Stațiunea Mamaia

Mamaia era cândva doar un mic sat, pe un grind, populat de pescari, oieri și crescători de cai, greci, lipoveni, români și tătari. Mamai Kyoi (turcă) este, se pare, originea numelui localității – adică Satul lui Mamai = Mamaia Sat.
Nicolae Iorga ar fi susținut că numele de "Mamaia" este de origine tătară şi vine de la Hanul Crimeii, Mamai, conducătorul Hoardei Albastre în 1370. Este posibil ca acesta să fi avut temporar tabără pe aceste locuri şi, de atunci, cătunul ce a rămas să-i fi luat numele. Emmanuel Henri Louis Alexandre de Launay, conte de Antraigues, pamfletar, diplomat și spion francez din perioada Revoluției Franceze, ar fi consemnat pentru prima oară numele "Mammay" (în conformitate cu o hartă rusească), în 1799, când a traversat Dobrogea în drum spre Constantinopol.

Istoria Stațiunii Mamaia a început, oricât de incredibil ar părea, în urmă cu aproape 120 de ani.

La începutul anilor 1900 existau pe fâșia de nisip dintre Marea Neagră și Lacul Siutghiol, lângă satul Mamaia, BĂILE MAMAIA. Existau acolo locuințe de vacanță, era perioada antebelică, la belle epoque, viață tihnită. Primarul de-atunci al Constanței, Ion Bănescu, amenajase două pavilioane din lemn destinate băilor iar undeva în 1905-1906 a fost realizată și o linie de tramvai, tras de cai, între Constanța și Mamaia, inaugurată într-o zi toridă de vară din 1906, împreună cu notabilitățile orașului – toată lumea îmbrăcată frumos, s-a plimbat până în zona pavilioanelor. Apoi au început lotizările; primăria a oferit locuri pentru vile turistice – nu pentru închiriere, ci pentru uz personal – anumitor personalități din București; pe actualul Bulevard Mamaia era linia de tramvai iar de-a lungul ei s-au ridicat vile ale protipendadei, cu ieșire la mare sau la lac. Inclusiv Familia Regală a României s-a numărat printre beneficiari – terenurile pe care mai târziu se vor edifica Vila Regală (1,5 ha) și Hotelul Rex Grand. Au apărut din ce în ce mai mulți doritori iar stațiunea Mamaia a început să crească.

În perioada interbelică turismul se dezvoltă peste tot în lume și nici Mamaia nu face excepție, o contribuție importantă având și cinematograful.

În 1919 pavilioanele din lemn au ars într-un incendiu iar primarul de-atunci la Constanței, Horia Grigorescu, a decis construirea altora mai mari, mai sigure și mai moderne.

Între 1923-1926 a fost construită Vila Regală (sau Palatul Regal din Mamaia sau Castelul Reginei Maria din Mamaia). Suprafața totală construită era de 500 mp și era dispusă pe trei niveluri - 16 camere, garaj, cafegerie, spălatorie și o baie la demisol, 12 camere, 3 terase, bufet, garderoba și 8 bai  la parter, 7 camere și o baie la mansardă, ridicate sub creionul arhitectului italian Mario Stoppa. Deși Regina Maria nu a locuit niciodată aici, membri ai familiei regale veneau deseori la Mamaia, ba chiar primeau și vizite ale rudelor de rang înalt din Europa.

În 1934 s-a construit Cazinoul. După succesul înregistrat de cel din Constanța, edilii au decis ridicarea unuia și în stațiune. Stabiliment la modă pe litoralul mediteranean, Cazinoul din Mamaia a fost un edificiu de lux, menit să facă din stațiunea de la Marea Neagră o rivală a stațiunilor de pe riviera franceză. Inaugurată pe 7 iulie 1934, clădirea era încadrată de două pavilioane, pe două niveluri, unde au fost amenajate cabine moderne de baie; mai includea un restaurant cu meniu franțuzesc, pian și ring de dans. În dreptul lui, pe mare, a fost construită o terasă, numită Barul Maritim, la care se putea ajunge de pe țărm pe o punte lungă de aproape 130 de metri; pe lângă că a devenit un loc popular de promenadă, Pasarela din Mamaia (căci așa a fost numită) mai avea și două „tobogane pentru tineret” de pe care se putea sări în apă și debarcadere pentru șalupe și bărci.

Între 1938-1939 s-a construit Rex Grand Hotel - primul hotel din Mamaia, proiectat ca un stabiliment de lux, în stil specific rivierei franceze. În 1939, la momentul inaugurării, era printre cele mai moderne și mai luxoase construcții din țară. Avea 100 de camere, toate cu baie și balcon proprii (detaliu de mare lux la acea vreme), iar mobilierul era somptuos.

Un reporter al vremii scria că „datorită bunei îngrijiri”, prețurilor accesibile, la Mamaia vine „lume multă, colorată, muzica militară cântă permanent... - agrement total. Datorită afluenței de public s-au pus trenuri suplimentare, zilnic și totuși nu sunt îndestulătoare.” Ministerul sănătății dădea sfaturi pentru sănătatea turiștilor: „Oricine poate face băi de mare. Bolnavii și cei ce au vârsta mai mare de 50 de ani nu pot face baie... decât în urma unui aviz medical. Oricine poate face baie de soare. Bolnavii nu vor putea face baie de soare decât în urma unei ordonanțe medicale... Se va amenaja teren cu nisip pentru băi de soare separat pentru femeile și bărbații suferinzi. Oricine va face baie în stațiune trebuie să aibă costum complet.” Se făcea „propagandă turistică” prin intermediul ghidurilor și reclamelor în reviste și ziare. Un număr mare de autobuze, taxiuri și trăsuri deserveau stațiunea, plecând din Constanța. C.F.R. oferea reducere 50% la bilete – la plecarea din orice stație din țară se plătea bilet întreg iar la sosirea în gara terminus se primea o viză pe bilet, în baza căreia drumul înapoi era gratuit. Turiștii străini erau scutiți de taxa de viză.

Pe această „fundație”, după Al Doilea Război Mondial dezvoltarea stațiunii Mamaia continuă fulminant. Urmând direcțiile venite dinspre URSS, este foarte apreciată ideea dezvoltării pe litoral a unei salbe de stațiuni care să asigure odihna clasei muncitoare. Proiectul este alocat tânărului arhitect de partid Cezar Lăzărescu și debutează cu Mamaia. Începe construirea de hoteluri. Primul dintre ele – Perla. Inspirate din filmele americane, toate aveau în general aceeași structură - 10 etaje, același tip de mobilier, erau moderne, actuale, aveau restaurante mari și spații de cazare pentru angajați, erau despărțite de parcuri și spații verzi generoase. 

Pe același model se dezvoltă și alte noi stațiuni: Vasile Roaită (Eforie), Neptun, Olimp. Se aduce personal specializat din țară; se aduc lucrători noi, care sunt școlarizați prin instituții de profil. Toate resursele erau asigurate de stat, iar construcțiile se dezvoltă în ritm accelerat. Locurile de vacanță erau repartizate de întreprinderi, prin sindicate (responsabile de calitatea vieții muncitorilor); litoralul era astfel plin de la 1 mai la 1 octombrie – numărul de locuri era mic raportat la numărul de muncitori, care era foarte mare; și toți doreau să ajungă la mare (căci nu mai fuseseră vreodată).

În anii ‘60-’70 turiștii veneau valuri-valuri 😉

Președintele comunist Nicolae Ceaușescu a sesizat oportunitatea și a adus poveștii socialiste și o latură capitalistă – a deschis stațiunea către piața internațională. Accesul clasei muncitoare este limitat la perioadele 1 mai-15 iunie și 1 septembrie-1 octombrie iar între 15 iunie și 1 septembrie preponderenți în stațiune erau turiștii străini (plus protipendada națională și nomenclatura PCR). Serviciile se profesionalizează, cazare și masă se prestează pe bază de standarde, se face publicitate organizată în vest (materiale video, broșuri prezentate la târguri), turiștii din occident (Scandinavia, Republica Federală Germania, Franța, Anglia) curg, restaurantele prezintă programe folclorice tradiționale, hotelurile includ în sejur (care dura de obicei minimum două săptămâni) excursii interne și internaționale. Stațiunea se îmbogățește de la an la an.

Ritmul acesta a continuat inclusiv după anii ‘90, însă numai din inerție. După anii 2000, odată cu dezvoltarea proprietății private, fiecare începe să se descurce cum poate... fără organizare centralizată, fără servicii integrate, fără identitate comună (detalii pe care am observat că mulți prestatori cu tradiție aproape că le regretă...). Clădirile vechi, istorice, inclusiv cele cu valoare de monument sunt retrocedate, vândute, renovate, modernizate, își pierd aerul retro și valoarea pe care le-o conferise timpul sau sunt lăsate pradă degradării (te apucă plânsul când vezi azi cum a ajuns Vila Reginei, cum a fost sluțit cazinoul sau cum au început să crească plante din tencuiala Hotelului Rex...).

În numele modernizării și economiei de piață parcurile au fost transformate în platforme pe care s-au dezvoltat terase, ori au devenit parcări pentru numărul tot mai mare de mașini ale turiștilor de azi, care nu mai vin la mare cu transportul în comun. Construcțiile noi, moderne sunt din ce în ce mai multe, vadurile comerciale și interesul turiștilor s-au modificat.

Dacă la începuturile ei Mamaia vindea romantism și eleganță, astăzi vinde distracție, sub toate formele ei, mai mult sau mai puțin frumoase... Socializarea s-a mutat de pe promenadă în club. Romanța e chestiune de buget. Stațiunea s-a dezvoltat pe coordonate moderne – timp, metri pătrați, bani. Hotelurile noi au camere mari, finisaje scumpe. Pe medie nivelul de trai al turiștilor a crescut și la fel și pretențiile (cel puțin în aparență).

Concurența devine acerbă, căci oferta e în creștere iar turiștii în scădere (se face mult turism extern, s-au dezvoltat în țară nenumărate alte locuri pentru turism, social media stabilește multe dintre tendințe). Asta ar trebui, teoretic, să ducă la o creștere a calității serviciilor prestate. Deocamdată am regăsit-o destul de punctual.

Indiferent de nuanțe, Mamaia atrage în continuare „lume multă și colorată” - de la tinerii single între 20 și 35 de ani, care vin pentru baruri și dans în cluburi, la familii cu copii, care vin pentru all inclusive și joacă pe plajă, de la romanticii în cuplu (35-55 ani), bine așezați financiar, care rezervă mese în restaurante și cluburile de fițe, la romanticii nostalgici (55 ani +), care vin și revin, pentru că „au fost de atâtea ori și le place”. 

Zonă în prezent a contrastelor – între nordul luxos și sudul modest, între potențialul enorm și concretul... peticit – Mamaia pare la un moment de răscruce. 

Autoritățile au luat măsuri de mediu, au lărgit și consolidat plaja astfel încât și generațiile viitoare să se poată bucura de ea. Deși mulți s-au plâns în mod repetat de disconfortul creat de scoicile care au înlocuit nisipul fin (deși în Grecia nu-i deranjează) ori de drumul lung de străbătut până la șezlongul de pe malul apei, trebuie spus că decizia tehnică a fost luată în urma unor analize serioase, care au început încă din anii ‘90, când au apărut primele semne de probleme, provocate de degradarea digurilor de protecție submerse, aluviunile venite din Delta Dunării, curenții care au măcinat treptat plaja și au dus la ingustarea ei și înaintarea apei peste uscat. Programul de înnisipare a plajelor a avut la bază un studiu făcut de specialiști japonezi asupra mișcării curenților și măsurilor tehnice adecvate; intervenția s-a conturat ca fiind absolut necesară; problema era în primul rând una de mediu. Soluția aleasă a fost una pe termen lung, a unei plaje lungi și uniforme, obținute prin pomparea nisipului din mare, cu o formă curbată și o lățime de 300 m, astfel încât în 10-15 ani să se ajungă la un punct de echilibru – scoica scoasă din apă (în lipsa unui filon de nisip fin) se va măcina, plaja se va mai eroda, nisipul va deveni fin, plaja se va stabiliza, intrarea în apă va deveni din nou lină (așa cum era în urmă cu 100 de ani). Până atunci, prestatori și turiști, va trebui să ne adaptăm; în plus, lucrurile nu stau atât de rău cum sunt pe alocuri prezentate și sunt zone (de ex. în dreptul Cazinoului) unde aproape de apă poți regăsi nisipul acela fin care a făcut celebre plajele din Mamaia! 😍

PUZ-urile sunt în curs de actualizare. Se dezvoltă și zona lacului Siutghiol. Se reîncearcă desenarea unei identități atractive. Ar putea apărea tipuri noi de activități, care se vor putea desfășura pe noua plajă (mizând pe buna-credință a autorităților, care să nu permită apariția doar a unei noi „păduri” de apartamente și/sau hoteluri).
Privații par din ce în ce mai atenți la satisfacția și confortul clienților concomitent cu dezvoltarea de afaceri durabile. Totul va determina pe termen lung soarta stațiunii. Timpul va veni cu concluziile…

Dar până atunci, haide să îți spunem câteva lucruri pe care credem că ar trebui să le știi despre cea mai vizitată și cea mai iubită stațiune de pe litoralul românesc:

La Mamaia poți ajunge ușor și fără mașină, din gara Constanța circulă linia N100M iar în sezonul estival 100M și traseul turistic CiTyTour.

---

Mulțumim Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța pentru ajutorul în documentarea istoricului stațiunii Mamaia.

Atracții și locuri de vizitat în Mamaia nu sunt foarte multe; cele mai multe sunt în Constanța și în împrejurimi. Dar oferta de activități este foarte bogată, iar pe măsură ce le vom documenta le vei găsi aici, ca să ai cu ce să-ți umpli timpul chiar și pe durata unui sejur mai lung sau ca să ai ce să faci... când plouă. 🤩 

Încă de la întemeierea stațiunii, plajele din Mamaia au atras oameni din toate colțurile Europei cu nisipul lor fin și cu intrarea lină în apă... până prin 2020 în anumite porțiuni trebuia să mergi câteva zeci de metri prin apă ca să-ți ajungă până la brâu. Și deși multă lume se plânge de felul în care s-a sechimbat peisajul după proiectul gigant de reînnispare a plajelor de la Mamaia, să știi că totuși sunt încă porțiuni în care mai poți regăsi nisipul fin de altă dată! 😍
În Mamaia se află și una dintre cele șase plaje de pe litoralul românesc care au primit în 2023 distincția de calitate Blue Flag - plaja Vega Vintage - ca recunoaștere a eforturilor și investițiilor făcute în siguranţa și serviciile oferite, informarea privind mediul, calitatea apei de îmbăiere, educaţia ecologică, managementul mediului... ca să enumerăm doar câteva criterii ale programului "Steagul Albastru" iniţiat în anul 1987 de către Fundaţia de Educaţie pentru Mediu (FEE), cu scopul de a premia plajele și porturile de agrement de calitate, precum şi de a impulsiona autorităţile publice locale şi sectorul privat în a lua măsuri pentru îmbunătăţirea zonei de coastă.

Aflat la limita de nord a stațiunii, Nyota este unul dintre cele mai noi hoteluri din Mamaia, gândit și deschis tocmai pentru fațeta mai recentă a stațiunii, aceea a distracției la cote înalte, a condițiilor superioare de confort, a designului spectaculos, a clienților premium. Aflat foarte aproape de crema cluburilor din Mamaia, este locul ideal unde îți poți stabili „baza de operațiuni” dacă ești pornit pe distracție estivală, atât de zi cât și de noapte 🤩

Stațiunea Mamaia este un adevărat rai al gurmanzilor, dacă știi pe unde să mergi 😉 În sezon (dar nu numai) poți mânca foarte bine aici, cam tot ce-ți poate pofti inima și pentru orice preț pe care îl poate duce cardul tău. Fast-food-uri, terase, restaurante a-la-carte sau all-you-can-eat, cu mâncare tradițională românească (dar și a multor alte etnii) sau fine-dining, oferta este uriașă și pe măsură ce le vom documenta vei găsi aici locurile din care sunt șanse mari să pleci mulțumit pentru timpul petrecut și banii cheltuiți acolo 😋 

Taxi & Ride-sharing, infrastructură de transport dar și recomandări de locuri unde îți poți împrospăta look-ul... pe măsură ce le vom documenta, vei găsi aici recomandări de servicii care îți pot fi de folos pe durata sejurului tău în Mamaia.
Ne poți sugera și tu locuri unde ți-a plăcut, inedite și orientate evident către satisfacția clienților!