Traseu "Bandă Galbenă" | Durata 3-3,5h | Lungime 8 km | Grad de dificultate: mediu/dificil | Accesibil tot timpul anului
Deși la o primă vedere poate părea ușor de abordat de oricine, chiar și pe bicicletă de cei mai experimentați, acest traseu din Bucegi este considerat a avea un grad de dificultate mediu, parte din cauza lungimii (și implicit a timpului în care poate fi parcurs) dus-întors, parte din cauza porțiunii de final care, pe mai puțin de un kilometru, are o diferență de nivel de vreo două sute de metri. Mediu însă doar pe vreme bună; pentru că atunci când vremea se strică (fie vară, fie iarnă) traseul devine dificil de parcurs. Ține cont că la aceste altitudini (de peste 200m), pot cădea ninsori (câteodată abundente) nu doar în sezonul standard (ce poate debuta în octombrie și se poate termina în mai) ci și în iunie-septembrie. Iar în zona pe care o străbate acest traseu schimbările atmosferice se pot produce foarte rapid, aducând averse de ploaie și descărcări electrice care pot deveni foarte periculoase dacă nu reușești să ajungi în timp util la un adăpost! Așa că mare atenție, echipament complet de munte (cu haine de schimb), apă și mâncare în rucsac și... fii atent(ă) la toate semnele ce vestesc o eventuală furtună!
Pentru a ajunge la Cabana Piatra Arsă - punctul de intrare pe traseu recomandat de noi - poți merge cu mașina pe DN 71 (Târgoviște–Sinaia) din care, în apropiere de limita dintre județele Prahova și Dâmbovița, vei ieși pe DJ 713 „Transbucegi”, care șerpuiește prin Parcul Natural Bucegi, cu curbe și priveliști amețitoare, până la cabana Dichiu. Aici se bifurcă din nou, iar direcția de urmat este spre cabana Piatra Arsă (DJ 713). Dacă iei ca reper pe hărțile GPS cabana Piatra Arsă, nu ar trebui să fie probleme.
În apropiere de Cabana Piatra Arsă.
Drumul de la cabana Dichiu spre Piatra Arsă (numit și Drumul Babelor) este de un pitoresc aparte și, deși asfaltat aproape în totalitate, va trebui parcurs cu atenție, fiind îngust și foarte circulat, mai ales în sezonul cald și mai ales în weekenduri.
Pe măsură ce te vei apropia de Cabana Piatra Arsă vei observa din ce în ce mai multe mașini parcate pe marginea drumului; când găsești un loc liber parchează și tu, astfel încât să nu încurci circulația. Pont: dacă nu găsești loc de parcare lângă cabană, poți încerca să parchezi cât mai aproape lângă punctul marcat pe harta noastră ca Punct de plecare Babele-Sfinx și să intri pe traseu pe acolo, urmărind marcajul bandă galbenă pe varianta de traseu care te va scoate direct la Telecabina Babele. Eventual, poți face chiar un mic circuit, sugerat de noi pe hartă. Chiar dacă parcarea este gratuită, va trebui plătit tariful de vizitare a Parcului. Asta se poate face fie online, fie la rangerii care de obicei sunt acolo; pe traseu vei găsi inclusiv panouri cu coduri QR pentru plată. E 10 lei/pers. Păstrează tichetul dacă ai de gând să revii în următoarele trei luni, căci aceasta este perioada de valabilitate a taxei.
Traseul Bandă Galbenă începe chiar în dreptul Cabanei Piatra Arsă, străbătând pentru început o pădurice de pini târâtori (mai bine cunoscuți ca jepi sau jnepeni), cu trunchiurile lemnoase, întinse și încolăcite pe pământ ca niște șerpi uriași.
Prin păduricea de jnepeni.
Apoi, pe măsură ce urci pe curba de nivel a platoului, jnepenii se răresc și vei intra într-un ținut în care plantele (supra)viețuiesc în condițiile aspre ale climatului alpin: sezon de vegetație restrâns, temperaturi scăzute, insolație puternică, uscăciune. Astfel, de exemplu, nu departe de celebrele stânci în formă de ciupercă ale Babelor (ele însele dovezi ale eroziunii eoliene) se pot observa frecvent scurmături produse de vântul puternic care adesea rupe și răscolește brazde întregi de iarbă.
Într-o plimbare lejeră, punctată doar de câteva mici urcușuri, vei vedea la un moment dat cablurile telecabinei ce urcă din Bușteni, și după ce mergi un pic pe sub ele, vei ajunge la stația superioară a telecabinei. Imediat deasupra ei vei găsi cabana Babele, în fața căreia se află câteva formațiuni de eroziune foarte interesante, între care cea mai cunoscută e cea numită Babele.
În urcuș spre platoul Babele.
De la Piatra Arsă până la Babe se ajunge cam într-o oră, oră și un sfert, iar de aici până la Sfinxul aflat un pic mai sus, în vreo 5 minute. Poteca, în mare parte de fapt un drum de piatră, te va purta primăvara printre petice de zăpadă din care răsar brândușe iar la începutul verii, te vei bucura de un tablou feeric oferit de covoarele roz ale smirdarului (cunoscut și ca bujor de munte sau rododendron) înflorit, „așternute pe coaste întregi de munte și care sub razele piezișe ale asfințitului se aprind parcă într-o văpaie de jăratec” – după cum povestește foarte frumos într-una dintre lucrările sale Alexandru Beldie, botanist și alpinist român, mare iubitor al Bucegilor.
În miezul verii poteca străbate o „mare” de ierburi și flori de toate culorile, ce alcătuiesc un buruieniș de o rară bogăție, format în mare parte de plante endemice ce cresc numai pe zonele însorite ale Carpaților, și multe dintre ele numai în partea asta, meridională, a lor. Se pot recunoaște printre ele coifurile înalte și galbene ale omagului de munte (Aconitum lasianthum), florile de un purpuriu întunecat ale zglăvocului (Centaurea kotschyiana) sau, cu un pic de noroc, gingașele garofițe roșii (Dianthus teunifolius).
Și de multe ori vei simți mireasma cimbrișorului, folosit ca plantă medicinală datorită proprietăților antibiotice, dezinfectante și decongestionante.
Cimbrișor de munte înflorit.
După Sfinx vei trece pe lângă intersecția cu traseul Cruce Roșie ce duce spre Crucea Eroilor iar apoi, într-o urcare ușoară, vei ajunge la un alt punct de reper – cabana Salvamont. Iar apoi în Șaua Sugări, la 2350m, la o baracă din tablă unde iarna (și oricând este zăpadă depusă pe munte) este obligatoriu să mergi pe varianta din stânga, care, după ce traversează poalele muntelui Obârșia pe deasupra Cerdacului Văii Cerbului, se întâlnește cu varianta de vară a traseului spre Omu.
Baraca din tablă.
În restul perioadelor, la baracă ține înainte și vei străbate una dintre cele mai spectaculoase porțiuni ale traseului, prin Cerdac (pe hărți mai vechi l-am găsit Ceardac), de unde poți admira, în jos Valea Cerbului, din adâncurile căreia se aud ecouri de tălăngi – dacă privești atent, e posibil să vezi niște puncte albe pe verdele intens al pajiștilor, sunt oițele rezidente la stâna din zonă; chiar în față, perpendicular pe Cerdac, vei recunoaște celebrii Colți (sau Ace) ai (ale) Morarului; iar în stânga lor, deasupra stâncii abrupte ca o trambulină din Șaua Cerbului vei vedea trei vârfuri, în ordine, de la cel mai apropiat până la cel mai depărtat: Găvanele, Bucura și... Omu – ținta ta!
Vedere spre porțiunea superioară a traseului.
Cât mergi pe Cerdac privește spre capătul lui: dacă nimerești unghiul potrivit, s-ar putea să mai vezi un cap de om ce privește spre cer, al treilea din Bucegi pe lângă Sfinx și Omu!
Sfinxul din capătul Cerdacului.
După ce treci de Cerdac, în Șaua Cerbului vei ajunge la o platformă ce oferă o panoramă superbă către Valea Cerbului până spre Azuga. În cazul în care rămâi fără apă, pe poteca din stânga punctului de reîntâlnire dintre traseul de vară și cel de iarnă (cum privești spre Omu) poate fi găsit Izvorul Mecet. Platforma din piatră e un loc numai bun de popas, pentru poze, pentru o gustare, pentru un energizant...
Vedere pe Valea Cerbului către Valea Prahovei. 😍
...Încarcă-te bine cu energie pentru că un pic mai sus, după ce vei trece pe lângă stânca denumită, foarte inspirat, Porumbelu, te așteaptă asaltul final asupra Omului. 😊
Porumbelu, văzut dinspre Omu.
După un urcuș de vreo 20 de minute, nu foarte greu dar totuși intens, probabil cel mai intens de pe parcursul întregului traseu, vei vedea Cabana și, lângă ea, vârful numit în vechime Omul. Cu „l”. De ce, o să înțelegi când te apropii de el! Dacă nu, îi poți citi recomandarea din ghidul nostru. 😊
Încă un pic... 😊
Odată ajuns sus, savurează victoria pe îndelete, admiră împrejurimile. Dincolo de culme ți se va așterne la picioare o panoramă cel puțin la fel de frumoasă ca și spre Valea Prahovei. Spre Vest, văile glaciare care coboară către Moieciu-Bran, cu munții Piatra Craiului pe fundal (și în spatele lor, Făgărașii). Spre Nord, Râșnovul și muntele Postăvaru. Spre Sud, Munții Obârșiei și Valea Ialomiței. Și probabil te vei întreba, cum am făcut-o și noi când am ajuns prima oară aici: „De ce naiba am așteptat atâta ca să ajung în minunăția asta de loc?!?” 😊
Valea glaciară de unde izvorăște pârâul Șimon.
De jos, de la Cabana Piatra Arsă, în funcție de cât poposești pe la atracțiile de pe traseu, ar trebui să faci 3-4 ore până pe Omu. Înapoi ar trebui să-ți ia mai puțin, deci cu totul ia în calcul cam 7 ore pentru întregul traseu, dus-întors. Chiar dacă prognoza „sună bine”, ia-ți la tine haine și pentru vreme rea – mai ales vara, pe Platoul Bucegi condițiile meteo se pot înrăutăți brusc. Din fericire traseul are însă și marcaje speciale – stâlpi metalici înalți și deși, care te pot ajuta să te orientezi în caz de ceață densă sau ploaie/ninsoare abundentă!
Unul dintre cele mai bine marcate trasee din România.
Cât despre urși, mai degrabă ar trebui să-ți faci griji pentru câinii pe care vara îi poți întâlni pe traseu 😊 mai ales în porțiunea dintre Piatra Arsă și Babele, unde sunt amplasate câteva stâne. Dacă nu știi deja, îți spunem că dacă nu-i bagi prea tare în seamă, nu faci gesturi amenințătoare și reziști tentației de a fugi de ei și te îndepărtezi calm, pas cu pas, fără să-i privești în ochi... o eventuală întâlnire cu ei nu ar trebui să pună probleme. Atenţie: traseele generate de harta din ghidul Unde Mergem sunt pur orientative și pot să difere de cele reale din teren. Odată intrat pe traseu, umărește întotdeauna marcajul corespunzător de pe teren!
x-twitter
facebook
linkedin
URL
