Un zbor cu parapanta poate fi o ocazie bună să ieşim din rutină, din zona aceea de confort în care din păcate ne lăsăm prea uşor atraşi... iar dacă se întâmplă să ajungi prin Miercurea Ciuc şi Harghita ocazia asta poartă un nume: Cloud Hunters 🤩 - nici că se putea un nume mai potrivit pentru nişte oameni pasionaţi de zbor, profesionişti şi bine echipaţi! Cristi, unul dintre piloţii de tandem din echipă (cel cu care am zburat noi), este multiplu campion național la zbor liber, iar asta înseamnă că poate manevra o aripă sau o paraşută astfel încât să aterizeze atingând un punct nu mai mare decât o monedă, sau că poate parcurge zeci de kilometri, chiar peste o sută, folosindu-se de curenţi ascendenţi, trecând efectiv de pe unul pe altul... 😎 [O ocazie foarte bună de a vedea de sus toată zona Ciucului...] Baza „Vânătorilor de Nori” este pe muntele Şumuleu Ciuc de lângă Miercurea Ciuc, aici fac şi cele mai multe lansări, mai ales pentru începători. Dar mai sunt şi alte variante din care poţi alege (indiferent de nivelul tău de experienţă), în funcţie de zona din Harghita unde eşti cazat şi de condiţiile meteo: Izvoru Mureşului, vârful Nascalat (unde te poţi bucura şi de o aventură off-road în urcare de pe Valea Ghimeşului) şi vârful Viscol (cel mai înalt din Munţii Ciucului). Fiecare are particularităţile şi farmecul lui, îţi dorim să le faci pe toate!  [... dar şi alte zone din Harghita! 🤩] Deşi eram cazaţi undeva pe Valea Ghimeşului noi am început cu un zbor pe vârful Viscol - era singurul loc din zonă unde se pare că aveam şanse să prindem o „termică” de calitate. Ne-am întâlnit la locul stabilit (coada lacului de acumulare Frumoasa - apropo, foarte frumos, numa' bun de pozat într-o zi senină de vară), ne-am îmbarcat într-un 4x4 şi am început ascensiunea. Şi odată cu altitudinea a început să crească şi bpm-ul nostru 😀 pentru că da ... o făceam pentru prima dată! [Frumos loc de întâlnire!] Dacă şi tu te gândeşti să faci asta, să ştii că merită. Cristi, pe cât de mucalit şi pus pe poveşti a fost tot drumul până sus, pe atât de serios şi preocupat a devenit odată ce a coborât de pe maşină rucsacul imens în care era împachetată parapanta. ["Păi, să mergem!"] Împreună cu colegul lui (salut Istvan!) au scrutat împrejurimile, au făcut planul de zbor, au întins aripa, ne-au echipat şi ne-au făcut instructajul: „Când zic „acum!”, începi să alergi. Atât. De restul mă ocup eu”. Long-story-short, asta a fost tot: „Acum!” ... iar după o smucitură şi câţiva paşi în alergare... ne-am trezit în aer! [„Cam pe-acolo o să aterizăm..."] Pentru că norocul este de partea celor îndrăzneţi 😉 am prins imediat o termică şi am început să urcăm desenând nişte serpentine prin aer (ce bine că nu mâncasem mult la micul-dejun 😀), nu foarte mult, câteva minute, dar numai bine pentru un începător. [Zbor!] Iar apoi, cu siguranţa pe care ţi-o dau câteva zeci de ani de experienţă, Cristi a început să manevreze parapanta către locul de aterizare şi după un „întinde picioarele” am simţit pământul sub picioare. De fapt, sub fund 🙂 Asta a fost tot ce am avut de făcut: vreo 10 metri de alergare şi întins picioarele! În rest, doar plutit, poze, filmat... Cele 12-15 minute de planare au fost de ajuns să experimentăm senzaţia unui zbor liber, să ne învingem teama şi... să începem să ne gândim la următorul! [Şi aterizare.] Preţul unei asemenea experienţe este de 250 lei/persoană, cu un supliment de 100 lei pentru transportul off-road în cazul lansărilor de pe vârfurile Nascalat şi Viscol. Sunt disponibili 4 piloţi deci dacă vrei să te bucuri de o experienţă „în gaşcă”, se poate 😉 poţi veni chiar şi cu prieteni din străinătate pentru că pe lângă română, Cristi vorbeşte şi în maghiară, germană, engleză! [O experienţă memorabilă!] Plata se va face cash, după zbor. În preţ este inclus echipamentul de protecţie (cască) şi filmarea cu o cameră Gopro cu stabilizare; după zbor vei primi pe email tot ce ai filmat în timpul zborului. La telefon se va stabili cel mai bun loc de zburat, în funcţie de starea vremii, prognoze şi de locul în care te afli.  Chiar dacă o să fie în miezul verii, îţi recomandăm să ai îmbrăcăminte cu protecţie la vânt; şi bineînţeles, să ai încălţăminte sport. 

Agitație? Relaxează-te! Oboseală? Încarcă-te! Unde ai putea s-o faci? La FENYŐ SPA! Dacă ești din Miercurea Ciuc, ai noroc, e lângă tine. Dar și dacă nu ești din Miercurea Ciuc și ești doar într-un city-break aici, într-o călătorie de afaceri sau pur și simplu îți dorești câteva zile de recreere, stare de bine și răsfăț personal, FENYŐ SPA e un loc unde ți-ar putea prinde bine să mergi (e SPA de hotel, deci poți avea astfel și soluție pentru cazare - caută pe site / app Unde Mergem 🔍 Hotel Fenyő). În cursul săptămânii e deschis în fiecare zi de la 10 la 21 iar în weekend de la ora 9 până la 21. Și cel mai bine ar fi să-ți faci programare (clienții hotelului au prioritate). [Cei cazaţi în hotel au acces prin liftul dedicat de la etajul 1.] Biletul porneşte de la 8 euro (echivalent în lei) și îți oferă acces la trei ore de relaxare. Dar sunt diverse variante de plată, în funcție de momentul zilei sau al săptămânii, pachete, abonamente – click aici ca să alegi ce-ți place sau îți convine mai mult. Dacă nu-ți aduci de-acasă, pentru 10 lei primești și prosop iar dacă vrei și halat, costă 20 de lei. Clienţii cazaţi în hotel primesc gratuit halat, prosop, papuci. [Indicatoare către facilităţi.] Ai acces la toate facilitățile – 850 mp de relaxare: piscine (separat pentru adulți – 87mp și 1,2m adâncime și copii – 12mp și 0,5m adâncime), jacuzzi (8 persoane), saune (finlandeză - 90 grade, infra - 60 grade, aburi - 40 grade), cameră de sare, baie cu gheaţă, o zonă cu ciubăre (unul cu apă sărată și unul cu apă minerală) şi încă o saună finlandeză din care ziua poţi privi către grădină iar seara poţi face luminoterapie. ❤️ [Saună cu geam şi luminoterapie.] Plus (tarif extra) masaje, tratamente faciale și corporale – masaj suedez/ relaxare/ balinez/ aromaterapie/ tailandez/ indian etc. (cu prețuri între 80 și 180 lei), efectuate de maseuze din Indonezia; procedurile cosmetice sunt faciale sau corporale, sunt efectuate cu produse cosmetice franțuzești și au prețuri cuprinse între 155 și300 lei - click aici pentru detalii. [Sală de masaj pentru cupluri.] Lucrurile au fost făcute cu mare atenţie la detalii, de la elementele tradiţionale şi lemnul folosite în amenajarea sălii de relaxare din zona saunelor, până la butonul de urgenţă din sauna finlandeză. 👌 [Buton de urgenţă în saună.] Şezlongurile anatomice şi insula de verde viu din sala de relaxare sunt şi ele un bun motiv de zăbavă aici. [Zonă de relaxare cu baie de gheaţă. 😀] Am admirat marmura în care se oglindeşte perfect piscina şi am remarcat obiectele sanitare de foarte bună calitate. [Perete din travertin: oglindă! 😍] Singurul lucru care poate deranja este adâncimea mică a apei din piscină, dar asta o face potrivită pentru cei care doresc să înveţe înotul şi foarte apreciată de familiile cu copii (ceva mai mari) puşi pe bălăceală. Piscina are un duş + două zone de hidromasaj. Cei cu copii foarte mici pot folosi o mini-piscină cu apă de 0,5m. [Momente de familie în piscinuţă.] Ai la dispoziție spații cu vestiare, dotate cu dulapuri închise cu cheie, uscătoare de păr, băi şi duşuri; curățenia este foarte importantă, așa că ți se pun la dispoziție ciupici de unică folosință pentru a ajunge la ele. [Protecţie pentru încălţămintea de stradă.] La recepție primești o brățară pentru acces. Există și o zonă de servire unde, dacă vrei să iei o pauză de la activitățile specifice SPA, poți să bei sau să mănânci ceva – sunt disponibile băuturi nealcoolice (cafea, suc) iar de la restaurant ți se pot aduce gustări ori prăjituri. Va trebui să ai un card sau cash la tine ca să plăteşti, la data documentării noastre încă se lucra la implementarea unui sistem de plată contactless în brăţările de acces. [Meniul de la barul-SPA.] Dacă vii cu maşina o poţi lăsa în faţa hotelului (locuri publice de parcare) sau în parcarea proprie amenajată în spatele acestuia.

Miercurea Ciuc este unul dintre puținele municipii din România care au o pârtie de schi, amplasată în Șumuleu Ciuc, o veche localitate devenită în 1959 cartier al orașului. Pe Șumuleu Mic (Kis Somlyó) multe generații de pasionați ai sporturilor de iarnă din zonă au pus pentru prima dată schiurile în picioare iar mulți localnici încă își amintesc cu nostalgie de iernile frumoase în care se adunau și „băteau” dealul cu picioarele (pe vremurile când nici nu visau la mașini de bătut zăpada), iar apoi se dădeau pe pârtia care până prin 2006 avea doar un cablu, de care se agățau cu niște cârlige ca să fie trași la deal sportivii din clubul de schi local... Apoi totul a căzut în uitare, până prin 2011, când a fost preluată de o afacere de familie hotărâtă să facă treabă bună aici. 😊 [În timpul lucrărilor de amenajare din 2012.] Astfel, locul a devenit cu adevărat o pârtie abia în 2012, când noii administratori au pus în funcțiune teleschiul monopost cu o lungime de 370m, au adus ratracuri și au amenajat o pistă dificilă „neagră”, destul de abruptă, cu o lungime de 370m. Doi ani mai târziu a fost amenajată și pista ușoară „albastră” dedicată începătorilor, cu o lungime de aprox. 950m. Iar de atunci lucrurile au intrat pe un făgaș bun: au fost aduse din ce în ce mai multe tunuri de zăpadă, s-a construit barul panoramic, s-au îmbunătățit pantele pârtiilor, s-a instalat o nocturnă... [Primul sezon la Kis Somlyó SKI.] De obicei, pârtia se deschide în preajma Anului Nou când, chiar dacă nu prea (mai) ninge ca în alți ani, frigul specific Depresiunii Ciucului permite producerea de zăpadă artificială. Iar cu ninsorile care mai vin pe parcurs, cei de aici reușesc să mențină cele două piste până pe la jumătatea lunii Martie. 👌 [Pârtia Albastră, în 2015...] Lucrurile sunt simple: cumperi cartelă și după ce treci prin turnichet, vei fi ajutat să te instalezi pe rozeta teleschiului de un membru al echipei. Până ajungi în vârf, ai tot timpul să evaluezi pârtia neagră pe marginea căreia vei urca iar dacă decizi că e abordabilă, poți ieși din teleschi pe dreapta ca să cobori pe ea. Dacă nu, ieși pe stânga și vei intra pe pârtia albastră, care te va duce lin, poate prea lin dacă ești schior de nivel intermediar 😊, înapoi la bază. Și gata, asta este tot. [...și în 2024 😍] Deși este una dintre cele mai scurte pârtii pe care am avut ocazia să le încercăm până acum, Șumuleu ne-a părut de un farmec aparte. Poate datorită amabilității oamenilor pe care i-am întâlnit aici, poate datorită încărcăturii spirituale a zonei (Șumuleu Ciuc este loc de procesiune pentru comunitatea catolică din Transilvania), poate datorită panoramei pe care ți-o oferă asupra Ciucului și împrejurimilor lui... sau poate pentru toate aceste motive. [View de pe pârtia neagră. 😍] Când este destulă zăpadă, în perioada vacanțelor pârtia este deschisă zilnic între orele 10:00-21:00, iar în restul perioadelor se deschide la ora 14:00 în cursul săptămânii, weekendul păstrând programul lung. Prețul unei urcări este același pe tot parcursul zilei, inclusiv după ce se înserează și se aprinde instalația de iluminare. 👌 Sunt disponibile cartele de 2, 4 și 8 ore, cu prețuri cuprinse între 55 lei (copii, pensionari)/75 lei (adulți) și 75 lei (copii, pensionari)/100 lei (adulți). Sunt disponibile și cartele cu puncte, cu prețuri începând de la 45 lei/65 lei pentru 10 urcări. Află mai multe informații la telefonul din pagină sau click aici. Pârtia de la Șumuleu Ciuc face parte din programul Ski Harghita, în care poți achiziționa un ski-pass ce poate fi utilizat la 12 pârtii în 6 destinații de schi din județul Harghita. Atenție, spre deosebire de cardurile emise de KisSomlyó SKI cu care o urcare te costă un punct, cu cele de la Ski Harghita te costă 2 puncte; asta doar pentru că pe cele două carduri punctele au costuri diferite de achiziție. [Pe pârtia de inițiere copii.] Există un centru de închiriere echipament, care ne-a plăcut că poate fi folosit pe post de vestiar și de cei care cu vin echipament propriu. Iar mai jos, peste drum de pârtie este și o școală de schi dedicată copiilor, coordonată de o asociație (KidSport) foarte apreciată și cu rezultate foarte bune în pregătire, atât pentru cei vreo 300 de membri înregistrați cât și pentru cei care iau cursuri de inițiere. De altfel, mai tot timpul vei vedea pe pârtia neagră mulți sportivi, unii chiar de performanță, care au reînceput să vină aici pentru antrenamente.  La KidSport se poate schia chiar și când nu este zăpadă, pentru că au și o pârtie artificială.  Sunt disponibili și monitori de schi & snowboard pentru adulți, poți cere informații la numerele de telefon din această pagină. [În centrul de închirieri ne-am putut schimba încălțămintea 👌] La data documentării noastre amatorii de săniuș se puteau da, pe răspunderea lor, doar pe o porțiune neamenajată aflată lângă pârtie. Dar se are în plan aducerea unor sănii speciale ce pot fi atașate la teleschi și care pot fi închiriate și folosite în anumite intervaluri ale zilei pe pârtia pentru începători! 🤩  În barul panoramic se servesc gustări, băuturi calde, băuturi răcoritoare, alcoolice. Ca să ajungi la el se urcă mai multe scări așa că dacă te gândești să mergi cu un cărucior pentru copii... fii pregătit pentru un pic de efort. Dar merită, lângă el este amenajat și un mic loc de joacă pentru cei mici. Dar și o terasă unde cei mari pot savura o băutură în timp ce stau cu ochii pe ei. 😊 La parterul barului vei găsi și toaleta, în care am remarcat buna curățenie. [Băuturi calde și... view 😍] Parcarea de la baza pârtiei este gratuită dar nu este asfaltată, așa că de multe ori se face noroi iar drumul de la mașină până la pârtie poate fi o mică aventură, mai ales dacă mergi încălțat în clăpari. Când e aglomerat și mașina trebuie lăsată un pic mai departe, ar prinde bine ca cei care schiază să fie lăsați întâi cu tot echipamentul cât mai aproape de intrarea pe pârtie și abia apoi șoferul să parcheze unde găsește loc 😉 Sau rămâi în bocanci, ia-ți echipamentul și mergi în căbănuța unde se află centrul de închirieri, te poți băga în clăpări acolo. [Cu un pic de noroc poți parca chiar la baza pârtiei.] Turnichetul de acces la teleschi un pic cam înghesuit și treaba asta cu parcarea sunt singurele puncte slabe pe care le-am constatat aici. Dar vei uita de ele când vei ajunge sus, la capătul teleschiului, și te vei bucura de o frumoasă panoramă asupra Depresiunii Ciucului iar dincolo de culme, asupra locului unde se desfășoară de Rusaliile catolice cel mai important pelerinaj catolic din România, la care în 2019 a participat însuși Papa Francisc. [Începutul coborârii pe pârtia albastră, cu Șumuleu Mare în față.] Sugestie: indiferent cum te aduce navigația, noi îți sugerăm să faci dreapta imediat după Bazilica de la Șumuleu și să mergi la pârtie pe strada Șumuleul Mic; pentru că  în perioadele mai aglomerate pe varianta Johannes Kajoni, pentru fluidizarea traficului, este restricționată circulația pe sensul spre pârtie. Și ca să fii sigur că pârtia e deschisă, sună înainte de a te porni la drum.

Szilard Fazakas de la ciocolateria Krausz din Harghita știe lucruri interesante și povești frumoase despre ciocolată. Și le împărtășește cu drag și altora, împreună cu delicioasa lui ciocolată, pe care o face cu mult drag și aplecare către calitate și autenticitate. [Szilard şi ciocolateria lui.] Toată lumea iubește ciocolata! Dar câți știu cum ajunge ea să fie această „plăcere vinovată”? 😀 Care sunt ingredientele, care este rețeta după care se combină ele? Într-un mic atelier din comuna Sântimbru din județul Harghita poți face un tur (33 lei de persoană) în care vei afla care este drumul pe care îl parcurge ciocolata de la boaba de cacao la desertul delicios... și poți să și guști din toate bunătățile, cât te ţin papilele! 😍 [Boabe de cacao.] Szilard ne-a spus că cele mai bune soiuri de cacao sunt din America de Sud, în primul rând datorită climei dar și faptului că acolo au o tradiție îndelungată în cultivarea acestui ingredient „magic”. Dacă nu ai văzut până acum cum arată boabele de cacao și credeai că ea crește direct în borcan la supermarket sub formă de pudră 😉 acum ai ocazia să le vezi, să le miroși și chiar să le guști (fermentate, uscate și prăjite). [Degustare de cacao.] Știai că boabele de cacao se macină timp de două zile până când se transformă în lichid? Nici noi, dar ne-a povestit Szilard. Se adaugă lapte praf (iar în zona montană este de foarte bună calitate) și zahăr. Pentru că și-a dorit să obțină un produs „cât mai local” iar Harghita este un județ bogat în fructe de pădure, Szilard utilizează în sortimentele de ciocolată Krausz fructe de pădure, dar și din pom, din regiune – căpșune, vișine, zmeură. Iar fructele sunt liofilizate (înghețate cu șoc termic), ceea ce le face mai gustoase și mai sănătoase decât cele confiate. Știai că atunci când ciocolata se albește e semn bun? Nici noi! Înseamnă că are unt de cacao (nu de palmier). [Fructe liofilizate. Incredibil de aromate.] Ciocolata crudă (venită din Belgia) este temperată (încălzită la 50-55 grade) apoi răcită treptat, în condiții stricte de temperatură și umiditate, până la 26-27˚C; apoi, în funcție de sortimentul ce se dorește obținut, temperatura este din nou crescută treptat (ciocolata cu lapte vrea 28-29˚C, cea amăruie 30-31˚C). Când amestecul de ingrediente a ajuns la temperatura optimă, este așezat în forme și pus să se răcească. [Gata să dea forme ciocolatei! 😀] Krausz a fost numele de familie al străbunicii lui Szilard, pe a cărei veche proprietate s-a dezvoltat atelierul de ciocolată. Numele ei de alint în sat era „tanti dulce”; venită din zona Cehoslovaciei, știa o mulțime de rețete de dulciuri cu cacao. Iată cum s-a transmis pasiunea peste generații. În amintirea ei, a apărut marca de ciocolată cu denumirea Krausz. [Degustare de batoane de ciocolată. 😋] Ciocolată amăruie 72% conținut de cacao. Ciocolată cu lapte. Prune uscate și afumate, cu miez de nucă, învelite în ciocolată. Ciocolată cu lapte și cafea (dintr-o prăjitorie a unui prieten din Zalău – tot în ideea de a produce cu ingrediente măcar naționale dacă nu locale). Batoane de ciocolată cu cremă de miez de nucă (un gust absolut special, o combinație unică). Praline. Toate sunt delicioase. În micul magazin de lângă atelier, poți cumpăra după plac și după poftă. Aici sunt sortimente pe care nu le găsești întotdeauna pe site sau în magazine.  Cu excepția sezonului rece (din septembrie în decembrie), când comenzile sunt foarte multe, atelierul primește vizitatori în fiecare zi, în urma unei programări prealabile (găseşti telefon în datele de contact de mai sus). Ambalaje din hârtie reciclată. Și bunicuțe din sat care participă la procesul de ambalare. O poveste delicioasă și la propriu și la figurat! 😍

Manufactura " Bere Ciuc " (pe denumirea locală Tiltott Csíki Sör Manufaktúra) din Sânsimion, Miercurea Ciuc este probabil cea mai cunoscută (cel puțin din Transilvania) fabrică de bere din „noul val” al producătorilor noi, ce aplică metode și utilizează ingrediente diferite, de bună calitate, menite să scoată pe piață produse mai... speciale. [Kilometrul 0 al unei beri de calitate.] Tot în această abordare nouă, a apărut și practica de marketing a vizitelor ghidate în fabrică. Ceea ce pe noi, clienții, nu poate decât să ne bucure, mai ales că turul include și degustare. 😉 Sunt două tipuri de beri draft la degustare în programul standard – berea de bază, Tiltott Csíki Sör, nefiltrată (6%) și una cu afine sau zmeură sălbatică (1,2%, ca să placă și doamnelor 🙂); ambele în cantități adaptate la capacitatea de consum a vizitatorului 😉. Cea nefiltrată este o bere mai specială, cea mai căutată, pentru că se îmbuteliază doar iarna, deoarece nu conține conservanți și nu este pasteurizată.  [Punctul de început al turului. 😊] Programele de vizită sunt de două tipuri: cu masă (două ore) și fără masă (o oră). Indiferent dacă mănânci sau nu, de băut, bei! 🙂 Programul fără masă costă 35 lei iar cel cu masă este în două variante: 75 (cu platou rece) sau 85 lei (cu ciolan în pâine). În sezonul cald masa are loc afară, când e frig – în sala din fabrică denumită sky-bar. Totul însoțit de „degustare” nelimitată (cantitativ vorbind) de bere.  Numărul de persoane ce participă la tur nu contează, dar turul trebuie programat, preferabil cel puțin cu o zi înainte, mai ales dacă se dorește varianta cu masă, găsești datele de contact din pagină. [Mese făcute din şine de tren cu istorie.] După degustarea de bere, începe povestea – istoria locului, de ce „manufactură”, ingrediente, procesul de fabricare și fermentare, îmbutelierea; la final, masa. Totul se întâmplă în fabrică, auzind și văzând.  Nu e doar legendă faptul că berea de bună calitate necesită apă de bună calitate, iar manufactura Csíki Sör a avut noroc să aibă pe terenul deținut nu mai puțin de cinci izvoare. O bucăţică de istorie poţi vedea la mesele din barul interior, la care s-au folosit şinele dintr-o linie de tren existentă pe terenul fabricii; după achiziţionarea terenului s-a ras tot iar bucăţile din şină sunt singurele lucruri care amintesc de trecut.  [Vei vedea toate etapele de fabricaţie.] Fabrica este destul de tânără, deschizându-și porțile în 2014, cu o capacitate mult mai mică decât în prezent. Folosește ingrediente naturale, de unde și denumirea de manufactură (a nu-și închipui cineva că berea se fabrică manual) și nu pasteurizează berea (termenul de valabilitate a berii este menținut prin intermediul a două procese de filtrare; cu excepția berii nefiltrate); de aici gustul și aspectul deosebite. Berea este produsă respectând legea germană a purității berii (da, chestia asta chiar există, nu este doar un slogan comercial) – doar trei ingrediente de bază (apă, malț și hamei) plus drojdia necesară fermentării. Se pot degusta și acestea (malțul și hameiul), pe sortimente (malț de caramel, de ciocolată etc.), pentru o înțelegere cât mai bună a drumului pe care îl are de parcurs fiecare tip de bere până în pahar. Și diferențele dintre ele. [Hameiul şi cele 4 tipuri de malţ folosite aici.] Se trece prin zona de fierbere, unde afli despre toate detaliile tehnice ale procesului – măcinarea malțului, plămădire, filtrare, temperatura de fierbere, combinațiile de ingrediente, timp de fermentare. Aproape totul este automatizat. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Pe lângă bere, se mai produc și trei specialități ale casei – un distilat din bere, un lichior de afine și un lichior din plante medicinale. [Distilatul şi lichiorurile Csíki.] Finalul turului este în sala numită sky-bar (denumirea asta de obicei se dă locurilor aflate la înălțime; aici nu e cazul), unde se mai... degustă un pic ... 😊 Poți să faci poză cu mascota din carton a fabricii. Vei afla și povestea ușor controversată din spatele denumirii acestei beri - de la „adevărata bere ciucană” la “berea ciucană interzisă” (Tiltott Csíki Sör). [Portofoliul complet al berilor Csíki.] Nefiltrată, de bază Csíki, Székely (cu de două ori mai mult hamei), brună sau cu afine ori zmeură etc., orice ai alege, sigur găsești ceva care să-ți placă. Iar la finalul turului, vei primi cadou (dacă nu ai ales turul cu masă) o pungă de chips, căci fabrica are și o divizie pentru acest produs, cu niște sortimente foarte interesante (pe tărâmul cartofului, cum să nu faci chips, care mai și merg numa’ bine cu bere; chiar pe fiecare pungă există și o recomandare pentru cel mai potrivit sortiment Csíki Sör). Bună treabă! 😍 Nu dezvăluim mai multe detalii despre povestea berii Csíki, căci e mult mai interesant să le afli la fața locului, de la oamenii de-acolo, pregătiți special pentru asta. [Cel mai interesant (și controversat) suvenir. Indicii: urs, bio 😅] Au și un gift shop drăguț, de unde te poți aproviziona cu bere, chips sau poți alege dintr-o gamă foarte variată de suveniruri, care mai de care mai amuzante. Magazinul este deschis de luni până duminică între orele 9-20 iar tururile în fabrică se pot face de luni până sâmbătă între orele 09-20. Timp destul să programezi o vizită dacă ajungi în zonă; e interesant.

Aflat în căutare de senzaţii tari? Foarte tari, chiar?! În trecere prin Siculeni trebuie să faci un popas la Palincăria Transylvanian Elixir. Dar numai dacă ai şofer sau dacă eşti cazat undeva în zonă, da? 😀 Noi am aflat întâmplător despre ea, după ce i-am văzut produsele în meniul câtorva restaurante din Harghita; ni s-a părut interesant modul de ambalare, am remarcat gama largă de sortimente şi i-am pus pe lista noastră de documentare... Iar pentru că lucrurile bune se pare că se-adună 😉 în ultimul infotrip făcut în zonă ne-am „intersectat” cu Loţi, antreprenorul Elixir, care nu ne-a lăsat până nu ne-a dus la o „degustare”! [Un antreprenor mândru de ceea ce face!] Ne-a povestit cu mândrie şi cu multă pasiune despre ce înseamnă o pălincă bună şi făcută corect, exclusiv din ingrediente naturale, în care „omitem complet aromele artificiale, coloranţii, conservanţii şi zahărurile adăugate” - extras din declaraţia de calitate pe care o găseşti imprimată pe ambalajele lor. De la sortarea, spălarea fructelor, fermentaţia alcoolică şi până la distilare şi ambalare, totul este făcut manual; în familie s-a făcut până şi design-ul logo-ului şi textele de pe ambalaje dintre care ne-a atras atenţia acesta - „pălinca este cel mai bun remediu deoarece reuneşte prietenii şi transformă chiar şi duşmanii în prieteni” - despre care Loţi spune că e „garantat”! 😃 Pălinca de aici e făcută numai din fructe, achiziţionate direct din livezi sau de la culegători (alea sălbatice)... după mai multe încercări sunt selecţionate doar sursele care dau calitate maximă, de ex. perele folosite sunt din soiul Williams, importate din Austria şi Ungaria; gutuile de la Drăgăşani; piersicile şi caisele din Timiş, muscatul ottonel din Vrancea. Fructele sunt atent sortate, curăţate de orice „impuritate” (pământ, frunze, codiţe, sâmburi etc.); apoi, după ce sunt fermentate 15-20 zile intră la cazan... pe urmă în sticle şi la beci, în aşteptarea livrării. 🙂 Iar recunoaşterea calităţii a venit, uşor-uşor, de la clienţii ce revin dar şi de la câteva concursuri de profil la care Elixir a participat, în Anglia şi Belgia - vei vedea „rezultatele” pe pereţii din sala de degustare şi pe etichetele sticlelor! [Dovada de "tărie"!] Între mai multe „reprize” de Elixir transilvănean cu vreo 44 grade tărie 😀 din mai multe sortimente, vei afla toate detaliile despre această manufactură de pălincă unică în zonă, cum se fermentează şi se distilează fructele, cum se depozitează, cum şi la ce preţ se vinde fiecare sortiment. Iar dacă îţi va plăcea ceva din ceea ce deguşti (şi nu are cum să nu-ţi placă ceva 😋) poţi cumpăra direct din depozit, la preţuri un pic mai mici decât în retail sau decât pe magazinul online. Iar Loţi ştie (şi îi şi place) să stea la poveşti, mai ales dacă vei avea întrebări; e cordial, are în sânge treaba asta, ne-a învăţat şi „cum trebuie gustată pălinca: îl mişti în pahar, îl simţi (n.r. aroma), o iei în gură pe limbă, îţi ajunge pe gât ca să zic aşa, şi trebuie să treacă 5-10 secunde... şi faci aşa (aici, nu mai suntem aşa talentaţi ca să descriem; dar o să vezi la faţa locului :))... şi apoi, dacă este de calitate trebuie să simţi complet aroma fructului din care este făcută... chiar simţi că bei, din ce e făcută (:)...” şi atunci ne-am dat seama că în trecut am băut nişte pălinci mult-lăudate dar la care în afară de tărie nu se simţea altceva!  Dacă exprimarea lui ţi se va părea un pic ciudată, trebuie să ştii că Loţi este secui de origine iar limba română nu a învăţat-o la şcoală. Omul este o poveste, cu şi despre pălincă... şi despre orice altceva vine vorba! ["Comoara" lui Loţi. 🤩] Reţeta e simplă: eşti într-un grup de minimum 2 maximum 30, chiar 40 persoane; suni la telefonul din pagină, programezi o vizită de degustare şi mergeţi cu toţii la singura palincărie artizanală autorizată din zonă; dacă sunteţi maximum 4 persoane şi sunteţi cazaţi la pensiunea Amadé din Siculeni, Loţi are o înţelegere cu ei şi vă va lua/vă va aduce înapoi cu maşina, gratuit. În limita posibilităţilor degustarea poate fi făcută chiar şi în afara orelor de program afişate iar dacă o să mergi când se recoltează fructele (iunie-octombrie) s-ar putea să asişti la mare parte din procesul de fabricaţie! Vizita de degustare este gratuită, fără nicio obligaţie de achiziţie; este o experienţă inedită dar trebuie să-ţi asumi un risc: s-ar putea să-ţi placă pălinca prea tare! 😀 Iar dacă nu vrei s-o bei o poţi folosi ca parfum... fructat, mai ales pe cea din piersici sau din gutui! 😍