Locații

Restaurantul Mai Danube, aparținând pensiunii cu același nume din Eșelnița (recomandată și ea în secțiunea Unde Dormi), este unul dintre puținele restaurante de pe Clisura Dunării care sunt deschise și iarna și unde poți, în principiu (clienții pensiunii au prioritate), să te oprești să manânci ceva dacă treci prin zonă ori ești cazat într-un loc care nu oferă și servicii de restaurant; sau poate vrei să mai... „schimbi peisajul”. Într-un decor rustic, cu decorațiuni de inspirație folclorică dar cu o atmosferă luminoasă și o priveliște superbă, localul abordează bucătăria tradițională și este axat pe preparate din pește. [Peşte în crustă crocantă de... bere. 😋] Se laudă cu Peștele în crustă crocantă și Peștele fript ca pe Clisură, cu mămăliguță și mujdei, așa că, inevitabil, le-am încercat și noi. Peștele în crustă crocantă este prăjit într-un aluat cu bere și vine pe un pat din salată de legume de sezon; o combinație inedită – crusta ușor caramelizată și asocierea mai puțin obișnuită a peștelui prăjit cu legumele crude. Peștele fript - făcut în crustă de mălai, prăjit exact cât trebuie și foarte gustos; dacă ești un gurmand, s-ar putea să-ți prindă bine și o ciorbă ca intrare ori un desert după. [Peşte fript ca pe Clisură. Pardon, ca pe Rivieră! 😊] Ne-am lăsat ispitiți și de o Saramură de pește cu mămăliguță și de o Tigaie picantă. Saramura delicioasă, cu un sos consistent, gustos, bine asezonat și numai bine de picant iar Tigaia picantă, cu pui și legume, a fost o alternativă foarte binevenită la muuultul pește pe care îl găsești predominant și recomandat în mai toate restaurantele din zonă (lucru bun de altfel, că tot ești pe malul Dunării și atât cât o mai fi...). [Saramură de peşte cu mămăliguţă.] Meniul nu este unul extraordinar de vast, dar cu siguranță se va găsi câte ceva pentru gustul fiecăruia. Servirea este decentă, având în vedere dificultățile cu care se confruntă serviciile de ospitalitate în zonă din punct de vedere al personalului. Nu sunt ospătari la papion, (nici n-ar fi în ton cu atmosfera familială a restaurantului) dar treaba se face, mâncarea vine la masă, la timp, așa cum a fost comandată. [Terasă cu feeling mediteranean. 😍] Restaurantul are și o terasă mare, frumoasă, confortabilă și cu locuri VIP la spectacolul de imagine pe care îl dă Dunărea. Așa că dacă vremea e potrivită, masa pe terasă la Mai Danube, ori măcar o cafea e un „must”. Atât restaurantul cât și pensiunea sunt o notă pozitivă într-un „cadru comercial” care lasă încă, din păcate, mult de dorit...

Restaurantul Eibenthal, din Eibenthal 🙂 face parte dintr-un proiect amplu care are drept scop transformarea unui sat uitat într-o destinație turistică. Restaurantul există din 2018 dar activitățile turistice la Eibenthal au început din 2009, cu un bar într-un grajd vechi; și 40 de turiști în primul an, iar după 10 ani, 4000. Când vorbește despre afacere, despre turism, despre dezvoltare, Tibi - unul dintre proprietarii locului - spune mereu „noi”; iar când spune asta se referă la tot satul. Din 180 de locuitori, 16 (activi și interesați) sunt implicați în proiectul turistic. Tibi vrea pentru satul lui și afacerea lor calitate, prețuri corecte, dezvoltare sănătoasă; scopul este “să trăim la Eibenthal”. [Amenajare pe două niveluri, cu mult lemn.] La fel ca oamenii satului, restaurantul este cehesc; sau ceho-bănățean 🙂 Căci până la urmă, oameni suntem cu toții și cu atât mai bine ne e după o supă caldă, în jurul unui ciolan cu cartofi copți și lângă o halbă cu bere. Noi recunoaștem, a fost unul dintre locurile din regiune care ne-a intrat cel mai bine la inimă, mai ales că drumul până la inimă a început cu o mâncare bună, inedită, gătită și servită cu drag. Ciorbă de burtă cehească (23 lei porţia) – n-are nicio legătură cu ceea ce știam noi despre ciorba de burtă; poate doar burta. Aroma este total diferită, intensă, o adevărată experiență gustativă. Te saturi doar cu mirosul. A! Și se servește cu cașcaval!!! [Ciorbă cehească de burtă, pentru cunoscători!] Supa cu usturoi (26 lei/porţia) este un alt produs specific cehesc, despre care Tibi ne-a spus că este exact așa cum o făcea bunica lui când era el mic. E din acea categorie a mâncărurilor simple dar pline de savoare – o supă cu legume și mult usturoi, dreasă cu smântână și în care vei găsi și un ou (cum mai făceau și alte bunici 😊).  [Dacă iubeşti usturoiul vei iubi şi supa asta! 😊] Ciolanul și coastele,  fragede, bine împănate și amețitor aromatizate, sunt porții de două persoane (cel puțin 😊) Dar nu-i bai, ce nu mai intră, poate fi luat la pachet. Vin cu cartofi copți/prăjiţi și sosuri specifice (de hrean, muștar, dulceață de ardei iute) cu refill nelimitat (și va fi cazul! 😀) [Chifle calde şi sosuri "home-made".] Mâncarea este atât de apreciată încât clienții fideli deja când vin să mănânce comandă și porții extra pentru acasă.  [2 oameni nu au putut să dea gata porţia de coaste - 1,6 kg, cartofi copţi şi sosuri, 225 lei. 😮] De același mare succes se bucură și Kofola, care nu este consumată doar în restaurant ci este luată și în bidoane la pachet. Kofola este un fel de Coca-Cola/Pepsi-Cola dar europeană; mai exact cehească. Și mult mai bună, zicem noi, nu doar pentru că suntem europeni, ci pentru că serios ni s-a părut mai bună. Ori nu are la fel de mult ori nu se simte la fel de tare zahărul și are în plus extracte din vreo șapte plante (mentă, anason, cardamom și încă vreo câteva) care îi dau un gust ușor condimentat și proaspăt. Este conservată doar prin vidare, în butoi și nu este la fel de acidă (acidulată) ca anterior-menționatele. Chestie și de gust... înțelegem că fanii împătimiți ai celor două nu au apreciat-o foarte mult. Se comercializează draft, la halbă (500ml, 10 lei) rece și proaspătă și se bea cu mare poftă (de altfel ni s-a povestit că în localurile din Cehia băutura – a se citi „berea” - la sticlă este foarte rară; foarte eficient, din multe puncte de vedere) 🤩 [Kofola şi bere nefiltrată... vedetele locului! 😉] Și berea din restaurant este tot din Cehia. Și este de doar două feluri – semi-brună (nepasteurizată și nefiltrată, grea) și blondă (tot nepasteurizată însă filtrată, mai ușor de băut). Și vine și în două variante cantitative – mică (300ml, 7,5 lei) și mare (500ml, 12,5 lei). [Mare sau mică, la fel de proaspătă şi delicioasă!] Este produsă într-o fabrică artizanală, special pentru Eibenthal dar se intenționează deschiderea unei linii de producție proprii. Am primit de la Tibi și o interesantă lecție despre bere, după teoria cehă; dezvăluim doar că abordarea cehilor față de bere este foarte diferită de a noastră. Dacă mergi pe-acolo și e și Tibi prin zonă, poate mai povestește 🙂 Un detaliu pe care îl putem aplica și la noi este că halba nu trebuie să fie prea mare, pentru că berea trebuie să fie băută proaspătă și rece – „roua” de pe halbă nu are voie să se usuce pe masă, mai ales când berea este nefiltrată. [Ciolan afumat - 1kg + garnitură, sosuri, 205 lei. 🤩] Vino cu poftă și cu timp. Căci mâncarea e delicioasă și e de savurat pe îndelete, nu pe fugă. Și mai ales în sezonul de vară, neapărat sună înainte pentru că mâncarea bună se face cu migală (nu uita că vorbim totuși de un sat, nu de industrie fast-food). În plus, multe din produsele de însoţire, chifle, deserturi etc. sunt făcute proaspăt şi celor de aici le-ar prinde bine să ştie de dimineaţă cam cum să se pregătească; ideal, cu o zi înainte! Dar şi în extrasezon ar fi bine să suni înainte de a te porni la drum, câteodată restaurantul se mai închide, fie pentru evenimente private fie pentru curăţenie generală sau... o zi-două de odihnă pentru angajaţi; poţi arunca o privire şi pe pagina lor de Facebook ca să vezi dacă e anunţat ceva. [Desert cehesc - clătite dospite, 20 lei/porţia.] Dacă ești cazat în regiune merită să vii la Restaurantul Eibenthal chiar și numai pentru un mic dejun cehesc, ce costă 35 lei. Şi mai bine, ai putea să te cazezi la ei (vezi recomandările “Căsuţele Bunicilor” şi “La Berărie) - aşa îl vei avea inclus în preţ 😉    [Platou de cărneturi la mic-dejun, ediţie de toamnă-iarnă 😋] În anumite perioade (weekenduri, plin sezon) s-ar putea să dureze mai mult până ţi se ia comanda pentru că personalul de deservire (format din membri ai familiei şi oameni din sat) nu este foarte numeros. Aşa cum îţi spuneam mai sus, vino relaxat aici sau nu veni deloc. Trăieşte clipa, savurează bunătăţile, vorbeşte cu cei de la masă, uită de telefon. Poftă bună! Iar pentru că poftă e și e și bună, noi am și revenit (chiar re-revenit 😊). Și iată cu ce ne-am mai delectat... pardon, ce am testat! Costiță de porc cu cartofi prăjiți, sos de hrean și castraveți murați (58 lei); în meniu vine cu plăcintă de cartofi dar au fost drăguți și ne-au lăsat să înlocuim (am zis că aici cartofii prăjiți se fac cu untură? Nu!? Ei bine... doar dacă ai mai mâncat vreodată știi cât de buni sunt...); "costița" asta e o bucată sănătoasă de carne (250g), cu șorici crocant și condimentat, bine împănată, de înfulecat fără eleganță și cel mult dacă nu mai poți și nu mai poți să te înduri să mai dai și altora. [Să fie de bine şi să nu se depună 😀] Burgher (așa scrie în meniu, nu e licența noastră) - servit cu cartofi prăjiți și sosul casei - fără adaosuri pretențioase, clasic și bun, la 40 lei. [Bun şi pe săturate! 😋] Gulaș Eibenthal - de vită, gros și consistent (diferit de gulașul unguresc), gustos și rafinat prin simplitate - 45 lei, servit cu găluște (niște pâinici mici) fierte pe abur, castraveți murați și ceapă (nouă ne-a plăcut mai mult cu castraveți). Evident, bere cehească și evident, Kofola (în funcție de ora mesei 🙂). [Mult şi consistent, pentru gurmanzi antrenaţi 🙂] Bine de știut: mâncarea cehească seamănă mult cu cea românească în privința grăsimilor. Deci dacă ești mai pe dietă și obișnuit să numeri caloriile înainte de a le duce la gură, abține-te să vii aici. Nu de altceva dar vei avea mult de numărat! ☺️