu. 🙂 Prețurile sunt decente, de ex., ciorbă de burtă cu smântână și ardei 28,9 lei (18,5 lei în varianta mică) sau ceafă de porc (pe care o găsești în meniu cu denumirea garf) cu cartofi prăjiți 39,5 lei. Dacă ești fan coaste de porc, aici îți recomandăm varianta marinate 😉 - 64 lei porția, include garnitură de cartofi prăjiți, sos. Pâinea, muștarul, ardeii iuți și mujdeiul sunt din partea casei. [Una dintre cele mai bune ciorbe de burtă din Brașov 😋] În sezonul rece restaurantul funcționează într-un salon care, deşi e relativ mare (aprox. 150 locuri), la prânz şi mai ales în weekendurile din sezon se poate dovedi neîncăpător; dacă nu vrei să fii pus în situaţia de a aştepta să se elibereze o masă, îţi recomandăm să faci o rezervare, măcar cu câteva ore înainte. În sezonul cald funcţionează doar terasa - mare, cochetă şi animată de zumzetul continuu produs de oamenii care se simt bine. Ambianța muzicală este asigurată de un mic band care cântă live în fiecare seară (cu mici excepții câteodată, sâmbăta și duminica), [La Roată, în sezonul de iarnă.] Restaurantul are o parcare proprie chiar peste stradă iar dacă aceasta e complet ocupată, găseşti relativ uşor loc de lăsat mașina pe străzile din apropiere. Dar poți veni și cu bicicleta pe care o poți „parca” la vedere, chiar în zona terasei. [Bicicliștii sunt bine-veniți.] Pentru comenzi cu ridicare poţi suna la numărul din pagină.

Tu la ce te gândești când auzi „Rozmarine – tapas și vin”? Noi auziserăm de bine; și ne-am gândit și ne așteptam la ceva mâncare bună. Dar nu ne-am gândit nicio clipă la atmosfera prietenoasă pe care am găsit-o acolo și nici că vom cunoaște un chef-owner atât de implicat și pasionat de ceea ce face.   În centrul vechi al Constanței, la periferia Pieței Ovidiu, printre clădiri înalte și vechi și pe străduțe înguste, ajungi pe strada Vasile Canarache la nr. 4, fix deasupra mării, la Rozmarine – tapas și vin. Un local mic (cu doar 50 de locuri în interior și 50 în exterior când permite vremea statul la terasă) dar cu suflet mare, în care toți, de la angajați la clienții fideli, sunt ca o familie. Câteva măsuțe amplasate fix pe trotuar, tipic centrelor istorice ale orașelor, unde spațiile nu sunt foarte generoase, și un interior cu mai multe încăperi, și ele micuțe dar cu o atmosferă primitoare, nepretențioasă, relaxată dar îngrijită, tipică bistrourilor; accentul este pus pe ingrediente, pregătirea și gătirea lor. [Pe terasă e de preferat să stai seara, pe răcoare.] Chef Octavian Băloi, bucătar și proprietar, ne-a mărturisit că locul lui preferat pe lumea asta este regiunea Cantabria din Spania. Iar influența gastronomiei iberice se regăsește în mai toate preparatele din meniul Rozmarine. Totuși, tapasurile, care fac parte și din numele localului, sunt mult mai complexe decât cele spaniole – cu numeroase elemente home-made, bazate pe sezonalitate.  Iar felurile principale au la bază gastronomia locală, pe care Octavian o dezvoltă sau, cum îi place lui să spună, o complică 🙂 Câteva exemple: piperchi, mâncare locală tradițională, a fost transformată în „peperonata”, cu tehnici de gătire de influență mediteraneană, balsamic, brânză veche de oaie, din Dobrogea și Feta, busuioc verde; româneasca ceafă de porc dobândește valențe noi după 12-14 ore de stat la afumat (despre cele olfactive află ușor toată vecinătatea 😀) și din când în când i se alătură și ceafa de vită și pot ajunge pe mesele clienților alături de remoulade de țelină ori mousse de humus și sfeclă... Hmmm... cum sună astea? 😋 Salivezi doar ascultându-l pe chef cum povestește despre mâncărurile pe care le prepară. [Cotlet de porc tomahawk alături de niște cartofi cu rozmarin 😋] Într-un oraș cu o gastronomie mai degrabă comercială, adresată turiștilor, pentru care în general peștele doar se prăjește, Rozmarine este o binevenită „ieșire în decor”. Clienții fideli sunt preponderent localnici sau „turiști gastronomici” care revin. Din când în când se organizează mici evenimente culinare, uneori în colaborare cu chefi sau specialiști cunoscuți și cunoscători. Meniul nu se adresează chiar oricui... Nu vei găsi aici șnițele de pui, ciorbă de burtă sau pizza; decât dacă cine știe ce idee i-ar putea veni lui Octavian să mai inoveze ceva... 🙂; și nici feluri (ori amenajări speciale) pentru copii. Vei descoperi însă mâncare slowcooked, adică ore de gatire lentă, care creează gusturi complete și complexe. Vei descoperi preparate pe care nu le găsești la alte restaurante – măduvă gratinată, urechi de porc crocante, dar și cocktailuri signature. [Signature cocktails 🤩] Restaurantul e deschis tot anul. Și cu siguranță localnicii sunt cei mai fericiți, mai ales că deseori în bucătărie se întâmplă lucruri inedite, după inspirație și ingrediente disponibile, de care nu prea te poți bucura dacă nu ești din zonă și nu te prezinți la fața locului imediat ce vezi postările de pe social media ori dacă nu treci prin fața localului și vezi tabla de la intrare. Poți să vezi o parte din „ce te așteaptă” în meniu în mica vitrina de la bar – ingrediente pentru tapas, un jamon arătos. [Signature tapas 😍] Pe lângă meniul standard (și cel ne-standard 😉), mai există și „tabla de weekend” - adică ceva mâncăruri care se fac... standard... doar în weekend... 🙂 În plus, în zilele calduroase se gătește afară, în fața clienților. Pentru că nu se gătește în cantități mari, e posibil ca unele preparate să se termine până la sfârșitul zilei. Acu’… poate ești un pic amețit de atâtea „table”, variante, alternative și excepții... dar... există la Rozmarine câteva certitudini, care merită luate în calcul: se gătește zilnic; gustul e o pasiune, nu o întâmplare; ingredientele sunt locale (deci multe preparate sezoniere). [Tapas, vin și... pasiune!] Pe lângă multe din cele povestite mai sus, nouă ne-a plăcut și faptul că ospătărița știa totul despre mâncarea servită – ce conține, cum se face, cât durează. Așa că am ales, bine informați, un „set” de tapas – Muhammara dulce-acrișoară-afumată (100g, 27 lei) și Salată de calamar cu roșii uscate și anghinare (100g, 28 lei); un mic tur printre gusturile Mediteranei. Iar dintre „gătelile care îi reprezintă” ne-am oprit la Urechile de porc cu paprika afumată și usturoi, caramelizate în dulceață de ardei iute – crocante și bine condimentate (250g, 47 lei) - și Arrosticini (frigărui de berbecuț) cu cartofi dippers și sos tartar cu castraveți murați (250g, 68 lei) – dacă îți place acest tip de carne, e de încercat; aroma și frăgezimea sunt delicioase; cartofii sunt congelați, e adevărat, dar sunt premium; iar sosul e făcut în bucătăria Rozmarine, nu în fabrică. [Urechile de porc cu paprika 😋] Porțiile pot părea unora mici, iar prețurile sunt ușor peste medie dar... nici ce se întâmplă la Rozmarine nu-i tocmai „comun”... Creativitate, atenție, implicare, care rezultă în preparate speciale. Locurile de parcare pot fi greu de găsit în apropiere, așa că lasă mașina și fă o plimbare frumoasă pe jos până la restaurant. 

Dacă ești în zona orașului Victoria și vrei să manânci ceva bun, poți merge la Saga Pizza&Pub. Pe lângă mâncarea bună te vei bucura și de o imagine superbă a Munților Făgăraș.  [Cam aşa se vede de pe terasa Saga. 😍] Cu un meniu specific de pub, plus pizza, multe papile vor fi cucerite. 😋 Ingredientele utilizate proaspete, de calitate, rezultă în mâncăruri gustoase. Meniul variat include feluri pentru toate gusturile – pizza, „prăjeli americănești” (inele de ceapă, pui crocant, aripioare), burgeri, coaste, sandwich-uri, bruschetta, dar și feluri mai neaoșe (ciolan de porc) ori pentru cei mai la dietă (fructe de mare).  Porțiile sunt generoase, pentru gurmanzi iar prețurile accesibile (mai ales dacă iei în calcul porțiile 😀). Noi ne-am „făcut de cap” cu un platou crispy chicken (care vine însoțit de cartofii prăjiți și sosuri – ne-a plăcut în special sosul chili), niște costițe de porc băițuite cu sos barbeque (nu te lăsa păcălit de diminutivele gen „costițe” căci nu-s nici pe departe așa minione cum sună; și mai vin și împreună cu niște cartofi wedge și o salată Coleslaw, 550g, 36 lei), o pizza capriciosa foarte bună, cu blat subțire și topping exact cât trebuie 480g, 22 lei (dacă vrei topping mai bogat îl poți comanda extra; dar nu e cazul) și burgerul casei (burger Saga, 450g, 30 lei) care chiar că e o saga! 😀 (bogat „împănat” și epic de învins). [Saga: un burger epic!] Un loc ce credem că e foarte apreciat și la nivel local, căci tot timpul cât am fost acolo, mașina de livrări n-a stat mai deloc în parcare.  Sunt şi foarte creativi, tot timpul testează şi introduc în meniu lucruri noi... la data documentării noastre erau pregătite pentru "listare" pastramă de curcan cu mămăliguţă, brânză, smântână şi murături asortate (35 lei) 😮; tagliatelle cu vită şi ciuperci (400g, 28 lei); caracatiţă la grătar cu garnitură; ciolan de curcan cu cartofi aurii, murături şi  sos hrean (800g, 35 lei )... motive numai bune de revenit 😀! Am înţeles că nu sunt neglijate nici perioadele de post, când sunt pregătite feluri specifice. Servire promptă și personal prietenos și atent. 👌 [Interior primitor.] Interior eclectic, relaxant, confortabil, primitor, numai bun pentru întâlniri cu prietenii sau un popas de masă rapid și gustos ori doar pentru o cafea bună și un desert.  Terasă cu priveliște de 5 stele și încă una fără priveliște dar foarte confortabilă și plăcut amenajată (canapele, pernuțe...), amenajată la parter unde este şi un bar-cafenea (program 07:30-22:30) cu care nici centrul Braşovului nu s-ar face de ruşine. ✔️ Cafeaua, foarte bună, probabil cea mai bună din zonă, merită să "deviezi" un pic de pe DN1 chiar şi numai pentru ea! 😉 Şi dacă vrei să înnoptezi, au şi câteva camere foarte drăguţe, vezi recomandarea Saga Rooms din secţiunea Unde dormi! [Barul-cafenea de la parter.] O pată de culoare într-un oraș mic și liniștit, parcă uitat de timp... (sugestie: dacă mergi la Saga, mai ia-ți o jumătate de oră și pentru o plimbare în împrejurimi – zona veche a orașului – ar putea fi o experiență plăcută, inedită).

Restaurantul (pizzeria) San Gennaro din Miercurea Ciuc e un paradox – un restaurant italian, administrat de o româncă, într-un oraș cu populație majoritar (peste 75%) maghiară. Și cum în general paradoxurile sunt ceva ce funcționează în ciuda ipotezelor la fel e și San Gennaro – funcționează chiar foarte bine.  Monica, inima în jurul căreia trăiește și vibrează San Gennaro ne-a spus povestea așa: „Am venit în Miercurea Ciuc să-mi cumpăr ceva și n-am mai plecat” 🙂 La Monica totul este despre apreciere, calitate, satisfacție, plăcerea de a face ceva bine. Și asta se reflectă în tot – echipă, rezultatul din farfurie, atmosferă, curățenie, servire. [Un loc ca o poveste...] Povestea San Gennaro a început într-un loc ce avea nevoie de un suflu nou de viață, cu o poveste de dragoste (astăzi un omagiu celui plecat) între o româncă tânără și ambițioasă și un italian priceput la mâncare bună. Și povestea ține din 2004; unele detalii s-au mai schimbat pe-ici-pe-colo, dar mâncarea bună a rămas. [Atmosferă de trattoria. 🤩] Locul e prietenos, fără pretenții, cu o atmosferă de trattoria, ce dă stare bună de spirit. Personalul la fel, te face să te simți binevenit și să revii. Parte din ingrediente sunt aduse chiar din Italia, pentru farfurii cu un gust cât mai autentic. Însă nu sunt lăsate deoparte ingredientele locale – hribi, trufe, fructe de pădure, apă minerală (natural carbogazoasă) din județ (bogat în aceste resurse), bere locală. [Pizza la cuptor cu lemne.] Merge vorba că pizza este excelentă. Noi am gustat din altele – dorada la tigaie, pe pâine prăjită, cu sparanghel și paste cu fructe de mare. Da! Foarte bune! Ingrediente proaspete, gătite ca la carte (Monica este foarte atentă la aprovizionare și dacă nu găsește ce-și dorește preferă să renunțe la felurile din meniu pe care nu le poate oferi la cea mai bună calitate). Cu un vin al casei alb, care a mers perfect, fără să pună în umbră aromele din farfurii. Iar deserturile... pericol pentru siluetă! Un tiramisu excelent și un tort cu ciocolată... decadent (o ciocolată de foarte bună calitate și folosită fără milă pentru cântarul de dimineață...). [Paste cu fructe de mare. 👌😋] Meniul este vast, nu lipsesc nici câteva bucate româneşti reprezentative (ciorbe, coaste, câteva preparate cu mămăliguţă) deci sigur vei găsi ceva pe plac... chiar şi dacă eşti vegetarian. Monica e mereu acolo, atentă, gata să-ți ofere ce-ți dorești. Prețurile sunt „de centru”, adecvate calității preparatelor.  [Terasa la strada pietonală.] La data documentării terasa era plină, chiar dacă vremea nu era tocmai prietenoasă și mai era nevoie pe alocuri și de câte o păturică (stocul era îndestulător). La orele de masă (prânz și cină) la parter nu mai găseai loc liber dacă nu aveai rezervare. Cel mai dorit restaurant din întreg centrul vechi al orașului. Parterul este amenajat în stilul unei trattoria, confortabil și prietenos, dar nu lipsit de eleganță, cu pereții tapetați cu fotografii-cadru din filme clasice italiene (aduse de un prieten pasionat din Italia). Zona de pizza deschisă – poți să vezi „artistul” la treabă, și admira procesul de coacere în cuptorul zidit, cu foc de lemne. Iar la intrare este o zonă de cafe-bar care te va transporta şi ea instant în însorita Italie! 😍 [Un espresso, vă rog! ☕] Etajul este amenajat în stil rustic și are chiar și un șemineu care sigur este atracția localului în serile de iarnă... [Salonul de la etaj... atmosferă de Italie montană.] Noi am plecat de-acolo cu gândul deja la planificarea următoarei vizite și gândindu-ne ce-am mai mânca data viitoare, că multe din meniu ne făcuseră cu ochiul. Ne-a lăsat impresia unui loc în care îți dorești să revii – pentru mâncarea delicioasă, pentru atmosferă... pentru tot. ❤️ - dacă vii cu maşina, foloseşte pentru GPS adresa Strada Plopilor nr. 19: te va duce direct în parcare, în spatele restaurantului; aici se află o a doua terasă, care funcţionează doar vara. Și imediat ce am avut ocazia, am revenit (iulie 2021)! 🙂 De data asta am ales fructele de mare și mult-lăudata pizza. Dacă ești fan al stilului, platoul „Gamberi, calamari e verdure fritte” îți oferă gustul specific al fructelor de mare (creveți și calamari), acompaniate de un mix de legume (ceapă, ardei, broccoli, ciuperci, dovlecei), toate în crustă crocantă; îți sugerăm să ceri alături un sos rose, merge de minune și eventual să adaugi și un prieten, că e destul pentru doi (mai ales dacă deschideți și cu un anti-pasto). [Gamberi, calamari e verdure fritte, 76 lei.] Iar pizza napoletana e tot ce ți-ai putea dori de la o pizza napoletana – blat subțire, sos de roșii și un echilibru perfect între celelalte ingrediente, cât să te bucuri de toate aromele pe care ți le oferă mozzarella, anchois și oregano; delicioșenia aceea ce vine din simplitate și ingrediente de calitate. 😋 Abia așteptăm următoarea ocazie 🙂 ┄ Nu puteam să ratăm momentul, și imediat ce am ajuns prin Miercurea Ciuc (ianuarie 2025) ne-am oprit încă o dată la San Gennaro, ca să încercăm din nou ce am testat cu trei ani în urmă. Supa mediteraneană cu fructe de mare - simplă dar delicioasă, cu multe midii și aromă întensă de roșii - și Grigliata mista di pesce e verdure - o variantă perfectă de a te bucura de aroma mării - au mers de minune cu o Focaccia olio e origano (196 lei în total, cu un sos pentru pește și două limonade) și ne-au confirmat convingerea că acest restaurant e de vizitat, în continuare! [O bucăţică de Italie delicioasă! 😋]

Să îți spunem povestea Șopron – Bistronomie, așa cum am „citit-o” noi... În Târgu Ocna, oraș mic și fără pretenții, pe o stradă modestă, într-o clădire care nu promite multe... stă ascuns un bistro cum nu te-ai aștepta să găsești în așa loc... unde vei descoperi cu surprindere tehnici profesionale de gătit, plating, ingrediente de sezon, creativitate cât cuprinde, gusturi greu de uitat. Plus dedicare, pasiune, implicare, prietenie. [Un loc care ne-a surprins plăcut. Extrem de plăcut.] În spatele la toate astea stau chef Mihai Girel și soția lui Alexandra. El cu arta culinară, ea cu ospitalitatea; și cu propunerea de a evada, cu ei, în povestea lor, în povestea Șopron. Ei au lăsat viața corporatistă de capitală și s-au lansat într-o aventură nouă, în locurile copilăriei lui Mihai. Și așa s-a „născut” Șopron. Un loc mic, unde chef Mihai gătește proaspăt și corect iar Alexandra primește oaspeții și „ospătărește” cum poate ea mai bine (Mihai e profesionist în ale bucătăritului dar Alexandra e începătoare în ale ospitalității, însă e plină de bunăvoință și dorință de a face lucrurile bine). Munca e multă, și se face uneori chiar și peste noapte dar satisfacția clienților șterge oboseala, iar ritmul nebun devine sentiment de mulțumire, pentru că muncești din pasiune. [„Curtea” Șopronului, într-o zi ploioasă de primăvară. Nimic spectaculos, încă...] Bucătărie românească modernă, cu arome românești dar nu numai. Târgu Ocna nu avea nicidecum experiență cu o asemenea bucătărie cum practică Mihai. I se spune „bistronomie”; adică mâncăruri și ingrediente „comune” dar gătite cu tehnici gastronomice, în cantități mai mici, în funcțe de ingredientele disponibile, de sezon, locale când e posibil. Adică poți găsi aici mujdei din „banala” leurdă, mărarul transformat în emulsie, piure - dar din morcovi. Iar acum Târgu Ocna a ajuns să fie un pic mai bine cunoscut și datorită Șopronului, care nu se adresează doar localnicilor, ci a devenit un punct de atracție și pentru turiști. [...pentru că spectacolul e în farfurie: aici, o coastă de vită cum nu am mai găsit până acum. 👌] Localnicii și cei aflați în trecere prin zonă se bucură și de meniul zilei (30 lei, servit de luni până vineri între orele 11-16, în limita stocului, disponibil și cu livrare/ ridicare), care și el poartă semnătura creativității lui Mihai pe mâncărurile pe care, de altfel, le știm cu toții din copilărie sau din familie și e livrat, la un raport preț-calitate pe care noi mai rar l-am regăsit prin alte locuri. Iar turiștii... după ce au intrat prima oară... inevitabil revin. Pentru că nu ai cum să nu vrei să mai guști încă o dată o Coastă de vită românească (350/150g, 75 lei) maturată 30 de zile, gătită lent, servită cu cartofi Șopron cu telemea de capră, verdețuri și mujdei de usturoi (una din „vedetele” meniului) sau un Burger Șopron (200g carne/170g delicii/150g cartofi, 60 lei) cu carne de vită maturată 30 de zile, „românizat” cu slăninuță și cașcaval afumat, cu sos și castraveți murați de casă, serviți cu minunații cartofi prăjiți în untură de vită. (Scriu și salivez... 😋) Noi pe astea le-am încercat și (ne-)am promis că nu vom rata nicio ocazie de a reveni. [Un adevărat burger gourmet.] Dacă ești vegetarian(ă)/vegan(ă), e bine să știi că la Șopron vei găsi doar o gustărică, un Humus cu ardei copt (aprox. 400g, 45 lei) numai bun de întins pe pâine. În vizita noastră nu am reușit să-l gustăm, dar după ce l-am văzut, prezentat spectaculos cu sumac, za'tar și cu un moț de ardei roșu copt, asezonat cu ulei de măsline adevărat și servit cu lipie crocantă ... l-am pus primul pe listă pentru data viitoare! 😋 [De pus în wish-list!] Ca să nu se plictisească sau să se blocheze, Mihai tot timpul mai pune o aromă, mai inovează ceva, vine cu idei de preparate noi, pe care le introduce treptat în meniu. Ceea ce face ca acesta să se schimbe destul de des; și după inspirație dar și după sezon și produsele disponibile. Ceea ce ni se pare îmbucurător. Cumpărăturile se fac dis de dimineață, la piața din Onești iar produsele sunt alese personal. Ce nu vine de la piață vine de la producători locali sau zonali (carne, brânzeturi, pește). Vita, de la o fermă din Adjud, peștele (când este „pe tablă”) dintr-o păstrăvărie din zona Vâlcele. 👍 [Ceva „simplu” @Chef Mihai Girel: o friptură de porc rumenă, cu spectaculoșii cartofi prăjiți în untură ai casei 😋] La primul pas pe care l-am făcut în Șopron am avut un sentiment de îndoială... Spațiul e mic, amenajat și dotat simplu, dar cu note personale; transmite clar ideea unui loc familiar, relaxat, prietenos și unde, am concluzionat, e vorba despre conținut și nu despre ambalaj...  De fapt, sunt două săli, una dintre ele având si un colț dedicat celor mici (lego,măsuță cu cărți de colorat), unde de Sărbători mai vine și Moșul. 🎁 Împreună cu terasa, oferă undeva pe la 50 de locuri în total. [Șopronul...lui Moș Crăciun.] Clienții pe care i-am găsit noi acolo părea că se simt ca acasă. Nu e un loc pompos, ci unul relaxat, care nu impune pretenții și etichetă, ci unul unde să te surprindă mâncarea – lucru care la incursiunea noastră s-a produs din plin. În același spirit al originalității, am regăsit, „cartea meniu” expusă „la uscat” - o foaie prinsă cu cârlige, pe sârmă. Șopronul e deschis doar de la jumătatea lui decembrie 2024, dar are deja o comunitate creată în jurul lui. Pentru că e integral o afacere mică, de familie, inclusiv marketingul se face „in house”, prin intermediul social media sau al platformelor de mesagerie; acolo se anunță meniul zilei, noutățile, eventualele modificări ad-hoc în programul de funcționare. Sperăm să fie cât mai curând și aici ceva oferte exclusive dedicate celor care #StiuUndeMergem așa că nu ar strica să apeși butonașul Urmărește, dacă citești asta în aplicație. 😉 [Menu-uri scurte dar la înălțime, și la propriu și la figurat. 👍] Planurile de viitor erau multe și frumoase când i-am cunoscut pe Mihai și Alexandra și le ținem pumnii să le transforme în realitate. Îi ținem pumnii și băiatului lor cel mare, Dragoș, care s-a alăturat și el afacerii –  inițial responsabil cu partida de grătar cu jar, acum se implică și pe partea de servire împreună cu mama sa, când e nevoie. Din Decembrie și până prin Martie, la Șopron te așteaptă un Meniu de Iarnă în care vedetele sunt Ceafa de porc cu salsa de sfeclă și cartofi prăjiți, burgerii din vită maturată, Piccione de vită (chiulotă frăgezită gătită 4h sous vide, servită cu piure de păstârnac și reducție de vin roșu) și coastele de vită despre care am povestit mai sus. Dar te poți bucura și de lucruri mai „ușoare”: păstrăv cu cremă de mămăligă cu arome de sfeclă și ardei copt, crap prăjit cu mămăligă și salată de fasole (pește de crescătorie din zonă), șnițel gratinat cu mozzarella sau... chiar gusturi asiatice prin salata Thai!  Deci, o grămadă de motive ca să faci un popas când te afli prin zonă! 😋

După ce a stat mult timp în paragină, ne-am bucurat tare mult când am văzut că cu tradiţie din Poiana Braşov a renăscut, cu o reamenajare frumoasă şi un meniu tradiţional, care aduce în prim plan mâncăruri inspirate de stânele româneşti. ["Tinda" stânii, plină de bunătăţuri 😍] O să îţi placă totul: de la holul de intrare, plin cu borcane cu murături şi cu frigidere în care se odihnesc la maturat viitoarele fripturi şi până la decorul rustic în care s-a folosit foarte mult lemn recuperat de la construcţii tradiţionale vechi din zona comunei Poiana Mărului - locul de unde provine şi cea mai mare parte a cărnurilor din meniu! [Decor autentic, cu mult lemn vechi recondiţionat.] În puţine locuri din România poţi vedea atât de mult lemn vechi recondiţionat - chiar şi în toalete, unde până şi chiuvetele sunt din lemn, la fel și sistemul foarte ingenios de închidere "automată" a uşilor. Am remarcat podeaua cu trunchiuri de brad încastrate în ciment şi "abajururile" becurilor: coşuri de nuiele şi clopuri de mocan 😍 [Terasă cu view și, unde te întâmpină viețuitorii de la stână. 😍] Atmosfera este faină peste tot dar ca să te bucuri și de view rezervă o masă pe pe una dintre terase (cea din grădina din spate te va duce cu gândul, din nou, la vechile stâne montane). Dacă e iarnă merită să "vânezi" mesele de lângă şemineu, în salonul central 😊 sau cele de la ferestrele dinspre stațiune, unde ți se desfășoară în fața ochilor în toată splendoarea lui muntele Postăvaru și domeniul lui schiabil. [Berbecuţ la ceaun.] Mâncarea este bună și destul de variată, în care vei regăsi multe preparate consacrate în celelalte restaurante din grupul Sergiana. Dacă îți va fi greu să te decizi la ce să te oprești, sugestia noastră este să încerci în primul rând produsele specifice: bulzul ciobănesc (55 lei/590g) şi berbecuţul la ceaun (78 lei, 350g), care ne-a fost adus într-o tigăiţă, însoţit foarte inspirat cu rondele de ceapă verde; ar fi fost perfect dacă preţul includea şi o garnitură 🙂 aşa va trebui să mai adaugi 10 lei pentru o mămăliguţă şi 15-16 lei pentru o salată de murături. Însă pâinea e din partea casei, făcută în casă, ţi se aduce la masă caldă (de cele mai multe ori fierbinte), pufoasă în interior, coajă crocantă la exterior - un deliciu 😋. [Pâine caldă de la Stână.] După ce le-am testat cam pe toate - ciorba de vită, de fapt "de vrăbioară şi cozi de vită" (32 lei, 300/50/150g), borşul de miel (31 lei, 200/200g) - care vin însoţite şi de ardei iute; ciorba de fasole (ar fi mers mai multă fasole 😊) cu afumătură și ciolan (30 lei, 340/60g)  lângă care ne-am bucurat să primim şi o ceapă zdrobită -  putem spune cu mâna pe inimă că preţurile uşor peste medie ale "zămurilor" de la Stână sunt pe deplin meritate: nu numai că ciorbele sunt foarte gustoase dar sunt şi foarte consistente, cu carne de bună calitate "din gros"! 😊 Sugestia noastră e să încerci musai Borşul cu carne de miel... doar eşti la Stână, nu? [Borş cu carne de miel. Pentru cunoscători 😉] Iar dintre felurile principale, am încercat şi apreciat tocăniţa de vită Angus (80 lei/400g) şi pe cea de căprioară cu ciuperci de pădure (87 lei/350g). [Căprioară cu arpagic şi ciuperci.] Apoi, în vizitele noastre de re-documentare am încercat Muşchiuleţul de porc, umplut cu brânză de capră şi spanac, garnisit cu dulceață de coacăze şi servit cu legume la grătar (580g, 82 lei). O rețetă specială, mai degrabă dinspre mesele caselor boierești decât dinspre stână 😉 cu gusturi aparte, delicate, date de brânza de capră și fructele dulci-acrișoare. Verdict: bun și pe săturate! [Mușchiuleț de porc fasonat cu dulceață de coacăze 😋] Dar și un  Medalion din mușchiuleț de porc cu pere și sos de piper (74 lei, 260/130g), preparat corect dar la care nici să nu îndrăznești să te gândești dacă ai o toleranță mică la condimente și picanterii 😉 [Aviz amatorilor: sos de piper din belșug! 😊] Iar în cea mai recentă vizită, pe lângă „validarea” câtorva dintre cele de mai sus 😊 pentru că ne era poftă de un mușchi de vită, l-am încercat pe cel care vine însoțit de sos de hribi. De-li-cios, de mult nu mai mâncasem ceva care își merite atât de bine banii - atât carnea (standard adusă medium rare - dar cel mai bine, ca să te asiguri sau dacă o vrei altfel spune-i ospătarului) cât și sosul, cu bucăți mari de ciuperci în el 👌 180/150g, 103 lei, am adăugat și o salată de ardei copți care a venit într-o porție generoasă - 200g, 17 lei. [Un mușchi de vită pe care o să-l ținem minte multă vreme.] Mai ales în sezonul de iarnă, e posibil să ai parte aici şi de muzică populară cântată "la ureche" de un mic taraf (în vizitele noastre câteodată ni s-au părut sunt un pic cam insistenţi în a-ţi capta atenţia). Ospătarii - îmbrăcaţi în port tradiţional - sunt foarte amabili şi îţi fac cu plăcere sugestii. Ca în orice loc de succes, mai există zile şi ore în care trebuie să ai un pic de răbdare pentru a primi un menu şi a face comanda. Nu strică să faci şi o rezervare înainte de ajunge aici deși, din ce am văzut când e foarte aglomerat nu iau rezervări prin telefon 😊. [Ospătar la Stână.] Drumul de la asfalt până la restaurant este din pământ şi pietriş, câteodată mai apare și câte-o groapă; atunci când plouă foarte mult sau când este zăpadă şi gheaţă s-ar putea să îţi prindă bine o maşină cu tracţiune integrală sau măcar, cu garda nu prea joasă. [Drumul spre Stână.]

Unul dintre punctele "fierbinţi" de pe harta destinaţiilor turistice din România, care concentrează două dintre cele mai vizitate atracţii din judeţul Braşov - Cetatea Râşnov şi Dino Parc - avea nevoie de un loc unde "plita-i veselă, cuptoru’ duduie, pufneşte şi mândru dogoreşte, iară ceaunu-i în forfotă şi dă să plece de pe pirostrii ca s-ajungă primu’ la masa dumnivoastră" 🙂 Dacă ai mai fost prin restaurantele grupului Sergiana, probabil că tonul ăsta ţi-e cunoscut ... iar dacă nu, vei face aici cunoştinţă cu felul foarte special în care înţeleg oamenii din firma asta să-şi trateze oaspeţii! Am poposit prima dată aici la câteva luni de la (re)deschiderea sub brandul Sergiana a acestui restaurant cu tradiţie şi ne-a plăcut tare mult, totul - de la degustarea din partea casei de şorici şi urechi de porc perpelite pe jar şi până la amenajarea rustic-modernă, cu pereţi tencuiţi tradiţional cu lut şi decoraţiuni din lemn recuperat dintr-o veche şură din zona Poiana Mărului - un vechi sat de munte cu tradiţie seculară în creşterea animalelor, de unde provine şi cea mai mare parte a cărnurilor din farfuriile de aici. [Tencuială din lut şi lemn recuperat dintr-o veche şură din zona Poiana Mărului.] După câțiva nai paşii ne-au purtat din nou pe aici şi ne-am bucurat să vedem că lucrurile stau bine în continuare la restaurantul (de) Sub Cetate. Am descoperit o terasă imensă compusă de fapt din 3 zone diferite şi cel mai mult ne-a plăcut cea amenajată în grădina din faţa restaurantului - o adaptare impusă de condiţiile pandemiei, foarte inspirată ideea de a o păstra și după aceea! 👍 [Terasa din grădină.] Gustarea din partea casei, oarecum "marcă înregistrată" a restaurantelor din grup, a fost nelipsită, doar că şoriciul, obişnuit Sub Cetate, a fost înlocuit temporar de jumările cu ceapă pentru care Sergiana a ajuns să se bucure de faimă dincolo de graniţele Braşovului. Nu ne-a deranjat asta 😍; dacă ar fi fost tăiate în bucăţi un pic mai mici, ar fi fost perfecte; aşa, au fost doar sublime. [Tratație de bun-venit.] De data asta am mâncat doar o ciorbă de văcuţă, căci eram tare pe fugă. Dar pe principiul "cine ştie să facă o ciorbă bună, ştie să facă orice" şi ţinând cont experienţele anterioare şi de satisfacţia cu care îşi pozau vecinii de mese mâncarea, cu siguranţă sunt delicioase şi specialităţile casei: ciorba de fasole servită în pâine, ciolanul cu fasole sau cu varză, carnea la garniţă ... iar despre coastele de porc am auzit numai de bine! 😋 [Ciorbă de văcuţă servită cu smântână şi ardei iute murat.] În acest timp, la bucătăria tradiţională de vară se pregăteau bureţii de fag pentru salată, la foc molcolm de lemne. Iar stiva de lăzi cu borcane deja umplute ne-a asigurat că vom găsi salată toată iarna! 🙂 [În bucătăria de vară se făcea treabă bună...] Serviciul nu este nici rapid dar nici lent, ţinând cont de faptul că vorbim despre un restaurant tradiţional românesc nu despre un fast-food şi de distanţa de parcurs între bucătărie şi terase... Oricum, indiferent în care zonă de terasă vei sta, te vei da cu greu plecat de aici, mai ales în după-amiezile de vară... Ospătarii sunt atenţi şi dispuşi să îţi dea toate detaliile despre cele de prin meniu, astfel încât să poţi face cea mai potrivită alegere. Iar berea, limonada şi fresh-urile sunt tot timpul proaspete şi reci! 😉 Dacă oricum ai de gând să vizitezi cetatea şi Dino, lasă maşina în parcarea mare cu plată (costă 12 lei/zi), pentru că parcarea din curtea restaurantului poate primi doar câteva maşini. Bine, o poţi lăsa şi pe marginea drumului aşa cum fac mulţi 🙂 dar s-ar putea ca cei de la Poliţia Locală să te taxeze cât nu face pentru asta.

Sub Tâmpa este un restaurant care în doar un an de la deschidere a reuşit să se regăsească în orice Top 10 al restaurantelor braşovene, după ce şi-a îndeplinit cu brio misiunea de a reinterpreta reţete tradiționale românești într-un concept inedit de gastronomie transilvăneană neo-tradițională. Iar timpul a trecut cu folos apoi... Nici nu ştim ce merită mai bine lăudat aici: atmosfera deosebită, servirea foarte bună, serile cu muzică live... sau mâncarea. Toate celelalte ar putea fi subiective, dar mâncarea este unanim apreciată. Porţiile generoase sunt reunite într-un meniu pe care-l vei citi cu poftă şi în care vei găsi multe suprize plăcute: coadă de bou cu piure de rădăcinoase şi murături, măduvă coaptă în osul ei, o burtă de vită crocantă... 😋 Sub Tâmpa este locul în care îţi vei dori să revii ca să încerci tot ce e prin meniu! Noi așa am făcut și ne-am bucurat să găsim totul la fel de bine cum știam. Chiar am constatat o noutate gustoasă și binevenită - un mic aperitiv oferit din partea casei, în ton cu stilul culinar general al restaurantului - o pastă de jumări, care merge perfect cu pâinea proaspătă, țărănească și coaja ei crocantă. L.E. În ultimele vizite de redocumentare nu am mai primit-o... păcat, că era delicioasă!   [Aperitiv "on the house", la care s-a renunțat între timp.] Pentru unii ar putea fi o problemă faptul că accesul auto nu este posibil până la restaurant - maşina trebuie lăsată undeva pe una din străduţele Centrului Istoric, de unde ai de urcat pe Suişul Castelului aprox. 300m; sau o poţi lăsa într-una din cele două parcări din capătul Aleii Tiberiu Brediceanu - parcarea Magazin Star Universal sau parcarea Spital Regina Maria - de aici vei avea de mers pe jos aprox. 700m, într-o plimbare agreabilă la poalele pădurii de pe Tâmpa. Recomandăm rezervare telefonică. Fideli principiului pe care ni l-am stabilit, de a verifica periodic locurile recomandate pentru a ne asigura de acuratețea datelor pe care le prezentăm, am revenit (februarie 2022) la Sub Tâmpa. Și ne-am bucurat să găsim lucrurile așa cum le știam - acceleași feluri gustoase, aceeași atenție în execuție și prezentare. [Mohito, în două variante, ambele delicioase!] Am deschis cu niște cocktail-uri, care nu au fost doar bune ci și foarte frumoase 🙂 Cât despre mâncare, Salata cu piept de rață a fost o alegere excelentă pentru cină, îmbinând armonios prospețimea verdețurilor cu dulceața sosului de zmeură și aroma pieptului de rață afumat. [Salată cu piept de raţă.] Pulpa de pui, fragedă și bine făcută, cu piure și boabe de mazăre, credem că ar putea fi pe gustul și foamea oricărui gurmand. Am apreciat faptul că ardeiul era proaspăt copt şi nu de la conservă dar ar fi fost perfect dacă înainte de a fi pus în farfuria-tigăiţă ar fi fost curăţat de seminţele care s-au amestecat cu celelalte ingrediente. [Pulpă de pui făcută bine, fragedă şi gustoasă.] Despre Pulpa de rață se spune că era servită doar la mese princiare și îi credem - gătită lent și însoțită de o combinație de ingrediente demne de papilele fine și ochiul critic ai cunoscătorilor în arta culinară (fructe și legume stropite cu sos aromat). [Pulpă de raţă.] Dacă preferi carnea de miel, Ciolanul de miel - gătit lent, servit cu spanac și piure de cartofi -  poate fi o alegere potrivită când vrei să te bucuri de gustul inconfundabil al acestui tip de carne. [Ciolan de miel.] Singurul amendament pe care l-am avut de făcut a fost temperatura de servire a mâncărurilor, care nu era ideală, deşi majoritatea sunt servite în nişte tigăiţe foarte simpatice care ar putea fi încălzite foarte uşor. Am transmis șefului de sală; ni s-a spus că nu mai sunt aduse fierbinţi pentru că au fost câteva cazuri de clienţi care s-au fript 🤓 dar că au în vedere o soluţie. Vom vedea 🙂 ┄ Și am văzut... în cea mai recentă vizită de redocumentare - februarie 2025 😊 când tot nu am primit farfurii calde dar am găsit multe noutăți în meniu, dintre care ne-au făcut cu ochiul și am ales un Mușchi de vită Uruguay („maturat mimim 30 zile”) - 89 lei pentru un file generos de 250g, lângă care am ales un sos cu piper verde (14 lei pentru un bolișor de 80g, foarte de ajuns) și o garnitură de sparanghel (23 lei, 180g). A venit așa cum l-am cerut (medium-rare), cu o feliuță de unt care când s-a topit a accentuat și mai bine aroma. Excelent preparate, au fost delicioase și pe săturatelea. 👌 [Mușchi uruguayan cu sparanghel și sos piper verde.] Apoi, Frigărui de miel care ne-au teleportat instant în... Grecia, când le-am văzut, le-am simțit aroma și apoi, gustul. De fapt, au fost mai bune decât în Grecia. 😊 Pentru prețul plătit (79 lei) am fost foarte mulțumiți, atât în ceea ce privește cantitatea (600g) cât și gustul delicios. Nu numai al cărnii ci și al garniturii de tabbouleh și humus (care a mers excelent cu lipia ascunsă pe fundul farfuriei), dar și al cartofilor, într-o porție generoasă, potriviți de de minune cu sosul de iaurt. Iar ardeiul, copt pe grill, a pus un capac picant foarte apreciat. 😋 [O bucățică de Grecie la poalele Tâmpei.] Și, cel din urmă, dar cu nimic mai prejos decât primele două, Pieptul de rață - mai de dietă. 😊 Porția s-a terminat repede, în schimb, a fost delicioasă și totul foarte frumos prezentat... am apreciat că am fost întrebați cum să fie făcut pieptul și a venit așa cum l-am cerut, medium-rare, și așa cum era prezentat în meniu: fileuri așezate pe un pat de piure din cartofi dulci, asezonate cu un sos de zmeură intens și însoțite de garnituri decorative din țelină și sfeclă coapte. Bun, atât de bun încât ne-am cam întristat când s-a terminat. 😋 Una peste alta, cei 69 de lei plătiți pentru spectacolul din farfurie au fost pe deplin meritați. 👍 [Piept de rață cu legume și piure din cartofi dulci.] Musai de menționat prestația ospătarului Adrian D., la același nivel cu cea a echipei din bucătărie! 👌 Până la următoarea vizită (când sperăm să găsim și să încercăm, în sfârșit, și una dintre cele mai cerute Rețete ale bunicii - Măduva coaptă), Sub Tâmpa rămâne un #LocUndeMergem! 🤗

Restaurantul Súgó de pe Mădăras, Hargita, este cel mai la îndemână loc unde îți poți potoli foamea după câteva ture bune de schi ori o drumeție pe cel mai înalt vârf din județ (Vf. Mădăraș – 1.801m).  [Vedere din restaurant. 😍] Fiind amplasat exact pe marginea pârtiei, restaurantul Súgó este prima opțiune a majorității schiorilor. Asta poate face lucrurile puțin mai dificile în weekend și în vacanțe, în special la masa de prânz. Echipa din restaurant se mișcă surprinzător de bine cu servirea, chiar și în condiții de presiune însă accesul în restaurant este ceva mai dificiI, fiind uneori nevoie de adevărate liste de așteptare la intrare.  [La prânz găseşti cu greu o masă în sezon...] Restaurantul are și terasă, mare și cu priveliște spre pârtii ori frumoasele văi ale masivului (în funcție de sezon). Iarna, când fluxul de turiști este foarte mare, în weekend-uri și în vacanță, se poate și mânca pe terasă, între orele 11-16; sunt disponibile minuturi, grill-uri, diverse garnituri, patiserie, băuturi calde. [Meniul de la terasă.] Vara funcționează doar terasa, cu meniul de restaurant dar într-o variantă mai restrânsă. Bucătăria este simplă, variată, se găsește câte ceva pentru fiecare, ușor de pregătit și servit, preponderent de inspirație românească și ungurească dar găsești chiar și paste, dacă nu te satisfac mâncărurile mai tradiționale. Sunt disponibile și meniuri pentru copii, cu denumiri și aspect foarte creative, care mai că-i fac pe cei mici să nu mai fie mofturoși. [Pe terasă, în soarele iernii.] Ce-ai putea să mănânci, la 1.600 de metri altitudine? Coasta de porc cu sos de afine e o experiență gustativă demnă de restaurant de centru. [O "abordare" inedită pentru coasta de porc.] Din bucătăria ungurească noi am ales Supa ragu de pui, cu tarhon, cu multe legume și dreasă cu smântână și Tăiței cu brânză și smântână, simpli, gustoși și în porție generoasă. Ne-a plăcut muuult Supa-cremă cu ciuperci de pădure (fancy alături cu chips din parmezan). [Supo-tocană de pui delicioasă 😋] Pâinea tradițională săsească, cu cartofi, este delicioasă, riști să te saturi cu ea dacă vine înaintea mâncării. [În pâine sunt vizibile bucăţelele de cartof.] Preparatele la grătar sunt gustoase iar cartofii copți și chiar și cei prăjiți aproape că s-ar descurca și singuri în farfurie; dacă le pui alături și niște varză murată, amintirile din copilăria la bunici devin mai vii ca oricând. [Probabil, cea mai bună combinaţie! 🙂] Peparatele ce conțin afine au la bază fructe din pădurile din împrejurimi iar dacă îți place ceaiul, au unul delicios, din plante sălbatice, adunate de pe versanții masivului.  [Ceai cu miere sau zahăr, la alegere.] Restaurantul servește și mic-dejun pentru clienții care nu sunt cazați în pensiunea Súgó. Dacă ești cazat într-un loc ce nu oferă servicii pentru masa de dimineață, restaurantul Súgó este cu siguranță o opțiune de luat în calcul, la un cost de 8 euro/persoană (echivalent în lei, bineînţeles); pentru copiii sub 3 ani nu vei plăti nimic. [O parte din bufetul de la mic-dejun.] Restaurantul este deschis între orele 8-22 iar ultima comandă către bucătărie se dă la 20:30-21:00. Dacă vii cu maşina, trebuie să ştii că în sezon parcarea este disponibilă doar pentru cei cazaţi în pensiune, aşa că foloseşte parcarea de la pârtia de schi.

Mai toate bucătăriile lumii sunt bine reprezentate în Braşov, iar dintre ele nu avea cum să lipsească cea turcească. Dacă vrei să te simţi ca într-un restaurant turcesc din centrul Anatoliei, îţi prezentăm 2 motive pentru care să mergi la Sultan Mehmet: Mâncarea Tot ceea ce vei găsi în meniu este specific bucătăriei tradiţionale turceşti, iar vita şi oaia sunt halal. Cele mai apreciate sunt preparatele la grătar, servite în meniuri cu garnitură, salată şi lipie. Preţurile sunt decente, pleacă de la 27 lei (Saci Kebab cu legume trase în unt, cu bulgur şi lipie) şi ajung pe la 80 lei - cotlet de berbecuț bulgur, salată asortată şi lipie.  Specialitatea casei este Adana Kebab 😋 - nişte mici mai lungi, integral din carne de oaie, tocată și preparată după reţeta proprie a bucătarului, originar şi el din zona Adana - carne, bulgur, salată, lipie - 45 lei.  [Adana Kebab la Sultan Mehmet.] Dar mai găseşti în meniu şi supe (cea de linte este foarte apreciată), mâncăruri la cuptor, peşte şi fructe de mare. Le poţi însoţi cu Ayran (o băutură tradiţională pe bază de iaurt) dacă vrei să fie totul turcesc până la capăt sau poți alege altceva, dintr-o gamă variată de băuturi din care nu lipsesc cafeaua şi ceaiul tradiţionale. Şi poţi încheia masa cu deserturi turceşti, o parte din ele făcute în casă, altele importate din Turcia. 😀 [Ceaiul casei.] Am mai încercat aici și un Saci Kebab de oaie (400g, 40 lei) în care ne-ar fi plăcut să se simtă un pic mai mult gustul de oaie în cele 200g de carne specificate în meniu - dar pentru mulți oameni ăsta ar putea fi un lucru bun 😉. Lăudabilă ideea de a fi adus într-o tipsie din metal, dacă ar fi fost și încălzită era perfect! [Saci Kebab Oaie.] Ambianţa Restaurantul este amplasat undeva la marginea oraşului; poţi ajunge acolo doar cu maşina; punct de reper - totemul Iveco de după Dedeman (când mergi spre Centură). Dar acest mic impediment este compensat de faptul că îți poți petrece ziua sau seara în grădina plină de verdeaţă ce înconjoară terasa. [Mesă cu vedere la grădină.] De fapt, sunt două terase - una semi-închisă şi alta deschisă. Nouă ne-a plăcut mai mult cea semi-închisă, cu o ambianţă de meyhane turcească, nu lux, nu fiţe, feţe de masă de hârtie prinse cu cleme din plastic ... te simţi ca-n Istanbul 😀 Nici fumul de ţigară nu lipseşte pentru că, fiind o terasă, fumatul este permis aici. [Terasa semi-închisă.] Dar este ok și terasa deschisă; la prima noastră vizită aici, mesele de aici erau adăpostite în pavilioane, care aminteau de haremuri și baldachine. 😊 Acum, toate sunt acoperite cu o prelată din pânză și te vei simţi mult mai bine într-o zi sau seară călduroasă de vară. Și tare ne-am bucurat să vedem că  în s-a renunțat la covorul verde din plastic! Sultan Mehmet este un loc unde și copiii sunt bineveniți; are unul dintre cele mai mari spaţii de joacă (interior şi exterior) din câte am văzut în restaurantele din Braşov. 😍 [Loc de joacă exterior.] Iar dacă vrei să îţi supraveghezi copilul în timp ce se joacă, îți poţi savura cafeaua turcească la una dintre măsuţele aşezate la umbra primitoare a unui nuc. [Terasa de sub nuc.] La Sultan Mehmet clienții devin musafiri. Iar musafirilor le oferi de obicei ce ai tu mai bun. Și ceea ce are Turcia mai bun vei regăsi aici - măslinele din aperitive, carnea de oaie, peștele și bogăția de legume din felurile principale, fisticul și migdalele din deserturi.  Lângă intrarea în restaurant sunt câteva locuri de parcare, vei găsi mai multe după „colț” 😊