Pescăria lui Matei

Iar povestea a început cu un bunic pescar, a continuat cu un tată învățător reprofilat în pescar, și activ și astăzi în afacere, și crește astăzi cu Matei – nu doar proprietar de afacere, ci și pescar pasionat, absolvent de chimie aimentară și implicat trup și suflet în activitate. Iar fotografiile de pe pereții restaurantului vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte. 

Totul a început prin anii '80, cu „simpla” activitate de pescuit și administrarea unei cherhanale. S-a adăugat, oarecum organic, comerțul pe plajă, un fel de fast-food de odinioară, unde puteai mânca pește prăjit și borș de pește, pregătite de mama lui Matei. Și pentru că băiatul voia să-și cumpere un ski-jet, a decis să muncească serios pentru asta, așa că i s-a alăturat mamei, cu un beach-bar. De-aici până la restaurant pare că nu a mai fost nevoie decât de-un pas. Care a fost făcut în 2013.

La început izolată și greu accesibilă, Pescăria lui Matei a devenit azi loc de pelerinaj 😉 pentru cei care apreciază peștele. La Agigea, lângă port, pe malul mării dar departe de vadul comercial turistic, cu o priveliște de care numai în astfel de locuri te poți bucura, lângă punctul de unde a început totul – cherhanaua cu stuf (renovată și transformată în actuala pescărie).

La început a fost un salon mic, cu o terasă mică, un loc prea puțin interesant pentru furnizori sau colaboratori „serioși”... Cu totul diferit stau însă astăzi lucrurile, când cei mai mulți clienți revin în mod repetat iar turiștii de pe litoral aleg să parcurgă distanțe nu mereu confortabile din stațiunile unde se cazează, pentru a testa pentru prima dată gusturile sau a regăsi preparate preferate la Pescăria lui Matei.

Astăzi este un restaurant care este deschis tot timpul anului, cu terase mari, adaptat pentru funcționare continuă. Clienții sunt din toate categoriile – de la șoferi de TIR și trecători spre port la reprezentanți de companii, delegații comerciale, localnici și turiști; au în comun plăcerea de a mânca pește, pește bun, pregătit bine. Servirea nu e de fițe, cu naproane, pahare de cristal, fețe de masă albe și ospătari cu vestuță, deși prețurile te-ar putea face să te aștepți la asta... până la urmă e vorba de un restaurant - business de familie. Preparatele, atitudinea la servire și experiența generală a unei mese aici sunt mai importante; iar acestea se ridică la nivelul prețurilor.

Toate rețetele după care se gătește au trecut prin mâna și experiența mamei lui Matei, care aproape nu lipsește din bucătărie.

Și astăzi, la fel ca întotdeauna, pescarii ies pe valuri dis-de-dimineață. Se întorc cu ce permite marea. Dacă nu ți-e lene să te trezești devreme și ajungi la timp la barcă, poți să cumperi pește proaspăt pescuit, în cantități mici, pentru utilizare personală. 

Procesarea primară a peștelui se realizează în cherhana; pentru că asta înseamnă restaurant pescăresc; și apoi intră în scenă echipa de la restaurant; preia marfa și încep pregătirile: icre, borș... 

La ora 11 se deschide restaurantul, nu înainte ca supervizorii să guste ciorbele proaspăt preparate. În bucătărie lucrează gospodine, nu bucătari cu stele Michelin; oameni simpli însă dedicați, muncitori, disponibili și deschiși. Așa este de altfel întreaga echipă care a crescut la Pescăria lui Matei. Și se vede în tot ce se întâmplă acolo. De la curățenie până la recomandările primite de la ospătari (care, apropo, ni s-au părut cele mai profesionist făcute din ce-am văzut până la ei). Unul din „secretele” succesului pescăriei lui Matei, am aflat, este echipa. Bine închegată, bine pregătită, bine condusă; și la restaurant și la cherhana. De altfel cam 70% din angajați sunt aceeași de la deschidere, iar asta spune multe despre modul în care se desfășoară lucrurile.

De cum deschizi meniul, presiunea e mare... că parcă ai vrea să le încerci pe toate... 😊 pentru că nu găsești „pe toate drumurile” tzatziky de Agigea, midii afumate („de casă”), ciorbă de pește sau zargan.

Noi „am cedat”, la aperitiv, în fața unei porții de icre de știucă, servite cu ceapă roșie și pâine prăjită (și nu, nu sunt icrele alea fake, cu mult ulei și alte adaosuri... pe care le găsești de obicei) și a unei porții delicioase de midii afumate (în unitatea proprie), cu „tzatziky de Agigea” - o cremă de brânză cu smântână, ceapă verde, usturoi și mărar, la un loc o combinație inedită și fericită de gusturi – afumat și proaspăt – care te surprinde și te face să mai întinzi mâna după „încă una”.

Au urmat o Vulpe de mare prăjită, cu mămăligă și mujdei. Inițial, un pic intrigați când am văzut-o în meniu, ne-au dat „curaj” s-o încercăm explicațiile oferite de ospătăriță. Într-una dintre cele mai profesioniste prezentări de care am avut parte într-un restaurant românesc 👍 am aflat că e un pește din familia rechinului. Gustos, gras, delicios 😋 vulpea de mare e un pește din ce în ce mai rar, dacă îl găsești disponibil, încearcă-l!
Și o porție generoasă de Zargan pe plită, lângă care am pus niște legume la grătar (peștele ăsta ciudat, venit parcă de pe altă planetă, are și un gust la fel de aparte). Totul foarte gustos, bine pregătit și frumos prezentat. Bineînțeles că nu am putut trece cu vederea ciorba de pește, bogată și gustoasă, pregătită cum cere regula, cu mai multe feluri de pește.

În meniu sunt și preparate mai... internaționale... cum ar fi pastele cu fructe de mare. Pe care le-am și „degustat” ☺️ Pe lângă că au fost foarte bune, cu pastele făcute al dente și fructele de mare gătite perfect, cu un sos bogat, roșu, din multe legume pasate, ne-a plăcut originalitatea – pastele erau conchiglie, adică scoici, pe românește; adică am mâncat scoici cu fructe de mare 😊 Am aflat că decizia de a folosi alte paste decât spaghetti sau tagliatelle nu a fost neapărat un exercițiu de creativitate ci unul mai degrabă practic, gândit să vină în ajutorul părinților ai căror copii doresc să mănânce paste – sunt mai ușor de manevrat. Oricum ar fi, de apreciat.

Am mai aflat că peștele marin preparat la Pescăria lui Matei vine doar din Marea Neagră și este achiziționat doar de la pescari.

De reținut că nu întotdeauna vei găsi tot ce scrie în meniu; așa e la cherhana – se gătește ce se prinde.

De pe la jumătatea lunii mai până prin septembrie, când este foarte aglomerat, restaurantul nu ia rezervări. Iar când spunem „foarte aglomerat” vorbim foarte serios - se poate aștepta chiar și 3 ore, se fac liste și ești sunat când se eliberează o masă. Iar asta în condițiile în care restaurantul are în total 280 de locuri!
Partea bună e că te poți plimba și copiii se pot juca pe mica plajă din fața restaurantului, pe care Matei și echipa au amenajat-o frumos. Astfel încât așteptarea să fie mai ușoară.

Atenție și la parcare! Nu parca oriunde, chiar dacă este mult spațiu viran în zonă! Tot ce depășește limitele parcării restaurantului riscă să fie sancționat. Fii atent la semne sau la informații – cei de la restaurant încearcă prin toate mijloacele să ajute clienții să evite situațiile neplăcute.