SPA Clisura Dunării

Dacă ai ajuns la Eșelnița, o (mini) croazieră pe Dunăre prin Cazane e un „must” 😉 indiferent unde ești cazat sau câte zile de vacanță ți-ai luat. Față-n față cu Dunărea, peisaje uimitoare, forme ce-și socotesc vârsta cu veacul. Cel mai frumos defileu din Europa te va impresiona – solemn, clocotitor, etern. [Intrarea în Cazanele Mari ale Dunării.] Noi am ales varianta unui catamaran, împreună cu CPC Nautic. Ni s-a părut mult mai potrivit să ne putem plimba confortabil și încet pe întinderea de apă și printre crestele nobile, pentru a admira pe îndelete peisajul și obiectivele. [Flota de catamarane CPC Nautic.] Au două catamarane de câte 12 locuri iar dacă totuși vrei viteză au și două bărci, una de 7 și una de 12 locuri (cu protecţie antivânt, potrivită şi în perioadele mai reci). Prețul unei plimbări este de 55 lei/adult (25 lei/copil) dacă participă minim nouă persoane; dacă sunteţi mai puţini decât capacitatea, prețul de 400 lei/ barcă, respectiv 450 lei/catamaran se împarte la numărul de pasageri (dar de obicei se ocupă ei să "formeze" un grup). Plata se poate face și prin intermediul aplicațiilor dedicate, dar e de preferat să ai cash. [Pregătiri pentru plecare.] CPC Nautic pleacă de la pontonul pensiunii Septembrie iar pe traseu vei putea descoperi și admira Tabula Traiana de pe malul sârbesc, chipul lui Decebal, mânăstirea Mraconia, Cazanele Mici-Ciucaru Mic, Golful Dubova, Cazanele Mari-Ciucaru Mare, peștera Veterani, peștera Ponicova (intrarea dinspre Dunăre). Iar Cristi, „căpitanul” și ghidul care ne-a condus, știe multe despre fiecare obiectiv și despre istoria și legendele locurilor. Traseul acesta durează 1,5-2 ore, cu tot cu vizitarea grotei Veterani (pentru asta se plătește o taxă modică dacă sunt acolo cei de la parcul natural care o administrează). [Popas la grota Veterani.] La cerere și doar cu șalupa rapidă se poate organiza tură până la Porțile de Fier; treci și pe lângă Orșova și vei afla și toată povestea creării lacului de acumulare și strămutarea localităților. Varianta aceasta durează aproximativ două ore și are aceleași prețuri ca cele de mai sus. [Intrarea dinspre Dunăre în peştera Ponicova.] De ce am spus că „trebuie” să faci asta dacă ajungi în zonă? Pentru că îți oferă o perspectivă unică asupra acestei regiuni din defileul Dunării; nu vei ști pe ce să fixezi obiectivul camerei foto mai repede; interjecțiile admirative se vor dovedi insuficiente; e de-a dreptul copleșitor. Și toate astea nu le vei putea experimenta decât de pe apă (și de pe mal ori de sus, de pe munți, este tot „uau!” dar e un altfel de “uau!”). Mergi cu bine, şi pe apă! 🤩

Dacă ai ajuns pe Clisura Dunării, pe la Eșelnița și îți dorești un pic de adrenalină, ATV FCR este soluția. Îi găsești cu ușurință, pe drumul național DN57, la ieşirea din sat, pe stânga cum mergi spre Cazane dinpre Orşova. Sunt o echipă (Blue Team) de tineri veseli și deschiși (pe noi ne-a impresionat faptul că o parte dintre ei sunt voluntari în cadrul unei fundații care se ocupă de recuperarea copiilor cu diverse probleme sau aflați în situații dificile, unii dintre ei fiind chiar integrați în echipa Blue), care îți stau la dispoziție pentru o mulțime de activități ce includ vehicule de teren – ATV și buggy. [Uşor de găsit, la drumul naţional.] Traseele pentru ATV sunt desfășurate în zonele din apropiere – pe Dealul Eșelniței, Crivița, prin păduri, pe dealuri, pe Valea Eșelniței (traseu de 3 ore); dar se poate ajunge și până la Eibenthal, la Mraconia... chiar şi pe Ciucarul Mic! Se poate face și traseu de o zi până la cascada Bigăr (aproximativ 140 km dus-întors). La cerere se poate organiza și tură cu picnic... întrebați, discutați, oamenii din echipă sunt foarte flexibili. [Toamna, pe Ciucarul Mic.] Noi am testat un traseu mai scurt, de aproximativ o oră, dar foarte ofertant – pârâu, rampe, priveliști, pădure, câini 😒, pante. După o scurtă porțiune pe asfalt prin sat, începe aventura - traseul trece printr-un pârâu, merge spre cimitirul vechi, urcă pe Dealul Bisericii (singura zonă care a „supraviețuit” inundării, aflată în spatele fostei biserici dispărute sub ape) și îți oferă de aici o priveliște până la orizont asupra Cazanelor Dunării (cu puțină imaginație îți poți închipui ce-a fost înainte de lacul de acumulare); urcușul continuă apoi pe coame de deal, ai șanse să te întâlnești și cu turme și câinii aferenți (din fericire în plimbarea noastră nu a fost niciun incident, dar nu a fost plăcut...), trece prin pădure (care la sfârșit de octombrie când am fost noi, avea felurite și uimitoare culori de toamnă 😍) și urcă din nou până la cel mai înalt punct al dealului, de unde poți admira de sus golful Eșelniței; apoi traseul coboară spre sat și după alți câțiva metri buni de adrenalină prin pârâu, revine la punctul de plecare. Concluzia cu care am ajuns înapoi a fost „mai vrem!” 😀 [Traversare de râu.] Poți merge însoțit de unul dintre băieții din echipă dar dacă ești „calificat” poți face un traseu și singur. Opțiunile sunt multe, de la o oră până la cinci sau zece ore, pe niveluri diferite de dificultate. La data documentării noastre prețurile variau de la 125 lei/ATV/oră în extra-sezon și 150 lei/oră în sezon, cu ghid inclus, până la 750 lei pentru o zi întreagă. Și poți alege dintre 13 ATV-uri (de 32cp și 450cc) și două buggy (unul de 500cc și unul de 800cc; pentru ele prețul e 225lei/h în extra-sezon și 250 lei/h în sezon); condiția e să ai permis de conducere. Ţi se pune la dispoziţie casca de protecţie cu ochelari (inclusă în preţ) dar ar fi bine să ai la tine şi ceva îmbrăcăminte anti-vânt şi anti-ploaie; chiar dacă este vară, îţi recomandăm să ai pantaloni lungi şi bluză cu mânecă lungă; şi în niciun caz încălţat(ă) cu şlapi! 😉 [Vedere de pe traseu. 😍] Oricare ar fi varianta de traseu aleasă, ieșirea va fi de neuitat! Zona este foarte ofertantă! E bine să suni înainte pentru o programare şi rezervare. Mergi cu bine!

Grădina de corzi şi aventură de la Eşelniţa este, pe scurt, o foarte interesantă experienţă pe care o poţi oferi copiilor sau prietenilor tăi dacă ajungeţi pe Clisura Dunării. Asta este concluzia pe care am tras-o după ce am documentat instalaţia oarecum ciudată construită din bârne masive la marginea unei pădurici de la intrarea în Eşelniţa şi după ce am stat de vorbă cu cei care se ocupă, foarte bine, de ea. E o instalaţie pentru testat curajul şi pentru depăşit limite, foarte ingenios gândită şi amenajată, în care se pot întâmpla două lucruri: fie pleci repede, resemnat şi poate un pic frustrat că nu ai reuşit să treci nici prima “probă”, fie petreci ore întregi la înălţime în hamul asigurat de corzi, pe toate probele şi provocările de pe traseu. Şi mai trebuie spus ceva: nu e recomandat să vii aici singur, vino cu copiii, cu prietenii, cu vecinii de la pensiune... cu cât mai mulţi cu atât mai tare e distracţia! Noi am numit-o Survivor de Eşelniţa! 😀 ["Brief" de bun venit.] Totul începe cu celebrul “zid de la pompieri” - proba cea mai grea pe care o au de trecut pompierii în teste; este un perete din lemn pe care va trebui să îl traversezi ajutat de colegii din echipă, pentru că da, la Grădina de corzi este vorba în primul rând de echipă - copiii tăi, grupul cu care ai venit sau... omul din staff care te asigură, te consiliază şi te ajută să rezolvi provocările. Iar la Zid poţi cu brio verifica vorba “unde-s mulţi puterea creşte”: cu cât sunteţi mai mulţi în echipă (ideal minimum 6 dacă sunteţi neantrenaţi) cu atât vă va fi mai uşor să îl treceţi, ajutându-vă unul pe altul şi de propriul corp! Este singura probă care se face fără să necesite alt echipament de protecţie/asigurare în afară cască. Interesant cum la un simplu zid te poţi distra atât de mult şi cum ai ocazia să îţi depăşeşti (sau nu) nişte prime temeri... [Unde-s mulţi puterea creşte... pe zid! 😍] Apoi, vă aşteaptă “domnul Costel”, care îţi va face cu adevărat încălzirea aici 😀 Costel este de fapt un... cauciuc prin care, formând un lanţ uman (minimum 4) ţinându-vă de câte o mână, trebuie să treceţi fără să îl atingeţi cu vreo mână. [Provocarea #costel 😀] Iar după Costel urmează treburile serioase pentru care aţi venit aici: primiţi echipamentul complet de asigurare (ham şi căşti) + espadrile pentru căţărare (la cerere) şi sunteţi invitaţi la panoul de antrenament (atât pentru adulţi cât şi pentru copii, cu prize mai mici, adaptate pe mărimea palmelor). [Panoul de antrenament...] Aici vă veţi obişnui cu înălţimea şi veţi învăţa poziţiile de căţărare, de coborâre, ce să faceţi, cum să faceţi ca să urcaţi cât mai mult şi cât mai uşor, pe zona superioară dreaptă prevăzută cu nişte prize semi-profesionale, abordabile. “Profesioniştii” se pot distra la un alt panou, prevăzut cu o surplombă destul de mare. [...şi cel pentru "ambiţioşi"! 🤩] Înălţimea creşte progresiv şi ajungi la “Scara lui Iacob”, unde va trebui să te caţări pe nişte grinzi din ce în ce mai groase şi din ce în ce mai depărtate. Este o altă probă care poate fi trecută mai uşor în echipă, de data asta de doi, care se ajută, se trag, se ridică, se împing, îşi fac scară... găsesc modalităţi prin care să ajungă cât mai sus, la ultima bârnă, unde se află şi recompensa: un clopoţel la care poate fi anunţată victoria! 😀 [Scara lui Iacob, tot o probă de echipă! 😍] O altă probă de doi, foarte interesantă şi ea, este cea de “paralele”: două bârne pe care se pleacă separat, fiecare pe bârna lui, ajutaţi de cablul de siguranţă; la întoarcere se schimbă drastic treaba: nu te mai ajuţi de cablul de sprijin ci de colegul/colega de probă, sprijinindu-vă şi susţinându-vă reciproc. Bârnele se mişcă, încrederea e cum e... 😀 [Sprijin pe umeri!] Iar cireaşa de pe tort este Trapezul, la care va fi o adevărată realizare şi doar să ajungi 😀 căţărându-te pe scara din frânghie - nu e aşa uşor cum pare prin filmele cu piraţi 😉. Odată ajuns pe bârna de sus, provocarea cea mai mare este să te arunci în gol încercând să prinzi trapezul în mâini, aşa cum poate ai văzut că fac acrobaţii la circ! 🙂 ["Cum, acolo sus trebuie să mă caţăr?" 😀] Totul se face sub asistenţa oamenilor din staff, care te sfătuiesc şi te menţin permanent asigurat în corzi dar în funcţie de cât de pus “pe treabă” este grupul, clienţii sunt lăsaţi (asistaţi) să se asigure şi între ei, find şi asta o probă interesantă a gradului de încredere pe care îl au unii în alţii. Cum ar fi să vii aici cu şeful care te-a bătut la cap acum câteva zile şi să fie la "mâna" ta în timp ce el se caţără la 4-5 metri înălţime? 😉 [1, 2, 3 şi... trapez! 🙂] Cei de aici sunt pregătiţi să asiste pentru parcurgerea întregului traseu şi doar a unei singure persoane dar crede-ne, va fi mult mai fun să vii cu un grup: puteţi petrece şi o zi întreagă aici, plus că pentru grupuri se aplică şi oferte de genul 9+1! 😉 Tariful standard este 50 lei/persoană în care este inclus echipamentul, asistenţa şi tot ce te ţine să faci din traseu; plus o apă sau o băutură răcoritoare/persoană.  Dacă vrei să te dai cu bicicleta, costă 20 lei/pers. şi sunt disponibile vreo 30 de biciclete mountain-bike; pentru grupuri se organizează şi bike-tururi în împrejurimile Eşelniţei, unele chiar foarte palpitante! [Cu bicicleta prin păduri şi peste ape! 😍] Timpul necesar parcurgerii tuturor celor 10 aparate variază de la 45 minute până la câteva ore, în funcţie de vârstă (de obicei copiii/adolescenţii se descurcă mai bine 😊), pregătirea fizică şi mărimea grupului. Ne-a plăcut că staff-ul nu grăbeşte pe nimeni ci dimpotrivă, cu tact şi încurajări, îi ajută pe participanţi să treacă peste fiecare moment care pare... de netrecut! Bună treabă, Radu! (Radu este proprietarul Grădinii şi şeful echipei din care câteodată face parte şi Luca, băiatul lui de 14 ani - la fel de pasionat şi de atent ca şi tatăl lui!) [Luca, la asigurare.] Pe lângă traseul de “corzi”, aici te mai poţi distra cu tot felul de alte jocuri, cu mingi, sărituri cu coarda... unele “inventate” pe loc de staff (cu experienţă serioasă în domeniu) pe specificul grupului vostru, mai ales dacă vă “ghicesc” că sunteţi puşi pe distracţie 😉 E un loc pe care îl recomandăm cu căldură şi pentru team-building-uri în care se doreşte un pic de lucru aplicat pe management de proiect... chiar şi de conflict! 😊. [Jocul cu mingiuţe. 😍] Grădina de corzi are şi o grădină de vară, o terasă unde te poţi răcori la un cico sau o bere, poţi mânca ceva snack-uri sau poţi stabili un fel de picnic, dacă suni înainte de a ajunge şi te pui de acord cu ce vii şi ce pot ei prepara la faţa locului. Poţi face şi comandă la pizzerii sau restaurante din zonă, pentru a-ţi fi livrate aici. [Bar de vară.] În sezonul de vară Grădina este deschisă zilnic de la 10:00 la 22:00 dar în perioadele caniculare (când nu prea-ţi arde să faci efort în miezul zilei) se poate prelungi până spre miezul nopţii, graţie instalaţiei de nocturnă. În extrasezon (octombrie-aprilie) Grădina de corzi şi aventură funcţionează doar la solicitare prealabilă. Recomandarea noastră este ca indiferent de sezon să nu mergeţi înainte de a face o programare la telefon, cu atât mai mult dacă sunteţi un grup mare şi doriţi servicii suplimentare: program personalizat, catering, mâncare, ture de drumeţie sau cu bicicletele... chiar şi de noapte (sunt puse la dispoziţie lanterne frontale, rucsaci - echipament complet pentru până la 24 persoane, ghid de grup) tarif 20-30 lei/pers., în funcţie de lungimea traseului şi mărimea grupului. 😍 Începând cu vara lui 2022, se organizează aici şi tabere de copii cu tot felul de activităţi opţionale iar pentru adulţi team-buildinguri, fiind pusă la dispoziţie o cabană cu două camere duble + două camere cu câte 10 paturi suprapuse, 2 băi (fiecare cu câte 3 chiuvete, 3 cabine de duş şi 3 wc-uri) + o sală pentru activităţi unde se poate şi mânca. Preţurile încep cu 200 lei/pers. (pensiune completă în sistem catering, cazare şi activităţi). Sau dacă se doreşte doar cazare, se poate închiria toată capacitatea (24 locuri) pentru 1000 lei/noapte. [Camera cu paturi suprapuse.]

Manufactura " Bere Ciuc " (pe denumirea locală Tiltott Csíki Sör Manufaktúra) din Sânsimion, Miercurea Ciuc este probabil cea mai cunoscută (cel puțin din Transilvania) fabrică de bere din „noul val” al producătorilor noi, ce aplică metode și utilizează ingrediente diferite, de bună calitate, menite să scoată pe piață produse mai... speciale. [Kilometrul 0 al unei beri de calitate.] Tot în această abordare nouă, a apărut și practica de marketing a vizitelor ghidate în fabrică. Ceea ce pe noi, clienții, nu poate decât să ne bucure, mai ales că turul include și degustare. 😉 Sunt două tipuri de beri draft la degustare în programul standard – berea de bază, Tiltott Csíki Sör, nefiltrată (6%) și una cu afine sau zmeură sălbatică (1,2%, ca să placă și doamnelor 🙂); ambele în cantități adaptate la capacitatea de consum a vizitatorului 😉. Cea nefiltrată este o bere mai specială, cea mai căutată, pentru că se îmbuteliază doar iarna, deoarece nu conține conservanți și nu este pasteurizată.  [Punctul de început al turului. 😊] Programele de vizită sunt de două tipuri: cu masă (două ore) și fără masă (o oră). Indiferent dacă mănânci sau nu, de băut, bei! 🙂 Programul fără masă costă 35 lei iar cel cu masă este în două variante: 75 (cu platou rece) sau 85 lei (cu ciolan în pâine). În sezonul cald masa are loc afară, când e frig – în sala din fabrică denumită sky-bar. Totul însoțit de „degustare” nelimitată (cantitativ vorbind) de bere.  Numărul de persoane ce participă la tur nu contează, dar turul trebuie programat, preferabil cel puțin cu o zi înainte, mai ales dacă se dorește varianta cu masă, găsești datele de contact din pagină. [Mese făcute din şine de tren cu istorie.] După degustarea de bere, începe povestea – istoria locului, de ce „manufactură”, ingrediente, procesul de fabricare și fermentare, îmbutelierea; la final, masa. Totul se întâmplă în fabrică, auzind și văzând.  Nu e doar legendă faptul că berea de bună calitate necesită apă de bună calitate, iar manufactura Csíki Sör a avut noroc să aibă pe terenul deținut nu mai puțin de cinci izvoare. O bucăţică de istorie poţi vedea la mesele din barul interior, la care s-au folosit şinele dintr-o linie de tren existentă pe terenul fabricii; după achiziţionarea terenului s-a ras tot iar bucăţile din şină sunt singurele lucruri care amintesc de trecut.  [Vei vedea toate etapele de fabricaţie.] Fabrica este destul de tânără, deschizându-și porțile în 2014, cu o capacitate mult mai mică decât în prezent. Folosește ingrediente naturale, de unde și denumirea de manufactură (a nu-și închipui cineva că berea se fabrică manual) și nu pasteurizează berea (termenul de valabilitate a berii este menținut prin intermediul a două procese de filtrare; cu excepția berii nefiltrate); de aici gustul și aspectul deosebite. Berea este produsă respectând legea germană a purității berii (da, chestia asta chiar există, nu este doar un slogan comercial) – doar trei ingrediente de bază (apă, malț și hamei) plus drojdia necesară fermentării. Se pot degusta și acestea (malțul și hameiul), pe sortimente (malț de caramel, de ciocolată etc.), pentru o înțelegere cât mai bună a drumului pe care îl are de parcurs fiecare tip de bere până în pahar. Și diferențele dintre ele. [Hameiul şi cele 4 tipuri de malţ folosite aici.] Se trece prin zona de fierbere, unde afli despre toate detaliile tehnice ale procesului – măcinarea malțului, plămădire, filtrare, temperatura de fierbere, combinațiile de ingrediente, timp de fermentare. Aproape totul este automatizat. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Pe lângă bere, se mai produc și trei specialități ale casei – un distilat din bere, un lichior de afine și un lichior din plante medicinale. [Distilatul şi lichiorurile Csíki.] Finalul turului este în sala numită sky-bar (denumirea asta de obicei se dă locurilor aflate la înălțime; aici nu e cazul), unde se mai... degustă un pic ... 😊 Poți să faci poză cu mascota din carton a fabricii. Vei afla și povestea ușor controversată din spatele denumirii acestei beri - de la „adevărata bere ciucană” la “berea ciucană interzisă” (Tiltott Csíki Sör). [Portofoliul complet al berilor Csíki.] Nefiltrată, de bază Csíki, Székely (cu de două ori mai mult hamei), brună sau cu afine ori zmeură etc., orice ai alege, sigur găsești ceva care să-ți placă. Iar la finalul turului, vei primi cadou (dacă nu ai ales turul cu masă) o pungă de chips, căci fabrica are și o divizie pentru acest produs, cu niște sortimente foarte interesante (pe tărâmul cartofului, cum să nu faci chips, care mai și merg numa’ bine cu bere; chiar pe fiecare pungă există și o recomandare pentru cel mai potrivit sortiment Csíki Sör). Bună treabă! 😍 Nu dezvăluim mai multe detalii despre povestea berii Csíki, căci e mult mai interesant să le afli la fața locului, de la oamenii de-acolo, pregătiți special pentru asta. [Cel mai interesant (și controversat) suvenir. Indicii: urs, bio 😅] Au și un gift shop drăguț, de unde te poți aproviziona cu bere, chips sau poți alege dintr-o gamă foarte variată de suveniruri, care mai de care mai amuzante. Magazinul este deschis de luni până duminică între orele 9-20 iar tururile în fabrică se pot face de luni până sâmbătă între orele 09-20. Timp destul să programezi o vizită dacă ajungi în zonă; e interesant.

Când, prin călătoriile tale, te vor purta pașii (sau roțile) prin satul Tălișoara din județul Covasna, fă-ți timp și pentru o vizită la Fierăria tradițională Nagy György. Vei intra într-o lume aparte, pe jumătate trecut, pe jumătate prezent, din care vei ieși un pic mai bogat spiritual; pentru că vei vedea ce înseamnă o meserie dusă, cu pasiune, spre măiestrie, ce înseamnă meșteșug transmis din tată în fiu, respect pentru muncă și pentru creație. Pentru că este un atelier funcțional, recomandăm să suni înainte, pentru a programa vizita, care include și o demonstrație de lucru. [O fierărie tradiţională modernă.] Un atelier tradițional de fierărie adus în zilele noastre, în care puterea omului a fost înlocuită cu puterea motorului, foalele au fost înlocuite cu ventilația, mașina de găurit nu mai este operată manual ci motorizat, ciocanul pneumatic a înlocuit barosul și nici nu este manevrat cu ajutorul aburului ci prin intermediul motorului. Tehnica însă a rămas aceeași ca acum mai bine de o sută de ani – nu cu laser, nu cu presă, nu cu sudură, nu cu matriță. [De la schiţă...] György este proiectant și executant; în atelier este totul – masa de desen, focul, nicovala, sculele (pe care tot el și le face). Balamale, porți, felinare, scaune, bănci, sfeșnice; comenzi sau produse pentru expoziție; restaurare; dacă e din fier, György îmblânzește, modelează, înfrumusețează. Spune că pentru a crea ceva din fier e nevoie, ca și atunci când vrei să cucerești o femeie, de timp și răbdare 😊 Fiecare lucrare e unică și personalizată. Iar priceperea lui este recunoscută și apreciată inclusiv peste granițe, numele fiindu-i menționat în 2020 într-o publicație de profil din Germania (pe care cu mândrie ne-a arătat-o). [...la produsul prezentat cu mândrie!] 1.100 – 1.200 grade este temperatura la care se lucrează materialul. Dar fierarul nu are nevoie de termometru, deja știe „din ochi”. Că a învățat de tânăr, de la tatăl lui, cel care a construit atelierul, în ‘71. Născut în ‘72, György a crescut în atelier. Și spune că a primit talentul de la Dumnezeu. Dar onorează și tradiția meseriei și înaintașii. [Fier forjat pe bune.] Pentru asta a amenajat într-o altă încăpere un mic muzeu, sub forma unui atelier de sat, din urmă cu 100-200 de ani, în care se pot admira obiecte și scule de fierărie, fotografii vechi ce evocă munca dintr-un atelier de fierărie de pe vremuri, evoluția în meserie, diplome vechi. Nu lipsesc mașina de găurit manuală și foalele, care, dacă ar fi cazul, ar putea chiar fi încă folosite, cu toate că au pe puțin 115 ani vechime (pe o încrustație în lemn se poate citi 1903). Dacă te țin mușchii, le poți încerca; György spune că munca de fierar este foarte bună împotriva colesterolului și împotriva depresiei și asigură un somn bun 😉 Mai este expus și un strung, fabricat în 1919 la Viena și o stră-stră-bunică a plăcii de păr, cu care probabil domnițele de odinioară își creponau cosițele. Câte ceva atractiv pentru fiecare vizitator 🙂. [Piesă de colecţie, află-i povestea de la György!] Vizitele se pot face doar cu programare (în timpul programului de lucru afişat pe această pagină), optim pentru minimum 5 persoane, maximum 15. Un tur include și o demonstrație practică (în urma căreia noi, pentru că am fost cuminți, ne-am ales și cu un suvenir 😍). Totul durează aproximativ o oră – o paralelă între prezentul și trecutul meseriei de fierar, o incursiune interesantă într-o lume altfel destul de necunoscută. Vizita are şi un cost în funcţie de mărimea grupului, întreabă despre asta când faci programare. 

Aquarmony. Denumirea spune tot, aproape că nu are nevoie de explicații; poate cel mult de adăugiri. E armonie în apă. Sau apă în armonie...? Probabil că nu te gândești la Brașov ca la un oraș unde să te relaxezi plutind, ci mai degrabă urcând munții și mirosind brazii. Dar da, la Brașov există și Aquarmony. Este plutire, este terapie. Este liniște interioară, pace. Nu știm cine a inventat vorba aceea cu „te simți ca un nou-născut” și dacă el/ea chiar știa cum se simte un nou-născut, dar am ajuns să credem că după o sesiune de plutire la Aquarmony... chiar te simți ca un nou-născut – senin, liber, luminos, ușor. [Totul induce o stare de bine.] Dar trebuie să știi în ce te bagi; și la propriu și la figurat. La propriu te bagi într-un bazin cu o soluție cu săruri de magneziu – sare amară, cu magneziu și sulf, cu o densitate unică, foarte crescută și o concentrație de sulfat de magneziu foarte mare, în care PLUTEȘTI! (Nu contează dacă nu știi să înoți.) La figurat „te bagi” într-o sesiune de tu cu tine, pentru 90 de minute. Hmmm...? Ce te sperie mai mult? Chimia sau să stai singur cu gândurile tale? 😉 (Nu te speria, nu te ține nimeni cu forța, stai cât reziști.) [Pluteşti. Tu şi cu tine! 🤩] Bazinele, se află în interiorul unor incinte, în patru variante de dimensiuni, forme și... atmosfere 🙂 În ordinea descrescătoare a dimensiunilor: un bazin de tip cameră de plutire, un bazin de tip cabină de plutire, un bazin în formă de piramidă și un bazin de tip capsulă de plutire. Temperatura soluției de magneziu este identică temperaturii pielii- de 35 de grade – și este menținută pe toată durata sesiunii de plutire (dacă nu stai cuminte și te agiți e posibil să resimți o temperatură mai joasă și devine inconfortabil). Adâncimea apei este de doar 25 cm. Fiecare incintă este separată, are duș propriu și zonă de relaxare (pre și post-plutire, după cum se simte nevoia); ai la dispoziţie papuci, halat şi prosop. [Bazinul tip cameră.] Dacă ești începător și cu frici legate de spații închise, apă, întuneric, singurătate etc., ți-am recomanda să alegi bazinul tip cameră (chiar dacă este cel mai scump), pentru ca experiența de plutire în sine să nu fie (sau să fie cât mai puțin) influențată de alte trăiri. Dacă ai deja experiență... ei bine, poți să mixezi, că la Aquarmony Brașov ai cu ce – cameră, lumini, muzică, piramidă, întuneric, liniște, capsulă... după gust și chef. Există două tarife "standard" și "premium" dar ambele includ acelaşi nivel înalt de servicii, diferă doar "incinta". Cabina, piramida și capsula intră la standard (deși capsula e cea mai... extremă, a fost inclusă la standard, pentru a încuraja doritorii să facă pasul) și o ședință costă 120 de lei; camera este premium iar prețul unei sesiuni de plutire în ea este 160 lei. Experiența de deprivare senzorială se poate produce în oricare dintre ele, în mod egal, tehnic vorbind; doar formele sunt diferite, spațiul este diferit, volumul de aer din fiecare este diferit și dimensiunile bazinului propriu-zis diferă. Confortul psihologic al „plutitorului” e la purtător dar poate fi influențat de toate elementele anterior enumerate. [În interiorul piramidei.] Există și ofertă de abonamente, dacă îți place și vrei să repeți experiența (sentimentul cu care ieși la finalul ședinței s-ar putea să te determine să achiziționezi un asemenea abonament; e o stare ce crează dependență 😉) Pentru cunoscători și experimentați există și posibilitatea unor sesiuni de noapte(!). Pentru lista completă de servicii şi tarife click aici. Pierzi percepția corporală, nu mai ai repere spațiale, perzi noțiunea de timp; experiențele sunt unice și individuale; câți „plutitori”, atâtea trăiri. [Apa este permanent filtrată, dezinfectată cu UV.] Combinația de elemente chimice și fizice rezultă într-o listă lungă de beneficii, fizice și mentale.  Să plutești fără să depui vreun efort înseamnă relaxare fizică totală; imponderabilitate. Relaxare care, evident, se reflectă și la nivel psihic (poate nu chiar din primele minute, dacă ești hiper-stresat, controll-freak etc., dar vine...). [Ceai delicios din partea casei. 😍] Cea mai bună formă de absorbție a magneziului este cea prin intermediul pielii. Aici magneziul este prezent sub forma unei soluții de sulfat de magneziu. Densitatea soluției este măsurată constant la Aquarmony, prin metode științifice, și se stabilește la 1,28 în medie. Sulfatul de magneziu îl mai regăsești în piață și în diverse surse de informare cu denumirea de sare Epsom; ca să știi cum să conectezi datele și să înțelegi de ce... plutirea face bine 😊 În plus, gazdele și atmosfera generală sunt nemaipomenite. Plutesc 😌 peste tot relaxarea, confortul și starea de bine. Dacă vrei să încerci plutirea, este necesar să suni înainte pentru a face o programare la tipul de bazin dorit. 

Szilard Fazakas de la ciocolateria Krausz din Harghita știe lucruri interesante și povești frumoase despre ciocolată. Și le împărtășește cu drag și altora, împreună cu delicioasa lui ciocolată, pe care o face cu mult drag și aplecare către calitate și autenticitate. [Szilard şi ciocolateria lui.] Toată lumea iubește ciocolata! Dar câți știu cum ajunge ea să fie această „plăcere vinovată”? 😀 Care sunt ingredientele, care este rețeta după care se combină ele? Într-un mic atelier din comuna Sântimbru din județul Harghita poți face un tur (33 lei de persoană) în care vei afla care este drumul pe care îl parcurge ciocolata de la boaba de cacao la desertul delicios... și poți să și guști din toate bunătățile, cât te ţin papilele! 😍 [Boabe de cacao.] Szilard ne-a spus că cele mai bune soiuri de cacao sunt din America de Sud, în primul rând datorită climei dar și faptului că acolo au o tradiție îndelungată în cultivarea acestui ingredient „magic”. Dacă nu ai văzut până acum cum arată boabele de cacao și credeai că ea crește direct în borcan la supermarket sub formă de pudră 😉 acum ai ocazia să le vezi, să le miroși și chiar să le guști (fermentate, uscate și prăjite). [Degustare de cacao.] Știai că boabele de cacao se macină timp de două zile până când se transformă în lichid? Nici noi, dar ne-a povestit Szilard. Se adaugă lapte praf (iar în zona montană este de foarte bună calitate) și zahăr. Pentru că și-a dorit să obțină un produs „cât mai local” iar Harghita este un județ bogat în fructe de pădure, Szilard utilizează în sortimentele de ciocolată Krausz fructe de pădure, dar și din pom, din regiune – căpșune, vișine, zmeură. Iar fructele sunt liofilizate (înghețate cu șoc termic), ceea ce le face mai gustoase și mai sănătoase decât cele confiate. Știai că atunci când ciocolata se albește e semn bun? Nici noi! Înseamnă că are unt de cacao (nu de palmier). [Fructe liofilizate. Incredibil de aromate.] Ciocolata crudă (venită din Belgia) este temperată (încălzită la 50-55 grade) apoi răcită treptat, în condiții stricte de temperatură și umiditate, până la 26-27˚C; apoi, în funcție de sortimentul ce se dorește obținut, temperatura este din nou crescută treptat (ciocolata cu lapte vrea 28-29˚C, cea amăruie 30-31˚C). Când amestecul de ingrediente a ajuns la temperatura optimă, este așezat în forme și pus să se răcească. [Gata să dea forme ciocolatei! 😀] Krausz a fost numele de familie al străbunicii lui Szilard, pe a cărei veche proprietate s-a dezvoltat atelierul de ciocolată. Numele ei de alint în sat era „tanti dulce”; venită din zona Cehoslovaciei, știa o mulțime de rețete de dulciuri cu cacao. Iată cum s-a transmis pasiunea peste generații. În amintirea ei, a apărut marca de ciocolată cu denumirea Krausz. [Degustare de batoane de ciocolată. 😋] Ciocolată amăruie 72% conținut de cacao. Ciocolată cu lapte. Prune uscate și afumate, cu miez de nucă, învelite în ciocolată. Ciocolată cu lapte și cafea (dintr-o prăjitorie a unui prieten din Zalău – tot în ideea de a produce cu ingrediente măcar naționale dacă nu locale). Batoane de ciocolată cu cremă de miez de nucă (un gust absolut special, o combinație unică). Praline. Toate sunt delicioase. În micul magazin de lângă atelier, poți cumpăra după plac și după poftă. Aici sunt sortimente pe care nu le găsești întotdeauna pe site sau în magazine.  Cu excepția sezonului rece (din septembrie în decembrie), când comenzile sunt foarte multe, atelierul primește vizitatori în fiecare zi, în urma unei programări prealabile (găseşti telefon în datele de contact de mai sus). Ambalaje din hârtie reciclată. Și bunicuțe din sat care participă la procesul de ambalare. O poveste delicioasă și la propriu și la figurat! 😍

Aflat în căutare de senzaţii tari? Foarte tari, chiar?! În trecere prin Siculeni trebuie să faci un popas la Palincăria Transylvanian Elixir. Dar numai dacă ai şofer sau dacă eşti cazat undeva în zonă, da? 😀 Noi am aflat întâmplător despre ea, după ce i-am văzut produsele în meniul câtorva restaurante din Harghita; ni s-a părut interesant modul de ambalare, am remarcat gama largă de sortimente şi i-am pus pe lista noastră de documentare... Iar pentru că lucrurile bune se pare că se-adună 😉 în ultimul infotrip făcut în zonă ne-am „intersectat” cu Loţi, antreprenorul Elixir, care nu ne-a lăsat până nu ne-a dus la o „degustare”! [Un antreprenor mândru de ceea ce face!] Ne-a povestit cu mândrie şi cu multă pasiune despre ce înseamnă o pălincă bună şi făcută corect, exclusiv din ingrediente naturale, în care „omitem complet aromele artificiale, coloranţii, conservanţii şi zahărurile adăugate” - extras din declaraţia de calitate pe care o găseşti imprimată pe ambalajele lor. De la sortarea, spălarea fructelor, fermentaţia alcoolică şi până la distilare şi ambalare, totul este făcut manual; în familie s-a făcut până şi design-ul logo-ului şi textele de pe ambalaje dintre care ne-a atras atenţia acesta - „pălinca este cel mai bun remediu deoarece reuneşte prietenii şi transformă chiar şi duşmanii în prieteni” - despre care Loţi spune că e „garantat”! 😃 Pălinca de aici e făcută numai din fructe, achiziţionate direct din livezi sau de la culegători (alea sălbatice)... după mai multe încercări sunt selecţionate doar sursele care dau calitate maximă, de ex. perele folosite sunt din soiul Williams, importate din Austria şi Ungaria; gutuile de la Drăgăşani; piersicile şi caisele din Timiş, muscatul ottonel din Vrancea. Fructele sunt atent sortate, curăţate de orice „impuritate” (pământ, frunze, codiţe, sâmburi etc.); apoi, după ce sunt fermentate 15-20 zile intră la cazan... pe urmă în sticle şi la beci, în aşteptarea livrării. 🙂 Iar recunoaşterea calităţii a venit, uşor-uşor, de la clienţii ce revin dar şi de la câteva concursuri de profil la care Elixir a participat, în Anglia şi Belgia - vei vedea „rezultatele” pe pereţii din sala de degustare şi pe etichetele sticlelor! [Dovada de "tărie"!] Între mai multe „reprize” de Elixir transilvănean cu vreo 44 grade tărie 😀 din mai multe sortimente, vei afla toate detaliile despre această manufactură de pălincă unică în zonă, cum se fermentează şi se distilează fructele, cum se depozitează, cum şi la ce preţ se vinde fiecare sortiment. Iar dacă îţi va plăcea ceva din ceea ce deguşti (şi nu are cum să nu-ţi placă ceva 😋) poţi cumpăra direct din depozit, la preţuri un pic mai mici decât în retail sau decât pe magazinul online. Iar Loţi ştie (şi îi şi place) să stea la poveşti, mai ales dacă vei avea întrebări; e cordial, are în sânge treaba asta, ne-a învăţat şi „cum trebuie gustată pălinca: îl mişti în pahar, îl simţi (n.r. aroma), o iei în gură pe limbă, îţi ajunge pe gât ca să zic aşa, şi trebuie să treacă 5-10 secunde... şi faci aşa (aici, nu mai suntem aşa talentaţi ca să descriem; dar o să vezi la faţa locului :))... şi apoi, dacă este de calitate trebuie să simţi complet aroma fructului din care este făcută... chiar simţi că bei, din ce e făcută (:)...” şi atunci ne-am dat seama că în trecut am băut nişte pălinci mult-lăudate dar la care în afară de tărie nu se simţea altceva!  Dacă exprimarea lui ţi se va părea un pic ciudată, trebuie să ştii că Loţi este secui de origine iar limba română nu a învăţat-o la şcoală. Omul este o poveste, cu şi despre pălincă... şi despre orice altceva vine vorba! ["Comoara" lui Loţi. 🤩] Reţeta e simplă: eşti într-un grup de minimum 2 maximum 30, chiar 40 persoane; suni la telefonul din pagină, programezi o vizită de degustare şi mergeţi cu toţii la singura palincărie artizanală autorizată din zonă; dacă sunteţi maximum 4 persoane şi sunteţi cazaţi la pensiunea Amadé din Siculeni, Loţi are o înţelegere cu ei şi vă va lua/vă va aduce înapoi cu maşina, gratuit. În limita posibilităţilor degustarea poate fi făcută chiar şi în afara orelor de program afişate iar dacă o să mergi când se recoltează fructele (iunie-octombrie) s-ar putea să asişti la mare parte din procesul de fabricaţie! Vizita de degustare este gratuită, fără nicio obligaţie de achiziţie; este o experienţă inedită dar trebuie să-ţi asumi un risc: s-ar putea să-ţi placă pălinca prea tare! 😀 Iar dacă nu vrei s-o bei o poţi folosi ca parfum... fructat, mai ales pe cea din piersici sau din gutui! 😍

Dacă ştii ce este în poza de de mai jos o să îţi placă să mergi la Muzeul de Ştiinţe Braşov. Iar dacă nu știi, merită să mergi ca să afli. 🙂 Noi am fost şi ne-a plăcut ce am găsit acolo: o iniţiativă privată de popularizare a principiilor și teoriilor de bază din fizică, astronomie, biologie, matematică... într-un mod interactiv şi pe înţelesul tuturor. [Image] Poate că Muzeu este prea mult spus, însă experienţa este distractivă chiar şi pentru adulţi iar pentru copiii pasionaţi de fizică şi tehnică este de-a dreptul fascinant - am aflat despre mulți copii care și-au rugat părinții să îi aducă de mai multe ori, ca să „aprofundeze”, să afle mai pe-ndelete despre fenomenele și principiile prezentate, într-un mod interactiv. Pentru că da, în timp ce în majoritatea muzeelor e plin de etichete „nu atingeți exponatele”, aici chiar ești încurajat să te joci cu ele, să le acționezi, să experimentezi și să înțelegi, într-un mod practic, cum se întâmplă lucrurile, forțele, fenomenele din jurul nostru! 😍 bine, cu niște mici excepții - imprimantele 3D și cabinetul stomatologic - din motive care țin de securitate. [Când ai mai avut ocazia să te joci cu un ecograf?! 😉] Vei afla, printre altele, câte kilograme cântăreşti pe planetele din sistemul solar (Marte și Mercur sunt preferate, mai ales de vizitatoare, o să înțelegi de ce la fața locului 😀), vei putea privi la microscop tot felul de chestii, îți vei putea vedea inima la un ecograf, te vei "juca" cu cei mai puternici magneţi din lume, vei aplica pe pielea ta legea inducţiei electromagnetice ... [Am aflat și câte kilograme am avea pe Jupiter 😀] Nu există limite de vârstă pentru copiii pe care îi aduci aici: dacă sunt foarte mici (3-4 ani) îi poți lăsa în ludotecă, un mic dar drăguț spațiu de joacă, cu o colecție cuprinzătoare de jocuri. Și nici pentru adulți - dacă, cumva, exponatele și interacțiunile din muzeu sunt deja „fumate” pentru tine, cu siguranță nu te va lăsa rece o tură cu... parapanta, chiar și virtual, într-o experiență imersivă de VR care nu trebuie ratată, indiferent de vârstă (este disponibilă și o „versiune” mai simplă, dedicată copiilor). Un „zbor” durează 3-5 minute (în funcție de cât timp reușești să te menții în aer) și costă 15 lei. Exact deasupra seletei (hamul special în care zboară parapantiștii) este expusă o parapantă despre ni s-a spus că e prima care a zburat pe cerul României, chiar aici, la Brașov! 😍 [Ludoteca de la intrare.] Ni s-a părut foarte interesantă și aplicația de realitate virtuală prin care poți face o incursiune prin anatomia corpului omenesc, explorându-i sistemele de bază - muscular, osos, cardiac etc. iar la sfârșit, poți participa la un quiz în care poți testa ce ai reținut din toată „joaca” - durează 5-7 minute și costă 20 lei. [Învață anatomie în VR.] Simulatorul de zbor cu parapanta are versiuni pentru copii (de peste 3 ani) și adulți însă cel de anatomie este dedicat doar celor de peste 8 ani, care știu să citească. La achiziția unui pachet cu ambele experiențe VR beneficiezi de o reducere, plătind 32 lei. Deşi biletele de intrare nu sunt chiar ieftine (40 lei/adult, 30 lei/copii, elevi şi pensionari - sunt disponibile şi nişte Family Pack-uri; copiii sub 3 ani și persoanele cu dizabilități motorii au acces gratuit), odată ajuns aici te vei bucura împreună cu copiii, nepoţii sau elevii tăi de o experienţă interesantă, timp de o oră sau chiar o oră şi jumătate, în funcţie de gradul de interes pe care îl veţi arăta. Am aflat despre un vizitator care a stat două ore și jumătate la un singur exponat, încercând să dezlege... nodul gordian 😮 Te provocăm și pe tine iar dacă reușești, împărtășește-ne într-o recenzie ce scrie în răvașul pe care l-ai primit drept recompensă! 🤗 [Nodul gordian de la Brașov.] Tururile ghidate se fac din două în două ore, la 10:00, 12:00, 14:00, 16:00, 18:00 (luni-sâmbătă), respectiv de la 12:00, duminica. Pentru o experiență cât mai plăcută și cât mai interactivă, fiecare tur se face pentru un grup de maximum 40 persoane (25-30, în cazul grupurilor formate din familii diferite). De aceea, e de preferat să suni ca să faci o programare înainte să ajungi Așa, staff-ul poate organiza cât mai eficient intrările, mai ales în perioadele mai aglomerate. Și foarte important, poate grupa vizitatorii pe categorii de vârstă, cu explicații și prezentări adaptate pentru fiecare. Ghizii muzeului sunt foarte amabili şi foarte dedicaţi activităţii lor aici, îţi vor explica cu mare plăcere toate fenomenele şi experimentele disponibile. În zona recepției vei putea cumpăra şi câteva suveniruri iar apa este din partea casei. 🙂 [Suveniruri specifice.] Odată cu mutarea într-un nou spațiu, mai mare, mai ofertant, a putut fi amenajat și un spațiu de activități, cu dublu-rol, ateliere și aniversări/petreceri tematice pentru copii. La data celei mai recente documentări atelierele era organizate doar în weekenduri și sporadic/la cerere în cursul săptămânii, dar se are în vedere introducerea de ateliere în fiecare zi, după un program anunțat la începutul fiecărei luni astfel încât să știi dinainte când și la ce fel de atelier îți poți înscrie copilul. Un atelier durează cam o oră și jumătate și costă 80-100 lei/copil, în funcție de ziele săptămânii și dacă se dorește la pachet și un tur ghidat în muzeu. Am întrebat și am aflat care sunt cele mai populare ateliere: programare Arduino, robotică și inteligență artificială - disponibile deocamdată doar în weekend și destinate copiilor de 10-15 ani. La atelierele din cursul săptămânii, cu teme din științe diverse - astronomie, biologie, anatomie... pot participa și copii mai mici. [Zona ateliere/private party.] Pentru petreceri trebuie doar să organizezi cateringul de mâncare și băuturi, de restul se vor ocupa cei de aici, într-un program de vreo 3 ore care începe cu un tur ghidat în muzeu, mai interactiv și mai activ decât turul obișnuit; după ce se servește masa, aniversatul și invitații lui intră într-un atelier, ales anterior din lista de ateliere disponibile. În funcție de domeniul ales, în limita posibilităților, se face și o mică decorare a spațiului în tematica aleasă iar la sfârșitul activității, de cele mai multe ori copiii pot să și plece cu ceva acasă, un suvenir drăguț făcut cu mânuțele lor. 😍 După atelier, se servește tortul care se poate păstra la rece alături de celelalte gustări și băuturi aduse de părinți, în frigidere puse la dispoziție de muzeu. Costul unei petreceri - spațiu și activități - este 110 lei/copil, max. 30 de participanți. Un alt avantaj al noii locațiii este că oferă și locuri de parcare gratuită - în limita disponibilității - atât în parcarea exterioară cât și în cea din curte, pe aleea de lângă clădirea care găzduiește muzeul. [Locuri de parcare în curte.]