Ma Pizza

Restaurantul Páva Kert (adică Grădina Păunului) din Odorheiu Secuiesc are drept slogan „Taste of Transilvania” - atât un brand, cât și o inițiativă lansată de echipa restaurantului, pentru a promova produse preparate tradițional (cum ar fi pieptul de rață conservat în grăsime sau sarmale în borcan 😊). Însă nu s-au rezumat la restaurant, ci organizează și un eveniment dedicat, unde preparatele tradiționale sunt reinterpretate într-o prezentare modernă. Dacă ești curios cum este acest festival gastronomic, vizitează pagina web a evenimentului „Taste of Transilvania” (de obicei are loc la mijlocul lui septembrie,  în Ghimeș). Iar dacă Urmărești această pagină, sperăm să-ți putem oferi mai multe detalii când va fi cazul! Utilizarea ingredientelor locale, proaspete este un pilon esențial în prepararea meniurilor, iar gustul, mirosul și prezentarea preparatelor culinare califică Páva Kert în categoria restaurantelor gourmet transilvănene. [Vedere panoramică asupra orașului Odorheiu Secuiesc.] Restaurantul îl vei găsi la parterul pensiunii cu aceeași denumire. Interiorul include o terasă spațioasă, acoperită, cu o capacitate de cel puțin 20 de persoane. La intrare, sunt expuse în frigidere produse locale, sub marca „Taste of Transilvania”, care pot fi și achiziționate. Deci poți să te duci acasă cu o parte din gusturile locale sau să oferi un cadou culinar prietenilor. 😉 [Suveniruri cu gust 😊] Designul interior al restaurantului alternează între confortabil și elegant, împărțit în două secțiuni: o sală mai mare și una mai mică, din care se deschide o altă terasă, cu vedere spre grădina din spate a pensiunii. Dacă preferi un cadru mai liniștit, îți recomandăm să soliciți o masă în această zonă. În timpul vizitei noastre, în curtea din spate, am observat păscând câteva oi, care se ocupă de „tunderea” ierbii... despre care ni s-a spus că fac parte și din lanțul scurt de aprovizionare al restaurantului. 😊 Meniul nu este foarte vast, dar este divers și este ajustat în funcție de anotimpuri, oferind mereu opțiuni noi; dar există și preparate favorite, care rămân constante. [Terasa din spate, mai liniștită.] Noi am încercat un meniu compus din două elemente: un aperitiv și un fel principal (100 gr/250 gr/79 lei). Există și un meniu cu trei feluri, pentru cei care doresc mai mult. 😉 Ca aperitiv, am avut sparanghel cu șuncă și spumă de ou; sparanghel crocant, dar nu prea tare, spumă de ou ușoară și gustoasă, iar șunca afumată completa perfect aromele mai delicate. Decorul cu flori comestibile a adăugat un plus aparte. 😉 [Aperitiv și limonadă cu mentă.] Felul principal a fost un file de păstrăv cu cartofi pai, prăjiți în grăsime de rață. Fileul de păstrăv a evidențiat aromele subtile ale peștelui, iar cartofii pai și mixul de salată au completat perfect preparatul. Am „udat” masa cu o porție generoasă de limonadă, plină de lămâie și cu mentă răcoritoare (500 ml/19 lei). Majoritatea ingredientelor sunt achiziționate de la producători locali: salata provine din Mărtiniș, șunca de la un procesator de carne de la Izvoarele, păstrăvul de la Sub Cetate. [Doar lămâia nu provine din zonă!] Am mai încercat și pulpa de rață cu varză roșie călită, servită alături de cartofi rösti; un preparat cu o combinație de arome puternice, echilibrate de varza ușor dulce. Dar ne-au mai făcut cu ochiul și alte delicatese din meniu, precum „Obrăjori de vită cu piure de cartofi și jus de prune” (400 gr/69 lei) sau „Mușchiuleț de vită maturată, găluște de cartofi ‘dödölle’ cu ciuperci de pădure” (300 gr/79 lei) – le-am pus pe listă pentru data viitoare. 😉 Dacă preferi doar o gustare, poți opta pentru „Masa dorințelor pentru două persoane”, care include preparate din carne de Mangalița, zacuscă, vinete, mezeluri de casă, brânză maturată și legume proaspete. Deși nu multe, există și opțiuni vegetariene, cum ar fi salata Halloumi. [Separeu pentru doi (sau trei).] Pe cei mici îi așteaptă un mic colț de joacă, amenajat într-o cameră adiacentă barului, unde se pot bucura de diverse jucării, în timp ce adulții își savurează masa în liniște. Iar când totuși li se face foame, copiii au la dispoziție două meniuri: nuggets de pui cu cartofi prăjiți și paste cu brânză și smântână. [Gândind la cei mai mici. 👍] Nu am încercat niciun desert, dar pe meniu am găsit trei opțiuni: papanași, plăcintă cu mere și cremșnit franțuzesc. Dacă vrei să îți închei masa cu o băutură, s-ar putea să întâmpini dificultăți în alegere, datorită selecției bogate. Poate ar fi bine să ceri sfatul chelnerului, în special despre ce băuturi locale sunt disponibile... și mai ales, despre pălincă! 😉 Nici iubitorii de vin nu vor fi dezamăgiți, având la dispoziție o gamă largă de vinuri albe și roșii, majoritatea de origine maghiară. Iar dacă preferi să sărbătorești cu șampanie, ai de ales dintre 18 etichete. Aici, ajutorul chelnerului chiar ar putea fi esențial. 😊 [O mică parte din oferta de vinuri.] Prețurile sunt mai ridicate decât media în zonă, dar primești preparate de calitate, realizate cu măiestrie. În timpul verii poți lua masa pe terasa acoperită de la intrarea în restaurant, de unde se poate admira panorama orașului. Aici se află și un mic bar, cu un cuptor tradițional decorat cu mozaicuri.  La toaletă am găsit curățenie, cu atenție specială pentru secțiunea femeilor, unde erau puse la dispoziție cam toate produsele necesare de îngrijire, plus o mică masă pentru schimbat scutecele bebelușilor. [Cea mai vânată masă de pe terasa din față 😍] Deservind pensiunea cu același nume, restaurantul are și program de mic-dejun, zilnic între 08-10; servit în regim bufet, la data documentării noastre costa 35 lei. Dacă vrei să organizezi o activitate de team-building sau o conferință, întreabă la recepția pensiunii și îți vor spune care sunt opțiunile, căci au o și cameră dedicată acestor activități. 

Ești în centrul Odorheiului Secuiesc și ai vrea să mănânci o pizza bună? Poți avea în vedere Pizza 21, un local mic și drăguț, în inima orașului, cu peste 25 de ani de istorie și care a creat o atmosferă familială pentru oaspeții săi.  Pizza este gătită pe vatră, ceea ce îi conferă o aromă specifică. Mirosul de pizza coaptă și al celorlalte mâncăruri pregătite te întâmpină de la intrare, deoarece restaurantul este conectat la bucătărie. Dacă asta te deranjează, poți să alegi terasa 🙂 nu foarte mare dar relaxantă, amenajată în zilele de vară într-o curte îngustă, cu o copertină mobilă, pentru a te proteja de căldura verii; seara iluminatul face atmosfera și mai plăcută.  Interiorul localului este amenajat în stil mediteranean, evocând atmosfera micilor pizzerii din Italia. Pereții sunt decorați cu picturi mici înrămate, iar tavanele cu grinzi aparente și mobilierul din lemn contribuie la ambianță. Chiar și numele pizzelor sunt în limba italiană. [Un colțișor de Italie în centrul Odorheiului.] Specialitatea casei este pizza care poartă numele localului, adică Pizza 21 - 665g, 33 lei. Pe lângă pizza, tot la capitolul mâncare italiană din meniul principal vei găsi și pastele; și aici specialitatea casei, Spaghetti 21, se face remarcată prin ineditul ingredientelor (spaghetti, frișcă, șuncă, ciuperci, porumb, usturoi); promitem că le vom încerca data viitoare... sau poate le încerci tu, și ne spui într-o recenzie aici cum au fost! 😉 Proprietarii încearcă să păstreze selecția de preparate cât mai variată, astfel că pregătesc și specialități de sezon, cum ar fi pizza de primăvară, cu leurdă sau pizza de toamnă, cu dovleac. Încearcă-le dacă vrei ceva inedit 😊 Și apropo de curiozități, au și pizza secuiască, care include cârnați, ceapă, ardei iute și multe altele, pentru o masă destul de consistentă -  Székely Pizza, 600g, 32,90 lei. Noi am încercat pizza Vegetariana (31 lei, 675g), o pizza simplă, dar sățioasă, cu măsline, porumb, mazăre, ardei, brânză și ciuperci. Are crustă crocantă, iar gustul tipic dat de cuptorul cu lemne se simte. Am însoțit-o cu un ceai de mentă, cu lămâie și miere (10,50 lei/ 300 ml), o porție generoasă. Cei care nu beau alcool mai pot avea în vedere și limonada, cu diverse gusturi: de lămâie, de portocale sau de soc - 12 lei, 400ml. Prețurile sunt decente, pentru o pizza în jur de 33 lei. Dacă ți se pare prea mare porția, atunci poți să alegi din câteva variante mai mici (cam trei sferturi din preț și din cantitatea porțiilor normale). [Pizza Vegetariana.] Dacă preferi o masă mai ușoară, există și o selecție de salate 😊 iar dacă îți place bucătăria asiatică, aici vei găsi și acest tip de preparate, cum ar fi puiul chinezesc picant sau puiul thailandez cu orez.   După o masă copioasă te poți răsfăța cu un desert gustos, tiramisu (17 lei), clătite (18 lei) sau chiar un cheesecake cu caramel sărat (20 lei/250g) - tot o specialitate a casei. În zilele mai răcoroase, este deschisă și ceainăria din subsolul pizzeriei. Stilul oriental, scaunele joase din burete, măștile cu tematică orientală, muzica plăcută, fac locul interesant 😊 Vei găsi niște specialități de ceaiuri, cum ar fi ceaiul negru sau ceaiul verde cu arome de iasomie, de ananas sau de ghimbir.  Pizzeria nu dispune de parcare gratuită, dar sunt o mulțime de posibilități de parcare, chiar în fața  localului, ca și la “piazza”! 😉

Terasa Răsărit de Soare a fost locul către care ne-au îndrumat multe persoane când am întrebat Unde să Mergem să mâncăm în Mamaia. Deși nu ne spunea prea multe de la distanță, nu cu cea mai atrăgătoare amenajare, ne-am spus să urmăm recomandările primite. Iar după ce ne-am apropiat și am intrat, ne-a plăcut mai mult decât de la distanță 😊 [De afară, nu arată prea îmbietor...] Amenajată fix pe plajă, în imediată apropiere de promenada din Mamaia, terasa Răsărit de soare te primește cu o atmosferă foarte relaxată, de inspirație grecească – multă piatră, tematică marină, decorațiuni cu aer antic, mese mari, numai bune pentru gașca de prieteni și spațiu generos. Amplasarea pe plajă vine cu o serie avantaje – priveliștea frumoasă asupra mării, vibe estival – dar și unele mici inconveniente – căldura, vântul uneori puternic.  Muzica e plăcută, spre retro, la un volum numai bun cât să nu treacă neobservată dar nici să nu deranjeze conversația.  Una peste alta, ne-a “prins” 😍 [Detaliu amenajare.] Și am fost încântați să aflăm că afacerea este una de familie, în sensul cât se poate de plin al expresiei, pornită de bunica și tatăl actualului manager, încă din 1991 și cu activitate neîntreruptă de atunci. Deci își merită pe deplin numele de „una dintre cele mai vechi terase din Mamaia”. Și a fost, cândva, chiar prima plajă amenajată din stațiune - în 1986, cu centru de închirieri șezlonguri și umbrele de plajă.  Începutul a fost din pasiune și din spirit antreprenorial; centrul de închirieri a fost achiziționat, i-a fost adăugat un snack-bar, în 1994 s-a trecut de la sendvișuri la preparate mai complexe și de la an la an afacerea a crescut, s-a dezvoltat și a devenit un loc unde clienți fideli vin încă din 1989, să regăsească felurile preferate. Unul dintre ele face deja renumele restaurantului și se pregătește după rețeta și metoda bunicii și de  peste14 ani chiar de aceeași persoană – plăcinta dobrogeană. Alături de plăcinta cu măr, miere și nucă, se fac integral în bucătăria proprie, inclusiv foile. - dacă nu știai, află că Plăcinta Dobrogeană este unul dintre cele câteva produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european ca IGP (Indicație Geografică Protejată), alături de cârnații de Pleșcoi, scrumbia de Dunăre afumată, Magiunul de Topoloveni și încă vreo 10 produse tradiționale românești. [Plăcinta Dobrogeană @ Răsărit de Soare 😋] Am început, ca vitejii, să vorbim despre plăcinte 🙂 dar bucătăria Răsărit de Soare se axează preponderent pe pește și fructe de mare. Meniul e restrâns și variază foarte puțin de la an la an; au ales să pregătească preparate puține dar la cel mai înalt nivel al potențialului echipei din bucătărie. Mai găsești în meniu și câteva feluri cu carne, pizza; ciorbe care se gătesc proaspăt, zilnic (deci nu în cantități mari, așa că e posibil ca la vizita ta să nu mai fie disponibile toate cele trecute în meniu) – ciorba de rață cu tăiței de casă, borș de somn, și alternativ ciorbă a la grec/de vită. Totuși atracția sunt ingredientele marine. Scoicile și calcanul (atunci când se pescuiește la această specie) sunt de Marea Neagră, proaspete; și sunt atât de apreciate încât clienții rezervă farfurii de pe o zi pe alta. [Somn la grătar, simplu și bun. 😋] Noi ne-am oprit, la vizita de documentare (septembrie 2023), la un aperitiv cu icre de crap și stiucă – o sălățică cinstită, fără adaosuri care să o „înmulțească”, cu ceapă roșie și lămâie alături; ne-a plăcut efortul suplimentar făcut prin adăugarea pe farfurie a câtorva fileuri de anșoa și frunze de spanac tânăr, detalii care completează frumos și dau un plus binevenit. Pentru felul principal am optat pentru niște Frigărui marinate de porc cu legume (350g, 48 lei), care au venit cu cartofi prăjiți (din cartofi congelați), un mix de varză albă și roșie și frunze de rucola, castraveți murați și sos; și un Somn la grătar, simplu și bun, doar cu mămăligă, lămâie și mujdei. Preparate bune, corecte, fără ifose. Porțiile ni s-au părut îndestulătoare iar prețurile rezonabile. Servirea a fost rapidă, într-o zi destul de liniștită, la un prânz târziu (15:30). [Frigărui marinate de porc, cu de toate.] Acceași abordare limitativă ca și în privința meniului s-a aplicat și în privința numărului de mese - 20 mese, cu 86 locuri – dimensiunea ideală pentru ca echipa să poată oferi calitate, atât pe preparate cât și pe servire. Parte din mese sunt așezate pe terasa acoperită, care poate fi și închisă când e nevoie, parte sunt în afară.  Deși pe litoral prețurile variază mai peste tot în funcție de diversele perioade ale sezonului turistic, la Răsărit de Soare prețurile rămân aceleași pe întregul sezon, fără creșteri în perioadele de vârf. În plin sezon devine necesară rezervarea. Dacă nu găsești locuri, poți face comandă prin telefon; dar va trebui să mergi să ridici pachetul. La cerere, se pot organiza și mici evenimente personale. Deoarece terasa este amplasată chiar pe plajă, foarte aproape de hoteluri și de zona de promenadă, pentru a evita statutul de „toaletă publică”, cei de la Răsărit de Soare au fost nevoiți să restricționeze accesul la toaleta restaurantului; astfel, doar clienții o pot folosi, pe baza unui cod; a fost aproape amuzantă „misiunea” - în zona toaletelor sunt o mulțime de indicații, pe care trebuie să le urmezi pas cu pas, pentru a ajunge în râvnitul loc. 😄 Ne-a plăcut sloganul lor: Everyday is holiday! Așa că, dacă e vacanță, Răsărit de Soare e deschis: vara, în sezonul turistic, între aproximativ 1 iunie și 15 septembrie, în funcție și de vreme și numărul de turiști. Programul de funcționare, zilnic, începe la ora 9 iar ultima comandă la bucătărie se primește la ora 22. Însă, chiar dacă se închide bucătăria, clienții pot sta oricât de mult pe terasă, chiar și până la răsărit de soare 🤩

Tu la ce te gândești când auzi „Rozmarine – tapas și vin”? Noi auziserăm de bine; și ne-am gândit și ne așteptam la ceva mâncare bună. Dar nu ne-am gândit nicio clipă la atmosfera prietenoasă pe care am găsit-o acolo și nici că vom cunoaște un chef-owner atât de implicat și pasionat de ceea ce face.   În centrul vechi al Constanței, la periferia Pieței Ovidiu, printre clădiri înalte și vechi și pe străduțe înguste, ajungi pe strada Vasile Canarache la nr. 4, fix deasupra mării, la Rozmarine – tapas și vin. Un local mic (cu doar 50 de locuri în interior și 50 în exterior când permite vremea statul la terasă) dar cu suflet mare, în care toți, de la angajați la clienții fideli, sunt ca o familie. Câteva măsuțe amplasate fix pe trotuar, tipic centrelor istorice ale orașelor, unde spațiile nu sunt foarte generoase, și un interior cu mai multe încăperi, și ele micuțe dar cu o atmosferă primitoare, nepretențioasă, relaxată dar îngrijită, tipică bistrourilor; accentul este pus pe ingrediente, pregătirea și gătirea lor. [Pe terasă e de preferat să stai seara, pe răcoare.] Chef Octavian Băloi, bucătar și proprietar, ne-a mărturisit că locul lui preferat pe lumea asta este regiunea Cantabria din Spania. Iar influența gastronomiei iberice se regăsește în mai toate preparatele din meniul Rozmarine. Totuși, tapasurile, care fac parte și din numele localului, sunt mult mai complexe decât cele spaniole – cu numeroase elemente home-made, bazate pe sezonalitate.  Iar felurile principale au la bază gastronomia locală, pe care Octavian o dezvoltă sau, cum îi place lui să spună, o complică 🙂 Câteva exemple: piperchi, mâncare locală tradițională, a fost transformată în „peperonata”, cu tehnici de gătire de influență mediteraneană, balsamic, brânză veche de oaie, din Dobrogea și Feta, busuioc verde; româneasca ceafă de porc dobândește valențe noi după 12-14 ore de stat la afumat (despre cele olfactive află ușor toată vecinătatea 😀) și din când în când i se alătură și ceafa de vită și pot ajunge pe mesele clienților alături de remoulade de țelină ori mousse de humus și sfeclă... Hmmm... cum sună astea? 😋 Salivezi doar ascultându-l pe chef cum povestește despre mâncărurile pe care le prepară. [Cotlet de porc tomahawk alături de niște cartofi cu rozmarin 😋] Într-un oraș cu o gastronomie mai degrabă comercială, adresată turiștilor, pentru care în general peștele doar se prăjește, Rozmarine este o binevenită „ieșire în decor”. Clienții fideli sunt preponderent localnici sau „turiști gastronomici” care revin. Din când în când se organizează mici evenimente culinare, uneori în colaborare cu chefi sau specialiști cunoscuți și cunoscători. Meniul nu se adresează chiar oricui... Nu vei găsi aici șnițele de pui, ciorbă de burtă sau pizza; decât dacă cine știe ce idee i-ar putea veni lui Octavian să mai inoveze ceva... 🙂; și nici feluri (ori amenajări speciale) pentru copii. Vei descoperi însă mâncare slowcooked, adică ore de gatire lentă, care creează gusturi complete și complexe. Vei descoperi preparate pe care nu le găsești la alte restaurante – măduvă gratinată, urechi de porc crocante, dar și cocktailuri signature. [Signature cocktails 🤩] Restaurantul e deschis tot anul. Și cu siguranță localnicii sunt cei mai fericiți, mai ales că deseori în bucătărie se întâmplă lucruri inedite, după inspirație și ingrediente disponibile, de care nu prea te poți bucura dacă nu ești din zonă și nu te prezinți la fața locului imediat ce vezi postările de pe social media ori dacă nu treci prin fața localului și vezi tabla de la intrare. Poți să vezi o parte din „ce te așteaptă” în meniu în mica vitrina de la bar – ingrediente pentru tapas, un jamon arătos. [Signature tapas 😍] Pe lângă meniul standard (și cel ne-standard 😉), mai există și „tabla de weekend” - adică ceva mâncăruri care se fac... standard... doar în weekend... 🙂 În plus, în zilele calduroase se gătește afară, în fața clienților. Pentru că nu se gătește în cantități mari, e posibil ca unele preparate să se termine până la sfârșitul zilei. Acu’… poate ești un pic amețit de atâtea „table”, variante, alternative și excepții... dar... există la Rozmarine câteva certitudini, care merită luate în calcul: se gătește zilnic; gustul e o pasiune, nu o întâmplare; ingredientele sunt locale (deci multe preparate sezoniere). [Tapas, vin și... pasiune!] Pe lângă multe din cele povestite mai sus, nouă ne-a plăcut și faptul că ospătărița știa totul despre mâncarea servită – ce conține, cum se face, cât durează. Așa că am ales, bine informați, un „set” de tapas – Muhammara dulce-acrișoară-afumată (100g, 27 lei) și Salată de calamar cu roșii uscate și anghinare (100g, 28 lei); un mic tur printre gusturile Mediteranei. Iar dintre „gătelile care îi reprezintă” ne-am oprit la Urechile de porc cu paprika afumată și usturoi, caramelizate în dulceață de ardei iute – crocante și bine condimentate (250g, 47 lei) - și Arrosticini (frigărui de berbecuț) cu cartofi dippers și sos tartar cu castraveți murați (250g, 68 lei) – dacă îți place acest tip de carne, e de încercat; aroma și frăgezimea sunt delicioase; cartofii sunt congelați, e adevărat, dar sunt premium; iar sosul e făcut în bucătăria Rozmarine, nu în fabrică. [Urechile de porc cu paprika 😋] Porțiile pot părea unora mici, iar prețurile sunt ușor peste medie dar... nici ce se întâmplă la Rozmarine nu-i tocmai „comun”... Creativitate, atenție, implicare, care rezultă în preparate speciale. Locurile de parcare pot fi greu de găsit în apropiere, așa că lasă mașina și fă o plimbare frumoasă pe jos până la restaurant. 

Elemózsia Bistro este plasat în drumul spre Miercurea Ciuc, la colțul unei intersecții. Dacă vrei să mănânci ceva bun, departe de aglomerația din centru, ăsta ar putea fi un loc potrivit. 😉 Aproape de zonele verzi de lângă oraș, dispune și de o terasă destul de mare, ca să te simți confortabil în zilele călduroase. E aproape de șosea, însă terasa fiind la înălțime, n-o să te deranjeze traficul în timp ce bei o cafea bună sau o bere în toiul verii. 😉 Poți parca direct în fața restaurantului, unde sunt amenajate trei locuri de parcare sau, dacă este plin, atunci trebuie să te duci puțin mai în față. La dreapta, lângă stradă, mai sunt câteva locuri de parcare, neamenajate. Poți să vii și cu bicicleta, pentru că au parcare amenajată si pentru astfel de vehicule. 🙃 [Câteva locuri de parcare, chiar în față.] Intrând în Elemózsia Bistro, găsești un interior amenajat modern dar cu tente tentă rustică, plus câteva elemente speciale, cum ar fi coarnele de cerb agățate pe perete.  Culoarea albastru calm, o vei găsi în aproape fiecare element al amenajării. Scaunele și băncile sunt  acoperite cu materiale de calitate, care asigură un bun confort. [Amenajare... confortabilă.] Personalul este amabil, străduindu-se să servească cât se poate de rapid pe toată lumea.  Pe fiecare masă este un cod QR, prin care vei descoperi meniul bistro-ului sau, dacă e mai ușor pentru tine, poți solicita de la chelneri o tabletă cu meniul. Pe listă vei găsi diverse feluri de ciorbe, preparate din carne, pizza, paste, burgeri dar și câteva mâncăruri vegetariene. Poți comanda și un meniu al zilei, iar dacă ești în grabă poți lua și la pachet.  Porțiile sunt destul de mari, deci nu vei rămâne flămând. 😉 [Pentru poftă...] La documentarea noastră am gustat o salată, care numai ca denumire era o salată 😉 fiindcă era un meniu decent, cu mult piept de pui la grătar, cu salată asortată și cu pâine prăjită (37,40 lei, 500g).  Totodată am gustat și limonada casei, care este o specialitate a Elemózsia Bistro, fiind pregătită din muuultă lâmăie, fără nici un adaos nepotrivit, cu apă, gheață și cu multă spumă! Poți adăuga zahăr, dacă vrei, dar recomandarea lor e fără - să fie gustul și mai adevărat. 😉 [Salata cu piept de pui. 😉] Am aflat și despre specialitatea casei, care ce crezi că poate fi la un Bistro.... ?  Credem că ai ghicit deja – este Burgerul de Vită (34,40 lei, 350g) – pregătit cu multă carne și legume, și oferit cu cartofi prăjiți. Iar dacă vrei și ceva dulce după astfel de mâncăruri sățioase, poți alege dintre papanași și clătite. [Burgerul casei 😋] După masă poți savura o cafea obișnuită (un Latte, un Americano etc.) sau chiar una Gano 😉, disponibilă și în varianta fără cofeină. În meniu sunt și câteva cocktailuri fără alcool iar dacă vrei o băutură tare, poți alege dintre Gin Tonic, Cuba Libre, Martini…  Iubitorii de bere găsesc o gamă variată de bere la halbă sau cu diferite arome, precum și fără alcool. [Colțul copiilor... cuminți. 😊] Elemózsia Bistro s-a gândit și la familiile cu copii mici, fiind amenajat un colț pentru copii, cu masă, scaune și creioane pentru colorat. Este și scaun de masă pentru bebeluși, iar în baie poți găsi și un înălțător pentru copii, să fie și mai ușoară spălarea pe mâini 😉 Au și meniuri speciale pentru copii.

Restaurantul Ana și Ion ne-a întâmpinat la fel ca și Constanța – cu o coloratură multietnică (gastronomic vorbind), cu un aspect la care se mai poate lucra, dar cu fundații solide care îi dau valoarea, cu o ofertă vastă, cu tradiție dar și cu ceva “ștaif” (cum le place lor să spună). Ovidiu Cherametli și Paul Băcilă sunt cei doi pasionați care stau la baza, în spatele, în jurul, în mijlocul a ceea ce înseamnă restaurantul Ana și Ion. Bucătari de competiție, cei doi împart nu doar o afacere ci și o prietenie lungă (mult mai veche decât parteneriatul comercial). Afacerea a apărut în 2013 și nu pare neapărat a fi privită ca un business ci mai degrabă ca un loc pentru socializare, pentru refugiu dar și pentru dat frâu liber creativității culinare. Ce vei găsi în meniu pleacă preponderent de la rețete românești, locale, dobrogene, unele dintre ele respectate întru totul (cum ar fi găteala mochedonească Piperchi târgăsite – cu ardei călit, brânză de oaie, roșii); dar și variante modernizate ori adaptate la influențele mediteraneene în trend (venite din din Italia sau Grecia). Muuulte ne-au făcut cu ochiul, dar a trebuit să ne oprim la puține, căci... atât am putut 🙂 Însă ne-am promis că nu va fi unica vizită la Ana și Ion. Așadar... Legume la grătar marinate și brânză dobrogeană (250g, 65 lei) – brânză friptă, servită pe un pat bogat de legume diverse, condimentate și aromate; dacă te poți despărți, măcar din când în când, de carne, e o alegere îndestulătoare, proaspătă, de avut în vedere. Și mai sunt și alte feluri fără carne în meniu. [Legume marinate și brânză dobrogeană] A mai fost și o Ulcică cu prepeliță învelită în șuncă, pe cârnați cu praz, cartofi sote, căpăcită cu aluat franțuzesc și bine rumenită (85 lei) – o combinație surprinzătoare de ingrediente, cu gusturi bune dar grele, de încercat mai degrabă pe frig. [Prepeliță perpelită... căpăcită în foitaj 😋] Porții generoase, servite cu o pâinică gustoasă, de casă, cu miez pufos și coajă crocantă. Iar desertul a fost de o simplitate magică – Colțunași cu brânză dulce, nucă și miere – texturi și savori de bază dar cuceritoare, care amintesc de copilării petrecute la bunici la țară. (150/30g, 38 lei) [Pur și... simplu, delicios.] Meniul este foarte vast; în afară de ce am testat noi, am aflat că ar mai fi de încercat cam tot ce e gătit încet - berbecul la cuptor, gulașul, scărița (care se finalizează pe gratar după ce stă vreo trei ore la cuptor), cotletele de oaie (pe care le primesc de la o carmangerie selectată). Tot preferențial ne-au spus că le sunt livrați și crapul și somnul, așa că, dacă îți plac, ar putea fi o idee bună saramura sau plachia. Chefalul și midiile, de Marea Neagră, sunt achiziționate de la scafandrii locali iar brânza și smântâna de la producatori din piața locală. Vara legumele (ardei, roșii, castraveți) pentru restaurant se cultivă în grădina proprie și tot de-acolo vine și materia primă pentru murături și varza murată din iarnă. [Din fermă, în farfuria de la Ana și Ion 😍] Pe lângă faptul că ne-a plăcut mâncarea comandată, am avut parte de o surpriză plăcută și la toaletă; unde, lăsând deoparte că nu era totul chiar perfect (o încuietoare ușor rudimentară, un dispenser de hârtie complet nefuncțional iar în altul șervețele de masă în loc de hârtie), am găsit cea mai mare ofertă de produse de igienă și toaletă întâlnită vreodată în horeca – de la gumă de mestecat la gel de păr, antiperspirant, fixativ, lapte de corp, gel pentru curățarea tenului, absorbante, tampoane, dischete pentru demachiat, șervețele umede pentru bebeluși. [Surprize, surprize...în baie.] Restaurantul e destul de popular, deci destul de aglomerat, în special vara, așadar timpul de așteptare poate fi uneori măricel, mai ales când comenzile sunt mai serioase decât o simplă ciorbă. Deci pune-ți deoparte răbdare pentru cam 40 de minute chiar până la o oră când e plin totul – interiorul plus două terase (una în față și una în spate), adică vreo 120 de locuri. [Terasa din față.] Terasa din față este foarte drăguță, pe una din zonele pietonale frumoase ale orașului.  Interiorul este unul destul de obișnuit, familial, cu note rustice. Atmosfera familială se regăsește și la nivelul servirii, care uneori poate fi... cam prea relaxată... Terasa din spate, la data vizitei noastre nu se bucura de o atmosferă prea plăcută, din cauza construcțiilor și renovărilor nesfârșite din oraș; sperăm să nu mai dureze prea mult;... tot pe terasa din spate se află și grătarul, așa că s-ar putea ca în perioadele de activitate intensă atmosfera să fie încinsă și... aromată 😍 [Intrarea pe terasa din spate...] În limita locurilor se organizează și evenimente. Familiile cu copii sunt binevenite, ba chiar pentru cei mici se mai pot pregăti și preparate care nu sunt în meniu, dacă e necesar. Ocazional la Ana și Ion se organizeaza evenimente culinare, așa că dacă îți plac, stai cu ochii pe ei. E deschis și iarna. [...unde, ce mirosuri, ce arome 😋] Dacă nu vrei sau nu poți să stai în restaurant, ai și opțiunea de take-away. Meniurile și prețurile se modifică, pe alocuri, în mai, înainte de începerea sezonului estival. Preparate noi în meniu mai apar și toamna, căci, de exemplu, deserturile de sezon sunt foarte ofertante. Pentru grupurile de turiști se pot pregăti Meniuri dobrogene de degustare (2 feluri + desert), la prețuri începând cu 30 euro/pers.  Anumite preparate se servesc doar periodic; cum e borșul de pește (pardon, de pești ☺️), oferit doar duminica; în funcție de ingredientele disponibile. Parcare proprie restaurantul nu are, așa că dacă mergi cu mașina va trebui să o lași în una din parcările publice din zonă.

Așezate cât se poate de bine, pe faleza frumoasei Mări Negre, în zona Portului turistic Tomis din Constanța, Restaurantele Bacaro (1 și 2) sunt un loc excelent pentru o cină cu mâncare bună și priveliște hipnotizantă.   Restaurantele sunt exact unul lângă altul; aproape că nu-ți dai seama că sunt două dacă nu vezi firmele. Dar totuși sunt două, cu meniuri destul de asemănătoare, însă cu bucătării diferite și bucătari diferiți, care, așa ni s-a spus, își pun amprenta proprie chiar și pe felurile comune; deci e posibil să preferi unul din cele două locuri doar pentru că îți place mai mult felul de a găti al unuia dintre bucătari. [Vedere de pe terasele Bacaro.] Pe malul mării, așadar meniul musai axat pe pește și fructe de mare. 😊 Borș de pește? Este! Dar este și ciorbă de găină (la Bacaro) și ciorbă de vită (la Bacaro 2). Saramuri? Sunt! Cu pește de Marea Neagră, pe cât posibil proaspăt. Mai toate tipurile de pește din meniu se regăsesc sub trei forme – pe plită, saramură sau prăjit (dacă se potrivește). Pentru cei care nu se „înțeleg” cu peștele ori cu fructele de mare sunt și câteva alternative – piept de pui, mușchiuleț, gyros – dar nu multe, căci specificul e pescăresc. [Calamar umplut cu feta @Bacaro...] Ce mai au în comun cele două restaurante sunt experiența deja îndelungată în piață, ceea ce ar trebui să spună că fac bine ce fac – Bacaro există în port din 2012 iar Bacaro 2 e ceva mai „tânăr” – 2014. Ce mai au diferit ar fi Calamarul umplut cu Feta și Calamarul umplut cu fructe de mare, pe care le găsești doar la Bacaro și Fritto misto (fructe de mare pane) și câteva feluri de paste în plus, pe care le are Bacaro 2. [... și Fritto Misto @Bacaro 2.] Vara bucătăriile sunt deschise până târziu, după ora 23. Împreună restaurantele au peste 200 de locuri dar Bacaro e ceva mai mare și din motivul ăsta este și singurul care rămâne deschis și în afara sezonului estival, cu excepția unui interval de o lună, în jurul sărbătorilor de Crăciun și An Nou. Iarna clienții nu mai sunt la fel de mulți ca vara, terasa se închide și spațiul este încălzit. Sezonul rece vine și cu câteva produse în plus în meniu, cum ar fi tartarul și crêpes Suzette (e suficient spațiu de manevră pentru spectacolul flambării clătitelor la masă). [Dacă e iarnă, e... Crêpes Suzette 😋] Cu ce se mândresc cei de la Bacaro? Cu faptul că lucrează cu furnizori locali de pește, scoici și rapane, pe care le primesc direct din ferme. Și cu: tocănița de rapane, midiile în vin și mixul de fructe de mare trase in tigaie, cu vin si usturoi (un fel de specialitate a casei). Plus „designul” farfuriilor și zâmbetul cu care își întâmpină oaspeții.   Acest din urmă aspect putem să-l confirmăm și noi – deși am ajuns la ei într-o seară foarte aglomerată, am fost frumos primiți și serviți. Și nu, nu știa nimeni că suntem de la Unde Mergem® 😊 [Saramură de chefal, 56 lei, 200/200/100g] Și cum ne plac și peștele și fructele de mare, eram într-un loc potrivit 😊 Ne-am oprit asupra unei Saramuri de chefal - gustoasă, echilibrată, cu multe legume și bine condimentată - și a unei porții de Linguini cu fructe de mare - făcute al dente și îmbrăcate într-un un sos rose dens și savuros și cu fructe de mare multe și bune. [Linguini cu fructe de mare, 60 lei, 400g] Prețurile sunt peste medie, dar rezonabil și previzibil pentru o zonă atât de frecventată de turiști. Timpul de așteptare a fost specific unei seri pline, dar cu un pahar aperitiv, priveliștea superbă spre port și o companie agreabilă nu simți cum trece timpul, mai ales că ospătarii sunt mulți și atenți, ceea ce cu siguranță scurtează la minimul necesar așteptarea. Ne-a plăcut și că vinul comandat la pahar ne-a fost turnat la masă, din sticlă, nu adus direct în pahar. Dacă nu-ți place agitația estivală încearcă să găsești o masă mai retrasă, căci spațiul este folosit la maximum, mesele sunt destul de apropiate unele de altele, iar șirurile de plimbăreți pe promenada de pe malul apei și fix pe lângă terasă par interminabile. [Atmosferă relaxa(n)tă.] “Bacaro” este un cuvânt care vine din Italia (Veneția) și desemnează un local popular unde se mănâncă  (preponderent) pește și se bea vin (mai ales la pahar). Cam asta este restaurantul Bacaro – un loc unde să vii cu prietenii, relaxat, să mănânci ceva din mare și să închini în cinstea lui Bacco (Bachus).

Iaki este un nume cu rezonanță pe litoralul românesc. Așa că, dacă îți dorești un pic de exclusivitate, eleganță, dar și o doză mică de etalare, o cină la restaurantul Iaki ți le poate oferi pe toate, odată cu o experiență culinară de calitate. [Intrarea dinspre Promenada din Mamaia.] Restaurantul este deschis și pentru persoanele care nu sunt cazate în hotel, pentru toate mesele; capacitatea mare, de 200 persoane, permite fără probleme acest lucru; iar personalul promite că se descurcă.  Micul dejun se servește în intervalul orar 7:30-10, doar în regim de bufet, împreună cu oaspeții hotelului.  Bucătăria a la carte se deschide la ora 12, așa că pentru prânz poți opta pentru ceva din meniul a la carte, sau, în sezon, când de multe ori hotelul organizează și prânz în regim de bufet, te poți alătura clienților hotelului, dacă „îți face cu ochiul” ceva de-acolo.  Dacă vrei bufet (mic dejun/prânz) tot ce trebuie să faci este să te adresezi personalului (hostess restaurant/recepție hotel) pentru a achita contravaloarea mesei (mic dejun în jur de 60-90 lei; prânz 60-70 lei pentru copii, 125-140 lei pentru adulți – include băuturi răcoritoare și cafea). Cina este întotdeauna a la carte (ar putea fi o alegere bună dacă vrei, eventual, să eviți prezența prea multor copii). [Terasă cu artă originală „Pe valuri” - C. Baraschi, 1963 😍] Restaurantul este unul elegant (chiar dacă „mise en place”-ul pentru mic dejun ia un pic din atmosfera elegantă), cu ferestre mari, în arcadă, draperii, coloane și tavan înalt. Meniul cu specific românesc și internațional și cu note de fine dining, nu este foarte vast dar are propuneri variate. Plus meniu de bar și meniu de vinuri. Atmosfera la cină este una foarte liniștită (poate chiar prea liniștită; niște muzică în surdină ar fi prins foarte bine). Poți să deschizi cu un Mojito (34 lei) și/sau o Margarita 38 (lei) 😉, făcute ca la carte, fără „scurtături”, fără înlocuiri care să le strice farmecul. [O deschidere inspirată 😊] Fideli ingredientelor locale, noi am încercat: Chefal de Marea Neagră – un preparat "clasic" pentru litoralul românesc, dar la Iaki pregătit și servit cu un „twist”: întreg, fript pe plită și oferit pe un pat de mix de frunze de salată, cu tartar de legume, lămâie și sos cremos de usturoi și însoțit nu de obișnuita mămăligă fiartă, ci friptă pe grătar. I-am adăugat o garnitură de broccoli cu unt și usturoi; dacă nu-ți place broccoli, acesta zău că te-ar face să-ți reconsideri părerea. Mușchiul de vită cu sos de ciuperci de pădure a fost foarte bine pregătit, exact cum a fost cerut, iar aroma intensă a sosului de ciuperci l-a însoțit foarte bine. O salată verde simplă lângă a fost suficientă, ca să te bucuri pe deplin de aromele din farfurie. [O cină excelentă 👌...] Preparatele sunt frumos servite, aduse la masă pe gheridon și se acordă atenție și plating-ului. Și vinul a fost tot unul local, din podgoria Murfatlar, ales la recomandarea chelneriței, care știa foarte bine tot ce face. Prețurile sunt peste medie, mai ales la bar, dar în mare reflectă calitatea produselor și a serviciilor. O cină pentru două persoane ajunge ușor la 200 lei (fără „accesorii”). [...încheiată cu un desert delicios. 😋] Și un prânz pe terasa mare și primitoare poate fi o opțiune foarte plăcută. Dacă îți plac ardeii, poți încerca Supa-cremă de ardei copți, ușoară și gustoasă, cu mozzarella și crutoane de pâine neagră. Pentru o variantă mai clasică, merge și ciorba de pui, bogată și presărată cu leuștean proaspăt. O alegere mai consistentă și într-o prezentare deosebită este Ceafa de porc pe piatră încinsă, aromatizată cu usturoi copt și fulgi de sare; a mers perfect cu o salată proaspătă de vară. Iar pentru o variantă mai... de dietă, merge o Salată Kobb (adaptate și numele și puțin și ingredientele variantei originale, cobb), cu multe ingrediente sănătoase (legume, piept de pui, avocado, semințe etc.). Și capitolul deserturi a fost foarte bine reprezentat de Tarta cu mere și înghețată, garnisită cu nuci și  felii de portocală confiate – delicios și fără milă pentru siluetă 😉 [Opțiuni bune pentru toate dietele.] Iar dacă vrei ceva ce nu este trecut în meniu, întreabă; e posibil să găsești – de exemplu salate de însoțire sau murăturile (care, ține minte, sunt "home made").  Atunci când e posibil, ingredientele folosite sunt de proveniență locală (preparate din carne, brânzeturi). Parcarea hotelului este pusă la dispoziție și clienților restaurantului și este disponibilă și opțiunea take-away – comanzi, plătești, aștepți, ridici. 

Dacă ieși la plimbare pe faleza din Mamaia, în binecunoscuta zonă Rex, nu ai cum să treci fără să observi restaurantul Blue Acqua. Așezat fix pe marginea promenadei, te invită, prin toate metodele disponibile, să-i treci pragul – imagine, atmosferă plăcută, decor deosebit, meniu atrăgător expus la intrare, terasă largă și confortabilă. [Atmosferă plăcută pe terasă...] Restaurant deja cu renume în România, și Blue Acqua din Mamaia e specializat pe pește și fructe de mare, dar meniul cuprinde și alte ingrediente și preparate. Și multe – gustări calde și reci pe bază de pește, platouri aperitiv numai bune de împărțit cu prietenii de la masă - în felul ăsta ai ocazia să încerci mai multe preparate - ciorbe, paste, orez, salate, garnituri, sosuri, deserturi diverse; pește variat și gătit în atât de multe feluri încât ne-am mirat că nu l-am găsit și în vreun desert 😉 Foarte bine stă meniul și la capitolul băuturi. [...și o amenajare interioară inspirată, în ton cu specificul.] La vizita noastră, într-o seară din cursul săptămânii, nu era foarte aglomerat, așa că serviciul a fost destul de rapid. Am optat pentru Risotto cu fructe de mare (63 lei) – bunicel, aromat, dar fructele de mare de calitate medie și ne-ar fi plăcut ca orezul să fie mai cremos – și Somn prăjit, cu mămăligă și mujdei (53 lei) – foarte bine făcut, prăjit crocant, din pește mare, cu oase ușor de curățat; iar mujdeiul cremos, gustos, bine frecat, de stătea drept 😀 Ambele au mers foarte bine cu un roze, servit frumos, în frapieră. Deci probabil mâncărurile mai tradiționale ar fi o alegere mai bună. Dar mai verificăm și cu altă ocazie 😊 [Somn deep fried, foarte bun. 👌] Cum restaurantul este deschis între 1 iunie-15 septembrie, personalul era probabil sezonier dar în ciuda unor mici stângăcii (fără tacâmuri pentru pește), a fost în regulă, plin de bunăvoință și dornic să facă treaba cât mai bine. [Blasfemie, într-un restaurant cu specific pescăresc 😀] Una pește alta 🙂, primul restaurant din rețeaua Blue Acqua deschis la mare rămâne de recomandat celor care nu se uită prea mult pe prețuri și vor o ieșire într-un loc cu atmosferă, cu unul dintre cele mai vaste meniuri cu specific pescăresc din România.