Canionul Șapte Scări este un defileu săpat în calcare jurasice de pârâul Şipoaia, în partea Vestică a Masivului Piatra Mare, administrat de Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele R.A. Punctul de plecare spre canion - este Dâmbul Morii - unde poți ajunge fie cu mașina personală din DN1 fie cu autobuzul (traseu 17B plecare din Gara Braşov, coborâre în staţia Dâmbul Morii). Dacă mergi cu mașina, în vârful de sezon iulie-august (și mai ales în weekend-uri), sfatul nostru e să pleci cât poți de dimineață ca să îți crești șansele de a găsi locuri de parcare! 😉 De la Dâmbul Morii până la intrarea în canion vei merge aproximativ o oră în care te vei bucura de aerul curat, pe un traseu marcat bandă galbenă, ce începe cu o porţiune plată (drum forestier) şi se termină cu un urcuş de dificultate moderată, prin pădure. Urmăreşte marcajul "bandă galbenă". [Intrare pe traseu.] Traseul per total are grad de dificultate ușor, dar dacă vrei să urci pe scările canionului este obligatoriu să te echipezi adecvat măcar în ceea ce privește încălțămintea (pantofi sport de trekking, bocanci) și să ai o ținută sport, lejeră; nu ar strica să ai în rucsac şi ceva mai gros întrucât chiar și în miezul verii temperatura în canion poate fi scăzută. Nu uita să îţi cumperi brăţara de acces de la cabana din lemn de dinaintea canionului - altfel nu poţi intra pe scările din canion! Costă 20 lei pentru adulţi, 10 lei pentru copii/ elevi / studenţi; copiii din grupurile organizate cu profesor însoțitor plătesc 5 lei/pers. Ultima intrare în canion este cu jumătate de oră înainte de închiderea programului. Atât canionul cât şi tiroliana sunt închise în sezonul de iarnă. Cel mai bine ar fi să suni înainte de ajunge acolo, ca să te asiguri că este deschis, indiferent de sezon. Atenție: copiii sub 7 ani au acces în canion doar dacă poartă echipament de protecție; cere mai multe informații la numărul de telefon din recomandare. [Cabana 7 Scări.] Programul afişat este valabil în sezonul cald. Dacă vrei să vizitezi Canionul 7 Scări în perioada octombrie-mai, îţi recomandăm să suni înainte la numărul din pagină pentru a afla dacă este deschis şi în ce interval. Dar ar fi bine să suni şi în sezon pentru a fi sigur că e deschis iar traseul până acolo este practicabil; atunci când sunt ploi puternice canionul se închide iar porţiuni din traseu pot deveni impracticabile. În canion, spectaculoase sunt cascadele, dar și modul în care acesta a fost săpat. Vei simți că explorezi în înălțime o peșteră, asta şi sunt de fapt canioanele - nişte peşteri ale căror tavane s-au prăbuşit. Canionul are în prezent nouă scări (până la amenajarea din 2013 erau 7, din lemn) de dimensiuni si dificultate diferite, cea mai lungă având 15 m - va fi foarte palpitant să urci pe ea paralel cu o mini-cascadă! Dacă ești pasionat de legende și curiozități: geologii au ajuns la concluzia că în acest loc au trăit dinozauri, iar o poveste mai contemporană zilelor noastre spune că acest canion este „locul unde îți alegi mireasa” - tinerii își aduceau aici iubitele dornice să se mărite pentru a le supune la două probe: trebuia ca ele să parcurgă cele șapte scări ale canionului pentru a le dovedi că sunt puternice, curajoase și nu cedează fizic la această provocare; apoi urma să petreacă împreună o noapte deasupra canionului. Dacă cei doi nu se certau deloc până dimineaţă, tânărul o considera aleasa lui. 

Cascada de sub Șiclău e un bun motiv de plimbare dacă eşti cazat la unul dintre hotelurile din zona Spitalului de Cardiologie din Covasna. Nu e departe: 1,5 km şi cam 20 minute de mers pe jos de la locul unde este "parcată" locomotiva Mocăniţei. Mergi pe marginea drumului, treci de uzina de apă și găsești calea de acces spre cascadă. Amenajată, cu trepte, pentru a coborî cu ușurință și chiar o băncuță, pentru cine vrea să contemple mai îndelungat frumosul peisaj. [Poteca spre cascadă.]Cascada nu e prea mare dar, ca orice învolburare de ape, are un anumit farmec, îți transmite o anumită energie; te poți relaxa și îți poți limpezi mintea preț de câteva minute pe stâncile vulcanice care o mărginesc și care au fost scoase la iveală de eroziunea apei. Iar bazinul din faţa cascadei va fi foarte tentant pentru o îmbăiere în zilele toride vară... 😉 Ni s-a părut mai frumoasă denumirea alternativă de Cascada Zânelor („șiclău” vine din maghiară și înseamnă „funicular” – dată fiind apropierea de planul înclinat unde funcționa odată funicularul, cascada a împrumutat numele industrial, mai puțin romantic). Pe drumul spre cascadă, după camping, vei găsi şi o zonă amenajată pentru picnic, foarte bine întreţinută. [Zona de picnic.]

Cascada Jávárdi de pe Valea Rece, comuna Lunca de Jos, este un loc numai bun de făcut o plimbare, într-o zi de vară, după masa de prânz 🙂 Dacă lași mașina la Strada Principală, în maximum două ore de mers lejer, pe o distanță de 9 km și o diferență de nivel de 175 m, ajungi la obiectivul vizat. Dacă nu ești fan al mersului pe jos, poți face traseul și cu mașina dar şi cu bicicleta! [Drumul spre cascadă.] Drumul până la cascadă este drum județean; dar numai din punct de vedere administrativ, căci practic e un drum pietruit, pe care urci bine cu 4x4. Se intenționează asfaltarea lui și există și un plan pentru zona cascadei, cu zonă de relaxare, ceainărie... Dar probabil că va mai dura. Până atunci natura rămâne stăpână (și sperăm ca modernizarea planificată să reușească să păstreze cât mai mult din asta). E un loc plăcut, bun pentru relaxare, în liniștea tulburată doar de căderea foșnitoare a apei pe muchiile pietrelor. Regiunea din jurul cascadei a fost cercetată de biologi, care au constatat o varietate impresionantă a vegetației - flori, plante medicinale; și face parte din rețeaua ecologică de arii protejate natura 2000.  [View spre Valea Rece. 😍] Imediat după curba în care vei găsi câteva locuri de parcare (un pic mai sus de cascadă), vei găsi şi un mic izvor; cu mâna pe inimă spunem că aici am băut cea mai bună apă din Harghita!  [Image] Nu am aflat nicio legendă despre vreun uriaș care să fi aruncat pe-acolo niște stânci sau despre vreo zână care doarme liniștită în florile de pe marginea râului dar am aflat despre un „zmeu” din sat, care, supărat că viiturile tulburi prea îi dau de furcă, s-a gândit să-i modifice cursul... A reușit să o facă mai puțin decât reușește apa însăși, care, cu forța adunată din munți, a mutat din loc o stâncă de dimensiuni destul de impresionante, peste care, pe lângă care și pe sub care își poartă acum călătoria învolburată. [Stânca din dreapta "împinsă" de forţa apei! 😮] Din comuniunea de veacuri a omului cu natura, combinată cu istețimea populară au rezultat câteva vorbe de duh, pe care autoritațile le-au afișat la cascadă, spre amuzamentul și educarea vizitatorilor (deşi la data documentării noastre erau doar în maghiară, între timp am fost anunţaţi că au fost instalate panouri bilingve, cu limba română prima, aşa cum este şi normal - felicitări autorităţilor locale!). [Instrucţiuni "indicator meteo". 😀] Un indicator meteo ce folosește stânca drept element de orientare:  Dacă piatra este udă, înseamnă că plouă. Dacă piatra este uscată, nu plouă. Dacă stânca are umbră, atunci e soare. Dacă stânca este albă, e semn de ninsoare. Dacă piatra nu se vede, e ceață. Dacă piatra se mișcă, e cutremur. Dacă piatra a dispărut, a fost tornadă. 😀 [Și un „îndreptar” comportamental ce folosește, simbolic, tot piatra:] Neatentul se împiedică de ea. Violentul o folosește drept armă. Pentru copii e o jucărie. Cu piatra David l-a ucis pe Goliat. Michelangelo a sculptat statui minunate. În fiecare caz, diferența nu a fost la piatră, ci la cel care a folosit-o. Nu există nimic în jurul tău care să nu poată fi folosit într-un scop benefic. The end!  Mergi cu bine! 🤗

Cascada mezotermală din Toplița se află în inima țării, lângă cursul superior al râului Mureș, printre pădurile nesfârșite ale județului Harghita. În adâncul munților Carpați, panorama fantastică, în nuanțe verzi de brad, ascunde un fenomen natural mai puțin obișnuit, o veritabilă comoară pe care ne-a oferit-o natura. [Călătorie pe plaiuri harghitene.] Aflată pe strada Cascadei (foarte intuitiv) 😊, Cascada mezotermală din Toplița constituie una dintre atracțiile turistice unice din țara noastră, fiind una dintre cele două cascade de acest tip din Europa, alături de cea din Saturnia (Italia). În 2000 a fost declarată monument al naturii, arie protejată de interes național și rezervație naturală de tip biologic si peisagistic. De obicei, când ne gândim la o cascadă, o asociem cu răcoarea adusă de presiunea apei și nu cu „apa termală”; acesta este doar unul dintre elementele cu care natura te surprinde aici. [Cascada cu picături calde.] Din păcate, în ciuda importanței sale, cascada a fost neglijată pentru foarte mult timp iar acest lucru se vedea și în vizita noastră de documentare. Drumul până la cascadă este cam de 1 km, din Parcul Central al orașului și poate fi parcurs atât cu mașina (un pic mai greu), cât și cu bicicleta sau la pas (recomandat). Având în vedere că nu vei găsi niciun indicator până la intersecția cu linia de cale ferată, îți spunem noi că o poți lua pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, urmând ca mai apoi să faci stânga pe strada Cascadei. [Punct de plecare: Parcul Central Toplița.] Atât cu mașina cât și pe jos, localizarea din aplicație îți va fi de folos. Drumul despre care vorbim este, de fapt, o cărare destul de îngustă. Nu este asfaltată, ci doar pietruită, astfel că accesul cu mașina ar putea fi mai dificil. O plimbare ar fi mai plăcută, având în vedere peisajul care te înconjoară şi în timp ce străbați drumul la pas, poți să te bucuri și de aerul curat, de munte, de pădurile din jur, de susurul râului și chiar de panorama orașului.  De asemenea, în timpul plimbării, trebuie să fii atent, deoarece vei trece pe lângă șina de cale ferată. Și da, cascada poate fi admirată și din tren! Dacă vei călători pe ruta Miercurea Ciuc-Târgu Mureş, privește doar pe fereastra din stânga, când te apropii de gara din Toplița; sau invers, dacă mergi spre Miercurea Ciuc, pe cea din dreapta, după ce treci de gara din Topliţa. [Atenție la tren!] Izvorul cascadei se numește Bradul, un nume ales cu mult timp în urmă, inspirat de bariera de brazi care înconjoară întreaga regiune. Chiar și stânca peste care se întinde cascada, este împrejmuită de trunchiurile înalte ale copacilor. Dacă ești atent și ai puțin noroc, te vei întâlni și cu câteva viețuitoare ale pădurii: iepuri, bufnițe sau chiar căprioare. Dacă te apropii puțin de marginea cascadei, poți simți aburii calzi care se ridică deasupra apei pentru că ceea ce face cascada atât de specială, pe lângă frumusețe, este temperatura ridicată a apei. Acestui fapt se datorează depunerile de carbonat de calciu și travertin prezente atât în apă, cât și pe vegetație și stânci. Atinge vălul de apă câteva clipe și vei descoperi magia! 😍 Perdeaua de apă care acoperă întreaga stâncă este locul în care natura își pictează culorile în fiecare anotimp. În funcție de sezon, cascada trece de la alb la brun închis, proiectând reflexii roz sau roșiatice. E o încântare să asculți susurul apei, să simți fiecare adiere de vânt și să urmărești coroanele copacilor dansând deasupra cascadei. Tabloul mișcător al apei bucură ochii și sufletul. [Iarna la cascada mezotermală. 😍] Acest spectacol al naturii poate fi admirat și în alte forme. Pe timp de iarnă, când temperaturile coboară destul de mult în această zonă, împrejurimile cascadei se transformă într-un adevărat tărâm de gheață, în mijlocul căruia surprinzătoarea cascadă rămâne caldă. Și în acest anotimp, vizita poate fi una foarte plăcută. În plus, ai ocazia să guști castane coapte, vin fiert sau ciocolată caldă la una din tarabele amenajate în zonă. Te poți bucura de frumusețea locului odihnindu-te pe una din băncile de lemn care se întind de-a lungul drumului sau chiar de pe podul de lângă cascadă. Poți face poze, poți pur și simplu admira priveliștea sau îți poți chiar scufunda mâinile în apa caldă a cascadei, ca să verifici pe pielea ta, dacă nu crezi! 😊 Delia Creţu, contributor Unde Mergem® foto copertă: Cascada mezotermală Toplița iarna 2025 @Apele Române

Traseul spre cascada Moara Dracului este superb şi dacă ajungi prin zona Bran-Moieciu, ar fi păcat să nu îl faci dacă eşti într-o formă fizică decentă. De preferat într-un grup, pentru că zona este cunoscută de localnici ca fiind o "ursărie" şi, mai ales în anotimpul cald, sunt şanse foarte mari de a întâlni şi turme de oi păzite de câini ciobăneşti care pot fi agresivi. [Instantaneu de pe traseu.] Pe drumul spre cascadă vei trece prin Poiana Gaura, o poiana largă, luminoasă unde vei fi recompensat după urcuşul nu tocmai uşor cu o priveliște mirifică asupra Văii Gaura despre care putem spune cu mâna pe inimă că este una din cele mai frumoase văi de abrupt din Munții Bucegi 😍 [În Poiana Gaura.] Situată pe una dintre văile spectaculoase și răcoroase ale munților Bucegi, la o altitudine de 1575 de metri, cascada „Moara Dracului” este giuvaierul care împodobeşte căldarea inferioară a văii Gaura. E foarte interesantă şi prin faptul că apa ei, după ce cade de la aproximativ 20 de metri înălţime, dispare pe un curs subteran... ca şi când n-ar fi fost! 🙂 [Natură virgină 😍] Traseul spre cascadă porneşte din capătul drumului principal al satului Șimon. Mașina poate fi lăsată la prima barieră, de unde se intră în Parcul Natural Bucegi. Deși se mai poate avansa până la cea de-a doua barieră, scutind astfel aproximativ 3 km din traseu, accesul mașinilor este interzis și poţi fi amendat dacă decizi să înaintezi. Caută în aplicaţie 🔍 Şimon - Poiana Gaura - cascada Moara Dracului sau în Trasee Bran pentru descrierea completă a traseului. Cascada Moara Dracului este considerată de mulţi cea mai frumoasă din Bucegi. Noi ne ferim să dăm verdicte dar dacă le-ai văzut pe toate, ne poţi spune tu că e aşa e, după ce o vezi şi pe aceasta, într-o recenzie aici. 😊 🙏 Îi mulţumim contributorului nostru - Andreea Ştefania - pentru ajutor şi pozele care suprind foarte bine frumuseţea locurilor!

Cascada Putnei (sau „Săritoarea Putnei” cum era numită în vechime) este una dintre atracţiile naturale majore al judeţului Vrancea, fiind declarată Monument al Naturii din anul 1973, în prezent parte integrantă a Parcului Natural Putna-Vrancea. Când te vei afla în tranzit pe DN2D Ojdula-Focşani este un bun motiv de popas iar dacă eşti cazat la una dintre pensiunile din zona Tulnici-Lepşa, un bun motiv de plimbare pe jos - cascada este la aprox 3,5 km de centrul staţiunii Lepşa (intersecţia cu DN2L Lepşa-Soveja) 😉 Dacă vii cu maşina vei găsi destul de multe locuri de parcare (fii atent să nu ratezi ieşirea din DN spre cascadă) gratuite (la data documentării noastre). Deşi accesul la cascadă este bine amenajat cu o serie de scări din beton şi piatră, îţi recomandăm să fii încălţat adecvat pentru că treptele sunt mai tot timpul umede şi alunecoase; în niciun caz şlapi sau adidaşii ăia noi albi, de fiţe 😉! [Coborârea spre cascadă.] Dacă vremea este ploioasă nu trebuie să eviţi vizitarea cascadei ci dimpotrivă: pe timp ploios debitul apei creşte foarte mult şi te vei bucura de un spectacol extraordinar al naturii, tunetul apei făcându-se auzit încă de la drumul naţional! Noi am avut privilegiul de a o vedea după ploile prelungite din luna iunie 2021; ca să îţi faci o idee despre ce vorbim, uită-te la ultimele două fotografii din galerie: aşa arată de obicei Cascada Putnei, în afara sezonului ploios la munte! [Ploile de vară cresc de câteva debitul apei!] În weekenduri şi câteodată şi în cursul săptămânii este prezent un ranger care încasează o taxă de acces (2 lei/pers.).

Dacă eşti în zona Timişu de Sus sau prin Predeal, o vizionare a acestei cascade poate fi un bun prilej pentru o drumeţie de aprox. 2,5km. După ce laşi maşina la DN1 caută şi urmăreşte traseul "bandă albastră" care te va duce la cascadă în 1h-1h30min, depinde cât de sprinten(ă) şi grăbit(ă) eşti; sau poţi merge pe drumul forestier care şerpuieşte prin pădure - e mai lung (aproape 4 km, 2 ore) dar mult mai uşor de parcurs. 🙂 Te vei bucura de o plimbare agreabilă în care îţi vei încărca plămânii cu un aer de munte pur! Pentru sugestii de orientare caută în aplicaţia Unde Mergem 🔍 traseul "Timişu de Sus - Cascada Tamina". [Drum forestier și traseu prin pădure.] Cascada Tamina este de fapt o înşiruire de 5 cascade pe aprox. 100m (cea mai mare are o cădere de aproape 10m), într-un un canion format probabil prin prăbuşirea tavanului unei peşteri săpate de pârâul Piatra Mică. Canionul poate fi străbătut cu ajutorul câtorva scări metalice, destul alunecoase și nu foarte sigure... ar fi bine să ai încălţăminte adecvată (nu veni în şlapi sau tenişi), să ai un pic de condiţie fizică şi să nu ai rău de înălţime! [Indicator spre Cascadă.] După ce ai părăsit drumul forestier, un pic mai jos vei vedea două cărări: cea din dreapta te va duce la ieșirea din canion a pârâului, la baza cascadei iar cea din stânga, în punctul de intrare în canion a pârâului, locul unde începe să curgă apa în cascadele Taminei. Noi îți recomandăm să cobori pe cea din dreapta. [Cărarea din dreapta.] Îţi vei da seama că ai ajuns la canion când vei vedea impresionantul perete de calcar pe lîngă care poţi coborî, cu atenţie, până la baza lui. [Coborârea spre canion.] Odată ajuns jos vei fi răsplătit cu una dintre cele mai spectaculoase vederi din munţii Piatra Mare! [Muntele de calcar în care a fost săpat canionul Tamina.] Dacă eşti bine echipat, ai cât-de-cât condiţie fizică şi îţi promiţi că vei fi foarte atent poţi încerca ascensiunea prin canion ajutându-te de scările, buştenii şi scândurile pe care le vei găsi în el. Va fi o experienţă intensă! [Ascensiune prin canionul Tamina.] Odată ieşit din canion muntele îţi va mai oferi o răsplată pentru efortul tău: un cadru parcă desprins din filmele Jurassic Park 😮! [În amonte de canionul Tamina.]

"La Chişătoare" este cea mai uşor accesiblă din zona Moieciu şi unul dintre puţinele obiective turistice ale zonei... Este chiar la drumul asfaltat care duce spre Moieciu de Sus şi într-o vreme puteai ajunge uşor lângă ea, traversând pârâul Turcu pe podeţul din lemn instalat de primărie. Şi care de ceva vreme am văzut că nu mai este dar poate e mai bine aşa: cascada face parte dintr-o rezervaţie bio-geologică şi ar fi bine să lăsăm cât mai puţine semne ale trecerii noastre pe aici! 🙏 În liniştea dintre trecerile maşinilor pe şosea vei înţelege de unde îşi trage numele: firişoarele de apă care se preling pe muşchi şi pe pereţii de stâncă scot un sunet specific arunci când ating pietrişul de la bază. 😃 

În spectaculosul județ Caraș-Severin, în partea lui de sud, se află fermecătoarea Vale a Siriniei (sau Sirinei). În aproximativ 18 kilometri, micul râu sapă în calcarele Munților Clisurii un șir de chei înguste dar voluptuoase, mărginite de creste semețe și abrupte. [În Cheile Siriniei. 😍] De la Cozla, unde Sirinia își aruncă apele în Dunăre, o poți lua în amonte, pe Drumul Județean 47, ce leagă Berzasca de satul Bigăr; este asfaltat, deci accesul este ușor, fie că vrei să mergi cu mașina, cu bicicleta sau chiar pe jos. Indiferent de varianta aleasă, traseul îți oferă cât cuprind ochii, într-o expoziție somptuoasă, aceleași tablouri amețitoare. Oprește-te, respiră, admiră natura, viața, istoria. Autoritățile vor fi instalat deja (așa ne-au garantat când am vizitat zona și discutat) panouri indicatoare cu obiectivele la care să te oprești pe parcurs. De jos în sus, sau dinspre Dunăre spre satul Bigăr 😊: Mănăstirea medievală Sirinia - descoperită în 2002, face parte dintr-un număr de douăzeci de mănăstiri menționate în izvoare otomane ca existând în Banat. Mai toate au fost distruse în conflicte și același este și cazul celei de pe Valea Siriniei. Deşi din popor zona era cunoscută de mult sub denumirea “La mănăstire”, construcția în sine a fost scoasă la lumină, în sens cât se poate de propriu, relativ de curând având în vedere cât este de veche, la o revărsare a râului. Din săpăturile arheologice efectuate ulterior s-au mai tras câteva concluzii. Se crede (pe baza analogiilor cu monumente similare din regiune) că ar fi fost construită în jurul anilor 1400 iar hramul care i s-a atribuit a fost acela al Sfântului Nicolae. Într-o poieniță pe malul râului, acoperită cu vegetație (și plină de fragi dacă nimerești perioada lor) se poate vedea astăzi doar conturul unei construcții în forma specifică a bisericilor creștine. [Ruinele Mănăstirii Sirinia.] Din regiune nu lipsesc nici eroii legendari și poveștile lor de curaj. Munca râului se întretaie cu aceea a personajelor mitice când vine vorba de stâncile șlefuite, jgheaburile repezi, înălțimile enigmatice. Prințesa Sirinia își ascundea chipul în aceste păduri și își îmbăia nurii în cascadele cristaline, ferită de privirile bărbaților, care văzând-o puteau înnebuni de atâta frumusețe. Iovan Iorgovan (un Hercule al Banatului) a ucis Hidra pe malurile râului cu nume de prințesă iar sângele monstrului a lăsat până azi urme stacojii pe stâncile ce mărginesc albia; stânci care au căpătat puteri magice de vindecare. Erou și cal cu puteri supranaturale, și-au lăsat și ei amprentele pașilor în piatră, spre aducere aminte și povestire. Le poţi vedea pe toate în locul numit „La Jgheaburi”. [Stânca de turmalină, înroşită de sângele Hidrei.] Mai sus pe drum te mai poți opri și la cascada Podul Înalt ori la Pișători. În ciuda numelui prozaic acest din urmă loc este de o frumusețe și o spectaculozitate rare; o atmosferă de jurassic te înconjoară și te simți ca într-un alt univers, în care râurile izvorăsc din cer. ["La Pişători" 😊] Dacă părăsești asfaltul (care duce mai departe către satul Bigăr) și umărești cursul râului vei găsi cascada Rizna, cam după 6 km de drum forestier. Zona aceasta nu este recomandată pentru mașini. [Locul unde părăseşti asfaltul ca să ajungi la cascada Rizna.] Cheile Siriniei fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier. Turismul etic și responsabil este cea mai bună variantă pentru explorarea zonei.