Interski Poiana Brașov

La granița dintre județele Vrancea și Galați (12 km de Tecuci, cam 25 km de Focșani și 90 km de Galați) vei găsi Zaga Zaga, o „oază” unde poți face un popas relaxant de una-două ore sau poți petrece chiar și o zi întreagă de activități.  “Cazare, restaurante, agrement, evenimente, concerte, fermă de pește, pe un domeniu 82 ha, întins printre brațele Siretului. Povestea a început în 2010 iar de-atunci locul a tot crescut și s-a dezvoltat frumos, până la forma actuală, pe care ne-a făcut mare plăcere să o descoperim și despre care am aflat că nu se intenționează să fie finală. De la dragat canale, populat cu pește și plantat copaci la, astăzi, Delta Siretului și Zaga Zaga Sat. Un loc frumos, în armonie cu natura și pentru iubitorii de natură.”  [Un întreg resort construit pentru agrement.] Din drumul european E581, ca să ajungi la Zaga Zaga faci stânga imediat după ce ieși de pe podul peste Siret de la Cosmești dacă vii dinspre Galați sau dreapta înainte de pod dacă vii dinspre Vrancea. Zona nu arată deloc îmbietor, dar ce te așteaptă dincolo e din cu totul alt film. Odată ajuns în parcare și lăsat mașina treci într-o altă dimensiune, cu alei pavate sau pietruite, care șerpuiesc printre copaci, stufăriș, canale, bungalouri, spații de activități sau socializare. [Alei, poduri peste canale, imagini de pus în ramă 😍] Oferta de agrement este mare și pentru toate preferințele. Poți lua o bicicletă (35 lei/oră) ca să explorezi tot satul de vacanță, pe un traseu de aprox. 4 km, amenajat pe tot perimetrul proprietății sau pe nenumăratele alei (s-ar putea să te mai însoțească uneori și vreun cățel pripășit pe domeniu; noi nu am avut probleme cu ei, au fost chiar jucăuși; personalul încearcă să-i îndepărteze dar uneori e mai greu). Te poți opri, poți face poze oriunde pe traseu, singura condiție este să nu-i deranjezi pe cei cazați. Accesul este gratuit și dacă vii cu bicicleta proprie. [Pe traseul pentru biciclete.] Pe traseu te poți opri să vizitezi livada și ferma de animale din C.A.P. Zaga Zaga 😊 în care poți vedea de la găini, gâște, iepuri și păuni până la capre și struți. Sau țarcul de căprioare, despre care trebuie să știi că nu sunt capturate din natură ci (majoritatea) sunt născute aici, descendenții câtorva exemplare relocate aici dintr-un alt parc din străinătate. Și oricât ai fi tentat să dai de mâncare păsărilor și animalelor pe care le vei vedea, să știi că nu e recomandat să o faci – ele sunt bine hrănite de personalul Satului, fiecare cu hrana potrivită, care s-ar putea să nu fie cea pe care le-o oferi tu. 😊 [În Pădurea cu căprioare.] Dacă ai un pici mic, sunt disponibile câteva biciclete cu „ataș” care pot fi închiriate pentru 3 ore, la un preț de 85 lei. Din ce am văzut, majoritatea bicicletelor au șei confortabile și un coșuleț unde îți poți pune o sticlă cu apă, rucsacul sau geanta. 👌 Deși domeniul este foarte mare nu trebuie să-ți faci nicio problemă cu privire la orientare: peste tot sunt instalate indicatoare către punctele de interes; poți face și o poză la harta de pe peretele Recepției, pentru mai multă siguranță! [Intrare pe traseul de biciclete.] Există și un parc de aventură cu 4 itinerarii: cel Mov are 2 trasee ușoare, care pot fi parcurse în aprox. 15 minute; Galbenul are 2 trasee medii (fiecare a 20 minute) iar Verde și Albastru au câte un traseu, prezentate ca dificile, cu o durată medie de parcurgere de 30 minute. Gradul de dificultate și durata de parcurgere a traseelor sunt orientative și o pot varia în funcție de condiția fizică a participanților. Fiecare din cele 6 trasee are o tiroliană. Accesul pe trasee este permis cu asumarea unui regulament și în funcție de înălțime: pe cel Mov pot intra și copii cu minimum 110 cm înălțime, pe Galben trebuie să ai minimum 140 cm iar pe celalte două pot intra doar cei mai înalți de 155 cm. O tură de 2 ore costă 55 lei (pentru copii cu înălțimea 110-155cm) sau 70 lei (pentru copii mai înalți de 155 cm și adulți), indiferent de itinerariul ales; greutatea maximă admisă a participanților este de 100kg. În prețuri este inclus instructaj și echipament de protecție de bază; dacă vrei și mănuși, sunt disponibile pentru un cost suplimentar. Ultima intrare pe trasee se poate face la ora 17:00. [Pe traseul Mov.] Mai poți juca tenis de câmp pe cele două terenuri cu suprafață sintetică. Costă 45 lei/h pe timpul zilei, dacă ai rachete și mingi sau 65 lei/h cu echipament de aici; în nocturnă costă 60, respectiv 90 lei/h (cu echipament). [Tenis de câmp.] Zaga Zaga are și cea mai mare (peste 800mp!) piscină exterioară încălzită din județul Vrancea, de tip infinity, cu apă sărată, cu o adâncime de 1,3-1,6m; există și o piscină dedicată copiilor.  Cei din exterior (care nu sunt cazați în satul de vacanță) au acces permis în limita locurilor disponibile, cu asumarea unui regulament și la tarife care (unora) pot părea un pic descurajante: pentru copiii cu înălțimea cuprinsă între 110-140 cm se plătește o taxă de acces de 75 lei, pentru copiii cu înălțime mai mare de 140 cm, 150 lei - în tarife este inclus și șezlong; copiii cu înălțimea până în 110 cm intră gratuit dar nu beneficiază de șezlong; adulții pot intra contra unei taxe de 150 lei care de asemenea, include șezlong sau dacă sunt doi, pot plăti 300 lei și beneficiază de un baldachin. [Șezlonguri + baldachine, gratuite și cu prioritate pentru cei cazați.] Prânzul și cina pot fi servite în restaurantul de lângă piscină cu meniu internațional, numit „La Iaz” – caută-l în aplicație sau click aici dacă vrei să afli mai multe despre el. În fața piscinei, pe malul lacului, mai este un restaurant – Cherhanaua plutitoare – cu specific pescăresc, deschis de Vineri până Duminică între 11:00 și 21:00 (cu ultima comandă la 20:00). [Infinity view spre... Cherhana 😍] Sunt disponibile dușuri, băi și vestiare separate pentru femei și bărbați. Tariful de acces/închiriere șezlonguri se plătește la intrarea din zona „La Iaz”, nu include prosop; vei primi o brățară pentru acces, pe care poți „încărca” tot ce consumi la bar/restaurant și vei plăti la ieșire. Am apreciat foarte mult că la intrarea în restaurant dinspre piscină sunt amplasate două dozatoare e unde poți să-ți faci refill cu apă rece, gratuit. 👍 Programul piscinei este L-J, S-D 10:00-19:00, V 16:00-19:00. [Zona de dușuri arată bine.] Și mai este o activitate, care nouă ne-a plăcut foarte mult aici: plimbările cu barca 😊 După ce pleci din micul port (care are și o Căpitănie 😊) poți vâsli (sau pedala) pe toate canalele și bălțile din resort cât te ține condiția fizică și... buzunarul! [Căpitănia Zaga Zaga 😊] Ai de ales între bărci cu vâsle (30 lei/h în cursul săptămânii, 40 lei/h în weekend, 160 lei/24h), bărci cu pedale (80 lei/h, 160 lei/24h) sau chiar barcă electrică (150 lei/h) dacă ești mai pe leneveală 😊 Iar dacă sunteți mai mulți, pentru 170 lei (barcă mică, max. 5 pers.) respectiv 250 lei (barcă mare, max. 8 pers.) puteți cere să fiți plimbați cu o barcă motorizată într-un tur complet al resortului (aprox. 30 min). 😉  [La plimbare pe canale 😍] Satul de vacanță este deschis doar o anumită perioadă din an, de prin martie-aprilie până prin noiembrie, cu un vârf de sezon în iulie-august (când este și cel mai aglomerat). Cu excepția piscinei, toate activitățile de agrement Zaga Zaga sunt deschise zilnic, între orele 10:00-18:00; dar programul poate suferi modificări în cazul unor condiții meteorologice nefavorabile. Programul actualizat permanent poate fi consultat aici. Indiferent dacă vii pentru agrement sau doar ca să te plimbi prin unul dintre cele mai frumoase sate de vacanță din România, conform principiului „respectă și vei fi respectat” 😊 îți recomandăm să citești cu atenție și să respecți atât  „regulile casei” cât și regulamentele fiecărei activități de agrement! Cei care vin cu mașina electrică o pot lăsa la încărcat la cele două puncte de încărcare amplasate în parcare (punct de reper: antena radio). Dacă ești alergic la polen/puf de plop, e bine să știi că satul de vacanță este „populat” cu foarte mulți copaci, preponderent sălcii și plopi, deci evită să vii în perioada lor de înflorire.

ATV, Buggy, Bran... o asociere care unora le face mare plăcere iar altora nu. Dacă ești în cea de-a doua categorie, s-ar putea să-ți schimbi părerea după ce citești această recomandare 😊 Pentru că da, îi recomandăm pe Adelina și echipa ei de la AGM Exploring, o echipă pe cât de mică pe atât de pasionată de ceea ce face! Într-o lume în care nu-i ajută aproape nimeni, în care activitatea lor nu este corespunzător reglementată, deși contribuie la satisfacția turiștilor și aduce venituri la buget, ei se încăpățânează să facă tot ce ține de ei ca oamenii să plece de aici dorindu-și să revină cât mai curând. După tura noastră de documentare, chiar am auzit spunând asta pe câțiva tineri din Ialomița și o pereche de israelieni trecuți binișor de prima tinerețe 🤩 [Pe dreapta drumului național, la intrarea în Bran dinspre Brașov.] Deci, dacă vii dinspre Râșnov/Brașov, la intrarea în Bran, imediat după Tohan, pe dreapta (folosește și localizarea din app), vei vedea câteva ATV-uri și Buggy-uri care își așteaptă clienții. Recomandarea noastră este însă să suni (cel mai bine cu o zi-două) înainte de a ajunge acolo. Unu, pentru că, mai ales în weekenduri și full-sezon, sunt foarte ocupați deja. Și doi, pentru că la telefon Adelina sau unul dintre colegii ei îți vor propune, după o mică discuție în care își dau seama ce îți dorești, cea mai bună variantă dintre pachetele lor disponibile. Sau chiar îți vor crea, pe loc, una personalizată, dacă îți dorești asta! Standard, sunt disponibile câteva trasee lungi, prin împrejurimi, doar pentru adulții deținători de permis de conducere. Pot fi de 1 oră (60 euro ATV de 2 locuri, 70 euro Buggy de 2 locuri, 350 euro Buggy de 4 locuri ), două ore (120/ 140/ 280 euro), trei ore (180/210/420 euro) sau chiar 4 ore (240/280/560 euro) . Prețurile pot varia ușor și includ cască, instructaj și ghid însoțitor (care merge pe un ATV separat) sau ghizi, în funcție de mărimea grupului. Traseele mai lungi de două ore, dacă au minimum 4 participanți, pot include fie un prânz bazat pe produse locale, servit într-o locație proprie din zona pârtiei Zănoaga, fie un picnic într-un loc pitoresc de pe traseu; include mâncare, o băutură iar prețul pornește de la 25 euro /persoană și se adaugă la costul traseului. Pentru a avea timp să le pregătească, este necesar să programezi/să rezervi traseele cu prânz sau picnic cu minimum o zi înainte, ideal cu două 😉 În funcție de experiența anterioară (sau de lipsa ei) și de buget, ți se va propune cea mai potrivită variantă - fie circuit mic, fie o tură în împrejurimile Branului. Cu excepția turelor în care se optează pentru prânz/picnic, niciun traseu nu are impus un număr minim de persoane; se pleacă și cu un singur ATV/Buggy. În total, sunt disponibile 6 Buggy (Can-Am, pentru cunoscători 😉) și 3 ATV-uri, dar pentru grupurile mai mari există posibilitatea ca numărul lor să fie crescut grație colaborărilor cu concurența 😉 [După un ultim instructaj...] În vizita noastră de documentare am mers împreună cu un grup care și-a dorit ceva mai „de inițiere”, pe cel mai scurt și mai ușor traseu, cel de o oră, pe dealurile Sohodolului.   După verificarea permiselor de conducere (obligatorii, pentru că se parcurg și drumuri publice), comunicarea & asumarea regulilor (prin semnarea de declarații) și un instructaj cu privire la comenzile vehiculelor, ne-am pornit. [...gata de plecare! 😍] Întâi am parcurs un circuit mai mic, pentru încălzire și pentru ca ghidul să se convingă că toți participanții au înțeles bine cum trebuie struniți căluții-putere ai „mașinuțelor” 🙂 Iar apoi, după ce am traversat drumul național (cu emoții și multă răbdare pentru că traficul era destul de intens) și după ce am trecut pe lângă un semn ”interzis ATV-urilor” (ignorat tacit de toate părțile)... am intrat pe un drum pietruit, apoi de pământ, destul de... „off-road” pe alocuri  🙂 care străbate tot satul Sohodol. [Pe dealurile Sohodolului.] A fost mai frumos decât ne așteptam. Bine, ca traseu, nimic deosebit, nu a pus nicio dificultate participanților, care pentru asta l-au și ales; în schimb a fost o extraordinară ocazie de a descoperi unul dintre cele mai frumoase sate de munte din România! Și după ce am urcat și am coborât pe dealurile Sohodolului, admirându-i casele (unele foarte vechi dar bine păstrate, altele foarte noi, construite cu respect față de tradițiile și specificul locului), am ajuns într-un punct de belvedere spectaculos. Într-o parte către munții Bucegi iar în cealaltă către depresiunea Țării Bârsei, cu munții Piatra Craiului, dealurile Holbavului și Măgura Codlei pe fundal – numai bun pentru niște poze faine! [Popas de bellevue 😍] După un popas de vreo 5 minute (care ne-a plăcut că nu au fost „contabilizate” în durata turei), ne-am întors pe același drum pe care am venit. Și cum spuneam și la începutul recomandării, toată lumea s-a arătat încântată de tură, chiar dacă nu se anunța una spectaculoasă! [O experiență încântătoare.] La data documentării noastre se stabileau ultimele detalii pentru introducerea în oferta de activități a 4 mopede electrice. Mult mai puternice decât o bicicletă electrică, mopedele pot fi o modalitate excelentă pentru explorarea împrejurimilor Branului. Abia așteptăm următoarea vizită, să le testăm și să povestim despre ele 😊 Până atunci, poți cere detalii la numărul de telefon din pagină.  Activitatea este permanentă, se organizează ture pe tot parcursul anului, inclusiv iarna, pe zăpadă 🙂 

- în curs de documentare - Până vom documenta acest loc, îți împărtășim informațiile aflate până acum, care l-au „calificat” pentru documentare 😊 Ne poți ajuta și tu: dacă ai fost deja (sau după ce vei merge) aici, povestește-ne experiența ta pe scurt, într-o recenzie, ce ți-a plăcut, ce nu ți-a plăcut... orice lucru pe care crezi că ar trebui să îl știm despre acest loc Sugerat. Îți mulțumim! 🤗 [Grup de clienți e-Bike Rent Skigyimes.] Ne-am bucurat să aflăm că, dacă ești pe Valea Ghimeșului și vrei să explorezi dealurile și munții din jur pe bicicletă electrică, acum poți închiria așa ceva din incinta Satului de vacanţă Boroş / Gyimesi Skanzen. Sunt disponibile 22 de biciclete electrice, la un tarif de 100 lei/2 h; dacă vei să te dai mai mult, după cele două ore vei plăti 30 lei pentru fiecare oră suplimentară.  Cei de la e-Bike Rent îți vor propune câteva trasee cu grade diferite de dificultate, din care îl poți alege pe cel care crezi că ți se potrivește cel mai bine; dar poți merge și tu, pe orice traseu vrei! Cu cât sunteți mai mulți cu atât mai bine: dacă sunteți minimum 4 persoane poate merge cu voi cineva din echipă, care vă va ghida în zona prin care vreți să vă plimbați, fără niciun tarif suplimentar!

Știam că județul Harghita este plin de suprize dar... să ajungi într-un sat de la poalele Mădărașului și să faci echitație de agrement cu vestiții cai islandezi, părea greu de crezut că ar fi posibil 😊 Dar este foarte posibil și e foarte interesant cum s-au aranjat toate pentru ca la Izvoare, un mic sat al comunei Zetea, într-un loc unde cu vreo 10 ani în urmă nu era nimic, să fie cea mai mare herghelie de cai islandezi din România 😮 Totul a început când dl. Albert, un pasionat de cai și de echitație a ajuns, într-o călătorie de afaceri, în Islanda; unde, pentru că de mult auzise de tölt, vestitul (și aproape unicul în lume) mod de mers-alergat al căluților de aici, nu a ratat ocazia să-l încerce. Și i-a plăcut atât de mult încât după ce s-a întors, a amenajat pe un teren de 15 hectare o mini-Islandă verde, cu pajiști presărate cu pârâiașe (doar gheizerele și ghețarii lipsesc 🙂), cu toată infrastructura necesară găzduirii și antrenamentului a 34 de căluți, câți am văzut la data documentării noastre. [Dincolo de poartă te așteaptă...] Ce e frumos e că nu trebuie să știi foarte multe despre cai și nici nu îți trebuie antrenament pentru a face echitație aici, unde te poți urca liniștit pentru prima dată pe un cal. Căluții islandezi sunt mai calmi, cu mai puțin spirit de competiție decât ceilalți cai 😊, au o statură mai puțin impunătoare decât a cailor obișnuiți; iar dacă vei avea și un morcov sau un măr la tine, garantat te vei împrieteni cu cel care te va plimba (poți să ai la tine și ceva bun pentru blănoșii care te vor întâmpina, știind cumva că ești bine-venit acolo). După una-două ture de acomodare în hala acoperită, în manejurile sau pe aleile de pe domeniu, sunt șanse foarte mari să poți merge chiar și într-o plimbare prin împrejurimi, unde te poți bucura de tot ce are natura mai frumos, peisaje superbe, cântec de păsărele, aer înmiresmat de flora bogată. 😍 [...un foarte simpatic „comitet” de întâmpinare 😀] Manejul de cai islandezi de la Izvoare se adresează tuturor categoriilor de pasionați. Începătorii (și chiar cei care nu au urcat niciodată pe un cal) au la dispoziție o școală în care, atât copiii cât și adulții se pot iniția și pot căpăta deprinderi care să îi facă să se distreze când călăresc; sau își pot antrena rezistența, astfel încât să poată face față unei ture în natură de câteva ore sau chiar de câteva zile.  O lecție durează 60 minute și costă 100 lei; pentru cei dornici de perfecționare sunt disponibile abonamente de 11 lecții la 1000 lei. Iar pentru copiii mai mici de 6 ani există și un program de jumătate de oră, în care calul este purtat în lesă, 80 lei. [Exersând păstrarea echilibrului pe căluți islandezi.] Dar ”piesa de rezistență” a Manejului de cai islandezi este organizarea turelor de echitație ghidate, care pot fi scurte (2-2,5h) sau lungi... până la câteva zile!  Indiferent de nivelul la care crezi (și zici) că ești 😀 și mai ales dacă te afli la prima vizită aici, vei începe cu o tură scurtă. După un scurt instructaj (nu te sfii să întrebi tot ce vrei să știi) vei face acomodarea cu căluții și te vei plimba călare în incinta domeniului, atât afară cât și în hala acoperită (amenajată la standarde de competiție), însoțit obligatoriu de un instructor. Care dacă vede că te descurci și că reușești să stai bine în șa, te va scoate și pe un traseu scurt în împrejurimi. [„Ai adus și tu ceva bun?” 😀] Deci nu vei ieși în natură decât dacă te convingi și convingi că poți stăpâni bine calul și că îl faci să îți asculte comenzile.  Caii sunt foarte relaxați dar în natură se pot întâmpla multe, de la zgomote neașteptate până la o întâlnire cu un animal sălbatic, de aceea oamenii de aici nu te vor duce dincolo de gard decât după ce se asigură că vei fi pregătit să ai reacțiile corecte. [Tura „de test” pe aleile de pe domeniu.] Pentru turele scurte nu există un număr minim de persoane, o poți face și dacă ești singur dar dacă veți fi mai mulți, un grup de câțiva prieteni sau o familie, garantat distracția va fi mai mare! Prețul, 250 lei/pers. (2 ore) include instructaj și cască (tocă); recomandarea noastră e ca în sezonul rece să ai mănuși și o bandană sau fes subțire de pus, sub cască; nu purta cele mai bune haine pe care  le ai 😉 cel mai important e să fie elastice, comode, cu protecție (pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă); ideal bocanci (în niciun caz încălțat cu șlapi sau papuci) pentru că uneori, pe traseu, va trebui să cobori de pe cal și să mergi pe jos, câteodată chiar prin apă. Cei interesați pot cumpăra echipament de bază (pantaloni, bluze, toci, chiar și pantofi/bocanci) de la micul magazin din incintă, reprezentanță a două firme renumite din domeniu, din Danemarca. Tot în incintă este pus la dispoziția clienților un vestiar, cu dulapuri, dușuri și grupuri sanitare. [Dacă te murdărești tare-tare, poți face și un duș 😀] Turele lungi sunt de două tipuri. Pot fi de tip star light, în care se pleacă dimineața, se ajunge la prânz într-un loc unde se stă, se mănâncă iar apoi, până seara, se ajunge înapoi; 400 lei/pers., include și masa. Sau ture de linie (cele mai populare, apreciate mai ales de turiștii străini; sperăm ca după recomandarea noastră și de cei români 🙂) în care se merge până spre seară într-un loc unde se înoptează, o cabană de vânătoare sau o pensiune (bagajele personale sunt transportate separat, cu o mașină); a doua zi se pleacă mai departe către următorul loc de înnoptare și tot așa, patru sau cinci zile la rând 🤩 în care se face un circuit cu revenire la Izvoare; poate fi în Bazinul Odorhei, în zona Gheorgheni sau în zona Ciucului. La întrebarea noastră, firească având în vedere zona 😊 „Și, ați avut, probleme vreodată, v-ați întâlnit cu ursul?” răspunsul a fost prompt „Nu. Luăm cu noi câini de care ursul se ferește, de obicei; iar dacă nu, îl fac oricum să se țină la distanță”. 👌 Noi nu am făcut încă o asemenea tură dar din ceea ce am aflat de la cei care le-au încercat, poate fi una din experiențele supreme pe care le poți trăi! [Pofta e bună, după o tură de o zi cu căluții 😋] Majoritatea cailor au trei aluri: pas, trap și galop. Calul islandez (și încă vreo trei rase de prin America) mai are încă două: tölt și flying pace, care îl fac să fie perfect pentru aceste ture lungi; și mai ales, tölt, un pas rapid în care se poate ajunge la viteza de galop și chiar peste, dar care nu obosește foarte mult nici calul, nici călărețul; în tölt, după cum ne spunea domnul Albert, „e comod, stai pe șa ca în fotoliu, în fața televizorului” ... bine, poate cei mai avansați, că noi ca începători, am stat ca într-un fotoliu pus pe un leagăn 😀 Tot de la dânsul am aflat că, în vechime, se pare că toți caii știau să meargă în tölt, cel mai bun exemplu fiind strămoșii cailor islandezi, vestiții cai mongolezi care puteau fi conduși fără hățuri, în timp ce războinicii călăreți își foloseau mâinile ca să tragă cu arcul, la fel și caii amerindienilor... O să afli cu siguranță dacă vrei povestea foarte interesantă a cailor islandezi, doar întreabă-l despre asta pe domnul Albert, dacă ai ocazia! 😉 [Pe cai, prin munții Harghitei 😍] Indiferent de tipul turei, totul se face cu programare telefonică prealabilă, cu măcar o zi înainte, la cele două telefoane din pagină. Pe lângă cursuri, ture de inițiere și ture lungi, în natură, la Izvoare se mai poate face coaching cu cai și hipoterapie (terapie cu cai) sub îndrumarea unei persoane instruite special în Ungaria. Copii (dar și adulți) cu dizabilități au început deja să vină, cu trimitere de la doctor și se pot bucura de programe de terapie personalízate, cu rezultate remarcabile în ameliorarea stării lor. 😍 [😍] În concluzie, merită să vii aici nu doar pentru că ai ocazia să călărești cai islandezi la un preț de 3 ori mai mic decât în Islanda 🙂 ci și pentru pasiunea pe care Albert și angajații săi o au pentru echitație. Iar când spunem echitație, nu te gândi la ea doar ca la un sport, curse de cai și sărituri peste obstacole (așa cum are impresia majoritatea) ci la agrement, plimbare de plăcere, pe câmpii, prin pădure, în natură 😍 Iar pentru asta, Manejul de cai islandezi de la Izvoare, Harghita, ar trebui avut în vedere și de români; pentru că de străini nu duce lipsă - în fiecare an mii de oameni din toată lumea vin la Izvoare, după ce aud sau citesc în presă și pe grupurile de specialitate despre acest loc; am văzut, la loc de cinste, un tablou cu articolul despre Manejul de la Izvoare și primii cai islandezi din România, apărut în revista dedicată dedicată cailor islandezi, din Islanda 👌 [Albert și căluții lui fericiți.] Ajută la tot acest succes și celelalte activități conexe, cazarea la Casa Pițugoi sau în Villa Honor (și ea un loc #undemergem) și Parcul de observație animale sălbatice, amplasate în apropiere. Așa că, ai toate motivele să suni și să programezi o vizită sau chiar o tură la Manejul de cai islandezi. Nu uita să le spui că ai aflat de ei aici, în primul ghid de călătorie prin România, da? 🤗

Te întrebi cum ți-ai mai putea petrece timpul în Sovata? Avem noi o sugestie: poți să-l cauți pe Palkó Levente și căluții lui frumoși. Iarna te plimbă cu sania, iar vara cu trăsura. Delia (9 ani în februarie 2023) și băiatul ei, Maci (se pronunță Moți și înseamnă „ursuleț”, 5 ani în februarie 2023) sunt cei doi cai superbi, din rasa Semigreu Românesc, puternici și rezistenți, masivi dar docili, negri ca pana corbului, care în weekend (sâmbăta și duminica) te iau cu ei, dacă vrei, la o plimbare agreabilă... Cel puțin, în tura noastră de documentare ei ne-au purtat pe drumul spre pârtia din Sovata. [Maci şi Delia.] Iarna îi găsești în zona de la baza pârtiei, căci acolo este cel mai sigur zăpadă suficientă și ambient propice unei plimbări frumoase cu sania. Cam 30 de minute, de la parcarea pârtiei în sus, pe un drum forestier, printre copacii ninși, pe malul pârâului Sovata, în clinchet de zurgălăi. Oricât de prietenoasă ți s-ar părea vremea, îmbracă-te bine dacă vrei să te bucuri de o plimbare plăcută. Vei primi și pături (care vor mirosi un pic a cal 😊) în sanie  dar nu te vor ajuta foarte mult dacă nu ai ghete călduroase, geacă groasă, fes și mănuși. Iarna e, totuși, iarnă, mergi prin pădure iar trapul poate contribui la intensificarea senzației de frig. Și e păcat de bani și de efortul căluților, să nu iasă o experiență frumoasă. [Gata de drum. Pardon, de pârtie 😀] Cu sania pot merge maxim 5 persoane dar cel mai confortabil e cu 4 – al cincilea loc e cumva în spate și nu se bucură de acelși confort ca cele de pe banchete. O plimbare costa la data documentării noastre 150 lei și se poate desfășura în intervalul 10-16. [Se aud zurgălăii? 😊] Vara aceiași căluți frumoși te plimbă cu trăsura prin stațiune. Trăsura are 5 locuri iar tarifele se pot afla sunând la telefonul din pagină. „Staţia” de unde pleacă trăsura este în zona giratoriului de la Lacul Ursu (vezi localizarea pe harta din aplicaţia noastră). [Levente şi căluţii lui, în aşteptarea clienţilor.] Fie vară fie iarnă, programări se pot face zilnic între orele 9-20, vorbești cu Ana și stabilești ora din weekend la care să vă vedeți.   Vara este disponibilă și plata cu cardul; doar vara din cauză că sus, în pădure nu este semnal pentru a funcționa POS-ul. 

Vestea despre singurul domeniu schiabil din Vâlcea, numit Transalpina, de la Obârşia Lotrului - Voineasa, a început de ceva vreme să depăşească graniţele judeţului Vâlcea. După o întreagă saga a proiectării şi dezvoltării unui resort care se dorea a fi cel mai mare din ţară (cu aproape 100 de kilometri de pârtii şi instalaţii de cablu care ar fi trebuit să străbată crestele munţilor Latoriţei de deasupra lacului Vidra), într-un final până la urmă fericit, în 2012 s-a inaugurat unul dintre cele mai spectaculoase locuri pentru schi şi snowboard din România. Care foarte rapid a început să atragă din ce în ce mai mulţi pasionați ai sporturilor de iarnă... la început din Vâlcea şi din judeţele limitrofe iar apoi, de pe tot întinsul ţării (la ultima noastră vizită am văzut aici maşini de CT, GL, IS) şi chiar din străinătate. [Aşa ceva... 😍] Iar tot acest interes se datorează celor două mari atu-uri pe care le are domeniul de schi Transalpina. În primul rând, peisajul: fie că te dai în zona superioară fie, mai ales, când cobori pe pârtia Mioarele (cea mare, de dificultate medie), ai impresia că vei „ateriza” în lacul Vidra, care ţi se aşterne la picioare! Munţii înconjurători completează spectacularul, indiferent de sezon iar din telegondole sau telescaun nu vei şti în ce parte să te uiţi mai întâi! 😍  [Vedere din telescaun.] În al doilea rând, preocuparea celor care administrează domeniul de a menţine cât mai mult pârtiile optime pentru schi. Ajutaţi de altitudine (în zona superioară, la 2000m, zăpada rezistă până târziu) dar şi de instalaţiile de producere a zăpezii (care funcţionează non-stop când e necesar și temperatura o permite), cei de aici au reuşit în ultimii ani să ţină deschise pârtiile din zona superioară chiar şi în luna Mai! 😮 [Zona superioară, platoul Bora.] Un alt big-like pentru personal este pentru menținerea în funcțiune a instalațiilor de transport chiar și în condiții mai neprietenoase, spre deosebire de alte domenii schiabile din ţară unde se închid imediat ce începe să bată un pic vântul, iar schiorii sunt trimiși acasă. Am remarcat şi amabilitatea tuturor celor care lucrează aici, de la simpaticele doamne de la casierii până la cei care deservesc teleschiurile.  Accesul se face pe DN 7A care face legătura între oraşele Brezoi (din E81, Valea Oltului) şi staţiunea Obârşia Lotrului aflată pe DN 67C (celebra şosea Transalpina). Cel mai apropiat oraş este Voineasa, la 33 km - dacă ai nevoie de o bancă, un supermarket sau o farmacie, le găseşti aici. [Iarna pe DN7A.] La baza pârtiei este o parcare cu peste 500 locuri (din care 380 în parkingul supraetajat), cu o taxă unică de 25 lei/zi. Tot aici găseşti câteva foodtruck-uri, un centru de închiriere echipament (la preţuri care pleacă de la 50 lei/zi) şi o şcoală de schi (mai este una şi sus, pe platoul intermediar). Şi bineînţeles, casieria, de unde poţi cumpăra cartele cu puncte, valabile 30 zile (30 puncte - 130 lei, 60 puncte - 220 lei) şi ski-pass-uri (1 zi - 125 lei; până la ora 14:00 - 105 lei; de la ora 13:00 - 100 lei... copiii, elevii şi studenţii beneficiază de reduceri - click aici şi vezi secţiunea SKIPASS Online pentru lista completă de tarife). Instalaţiile de cablu funcţionează în sezon zilnic atunci când vremea o permite între orele 09:00-16:30 (ultima urcare la telegondola tronson 1 16:30; teleschi 16:15; telescaun și telegondola tronson 2 16:00). Pe site-ul oficial găseşti şi o secţiune Livecam unde îţi poţi face o idee despre cum arată pârtiile. Dar cel mai bine este să suni la numărul din această pagină și să confirmi starea pârtiilor și celelalte informații prezentate aici, valabile la momentul celei mai recente redocumentări. [Parking exterior şi interior, supraetajat.] Prima fotografie din Galeria-Foto prezintă o hartă a pârtiilor. Din parcare (alt. 1320m) urci cu telegondola, pe un prim tronson al ei până în staţia intermediară de pe platoul aflat la cota 1852m. (cost 10 puncte) În cele aprox. 5 minute şi jumătate de urcare te vei bucura de view-ul superb asupra lacului Vidra dar îţi poţi face şi o idee despre starea şi nivelul de dificultate ale celei mai lungi (şi mai dificile) pârtii de aici; numită Mioarele (marcată cu 1 pe hartă), cu o lungime de 2257m, o diferenţă de nivel de 530m şi o pantă medie de 23%. Recomandată celor de nivel mediu-avansat (roşie), pârtia are şi o variantă (1a) neagră dedicată celor avansaţi. [În coborâre pe pârtia roşie 😍] Odată ajuns pe platoul intermediar, ai de ales între a rămâne aici şi a te da pe cele trei pârtii albastre, a coborî pe pârtia roşie înapoi la staţia de plecare a telegondolei tronson 1 sau a urca cu următorul tronson al telegondolei până în zona superioară, pe vârful Bora. [Staţia intermediară a telegondolei.] Primele două pârtii albastre (2) de lângă telegondolă au fiecare o lungime de 754m pe o diferenţă de nivel 122m; sunt deservite de teleschiul Miru 1 (monopost, cu disc) care are o durată a cursei de aproape 4 minute. De la staţia superioară a teleschiului 1 începe şi o pârtie (numită 4 pe hartă), foarte lină şi foarte uşoară - de fapt, grea 😀, că va trebui să dai un pic la beţe (diferenţă de nivel de doar 31m pe cei 730m) - care duce la telescaunul Bora şi la pârtiile deservite de el... aşa că e mult uşor de ajuns la Bora cu tronsonul 2 al telegondolei 😉 [Urcare cu teleschi 1, cu pârtia 2 în stânga şi dreapta.] A treia (3), tot albastră, este mult mai scurtă (350m), cu o diferenţă de nivel 66m, deservită şi ea de un teleschi monopost (Miru 2) cu durata cursei de 1 min 40 s. În partea dreaptă (în direcția de urcare) a teleschiului am observat o zonă folosită de cei care preferă săniile 🙂 - apropo de asta, săniuțe pot fi închiriate doar de jos, de la bază, înainte de urca în telegondolă! Ambele teleskiuri „costă” 4 puncte/urcare. Pârtiile albastre de pe platoul intermediar sunt perfecte pentru începători şi pentru cei de nivel mediu care vor să-şi perfecţioneze mişcările: sunt destul de late (30-40m) şi au personal de deservire, de mare ajutor pentru începători. [Pârtia 3, cea mai scurtă.] Al doilea tronson al telegondolei te va duce, în 3 minute, până la cota 1944m. pe vârful Bora. De aici, pe pârtia Zănoguţa (5) - foarte uşoară, 675m cu diferenţă de nivel 66m (mai degrabă un drum de acces) - vei ajunge la pârtia Bora (7) şi vei coborî la staţia inferioară a telescaunului care o deserveşte - o urcare costă 6 puncte. [Coborâre pe Zănoguţa, spre pârtia Bora.] Telescaunul (numit Bora), deşi nu are o lungime foarte mare (1169m) este destul de lent şi face 8 minute şi jumătate până în vârful pârtiei. Asta nu e o problemă în zilele frumoase, când te poţi bucura de priveliştea oferită de munţii înconjurători dar în zilele reci şi cu vânt... îţi va prinde bine să fii echipat corespunzător 🙂 Din telescaun, în dreapta se poate coborî pe (6) până la staţia telegondolei iar pe stânga se intră pe pârtia Bora (7), albastră, cu o lungime de 1230m şi 179m diferenţă de nivel, recomandată pentru cei de nivel mediu şi avansat; poate fi abordată şi de începători, sunt doar două porţiuni un pic abrubte care s-ar putea să dea emoţii.  [Porţiunea terminus a pârtiei Bora.] În zilele fără vânt, nori sau ceaţă, zona superioară a domeniului Voineasa e foarte faină: mult mai puţin aglomerată decât platoul intermediar şi pârtia roşie, oferă şi ea o priveliște superbă asupra lacului Vidra, este lată, alternează pante foarte uşoare cu unele mai înclinate, zăpada se menţine cel mai bine aici (chit că la primele ore ale dimineţii poate fi un pic îngheţată)... te vei da cu greu plecat de aici în condiţii de vreme bună 🙂 [Platoul superior cu pârtia Bora 😍] Partea de servicii este destul de ok pe platoul intermediar: în zona telegondolei ai un bar, cu o cafea foarte bună, băuturi diverse și atmosfera tipică apre-ski, iar în zona pârtiei albastre 3 am găsit și un fastfood, care ni s-a părut un pic cam scumpuţ pentru ceea ce oferă (dar avea un vin fiert bine făcut 😊). Mai găseşti aici puncte de închiriere echipament, o şcoală de schi dar și toalete, bine întreținute, cu acces gratuit. [Bar cu atmosferă şi view.] Dacă te prinde foamea şi dacă te înduri să te desparţi de pârtii 🙂 recomandarea noastră e să cobori în zona parcării, unde ai opțiuni mai multe şi mai ieftine. La unul dintre foodtruck-uri ne-a făcut cu ochiul un gyros arătos, care s-a dovedit a fi și gustos 😉 Dar mai sunt și burgeri, pizza, clătite, grill-uri. [Gyros à la Voineasa 👌] Acesta este Domeniul schiabil Transalpina - Voineasa. Sperăm să auzim numai de bine despre acest loc #UndeMergem la #Ski în #România 🤩

La Sovata se află singura pârtie de schi din judeţul Mureş. Aflat la o altitudine de aprox. 1200m, micul domeniu schiabil este administrat privat de familia care deţine şi Cabana Repaş de pe platoul superior. În sezonul de iarnă, când este zăpadă, pârtia Sovata este principalul element de atracţie pentru turiştii din zonă care îşi doresc distracţie în aer liber: fie la săniuş şi snowtubing, fie pentru începători (mai ales copii) care vor să ia primele lecţii de schi/snowboard sau vor să „exerseze” pe pârtia albastră, fie pentru cei de nivel mediu-avansat care se pot bucura de coborâri palpitante pe pârtia roşie. Însă cei de nivel mediu care încă nu îndrăznesc să coboare pe pârtia roşie s-ar putea să se cam plictisească pe cea albastră 🙂 [La baza pârtiei.] Din centrul staţiunii Sovata până la baza pârtiei vei avea de mers aprox. 8 km pe un drum pietruit pe care ar fi bine să circuli cu atenţie, mai ales dacă e acoperit cu zăpadă sau pe anumite porţiuni, cu gheaţă. O să îţi dai seama că ai ajuns aproape de zona de îmbarcare în telescaun atunci când vei vedea maşini parcate pe marginea drumului - dacă vrei să găseşti loc în parcarea de la bază sfatul nostru e să ajungi cu măcar 15-20 de minute înainte de ora deschiderii (10:00). Altfel, să fii pregătit să laşi maşina pe marginea drumului chiar şi la 100-200 de metri înainte de podul pe care se intră spre pârtie, de unde vei mai avea de urcat pe jos încă vreo 50 metri până la baza pârtiei - numa' bun să-ţi faci încălzirea! 😊 Partea bună e că indiferent unde parchezi, nu se percepe taxă de parcare 🙂 [Parcarea de după pod.] Accesul în partea superioară se face cu un telescaun mono-post, deservit de personal destul de ok, doar să fii atent la explicaţiile şi sugestiile lor, atât la îmbarcare cât şi la debarcare. O urcare costă 15 lei/adult, respectiv 10 lei/copil; sunt disponibile şi abonamente de o zi pentru telescaun: 150 lei/adult, 100 lei/copil. Dacă nu schiezi şi eşti venit doar pentru o plimbare sus pe munte va trebui să plăteşti 30 lei pentru urcare+coborâre. Telescaunul funcţionează doar în sezonul de iarnă, atunci când sunt deschise şi pârtiile. ["Decolarea" spre înălţimi 🙂] Când ai ajuns sus, odată ieşit din telescaun, dacă mergi tot înainte vei ajunge la pârtia mică, pentru începători (albastră), în stânga căreia vei vedea şi pistele amenajate pentru săniuş şi tubing.  Iar dacă faci dreapta la ieşirea din telescaun vei începe coborârea pe pârtia mare, „roşie”, cu grad de dificultate mediu spre avansat. Cu o diferenţă de nivel de aprox. 300m, pe cei 1200m ai ei are o înclinare medie de 28%, ceea ce o face abordabilă (şi distractivă 😀) doar pentru cei care stăpânesc bine spre foarte bine tehnica alunecării pe zăpadă, indiferent dacă e vorba de schiuri sau snowboard-uri! Cât timp urci cu telescaunul îţi poţi face o idee despre părţile dificile (prima şi ultima parte) dar restul pârtiei nu prea este vizibil din telescaun... [Îţi poţi face o idee despre cât de abordabilă este ultima parte a pistei roşii.] Revenind la pârtia de sus, unde îţi recomandăm să stai dacă nu eşti de nivel cel puţin mediu: este foarte uşoară iar cei aprox. 350m sunt deserviţi de un teleschi (cu personal de deservire) unde vei plăti 5 lei pentru o urcare sau 100 lei pentru un abonament de o zi. Pentru cartele se plăteşte o garanţie (returnabilă) de 10 lei. [Ieşirea din telescaun, sus.] Dacă vrei să te dai pe pistele de tubing şi de săniuş, poţi închiria (la cabina de la baza teleschiului) săniuţe (30 lei/zi), respectiv vei plăti 30 lei pentru 5 coborâri pe colacii de tubing. [Colaci de tubing sau săniuţe? 😀] Tot de sus vei putea închiria clăpari, schiuri şi beţe - costă 60 lei/zi; dacă ai nevoie şi de cască, se plătesc suplimentar 10-15 lei. Sunt disponibili şi monitori de schi, din cadrul personalului Salvamont (au baza tot sus, într-o căsuţă amplasată lângă ieşirea din telescaun).  Dacă eşti venit la schi, vei urca cu schiurile puse dar la coborâre (dacă nu te „ţine” să cobori pe pârtia roşie) ele vor fi aşezate de cei din staff pe scaunul din faţa ta şi îţi vor fi returnate jos, când ieşi din telescaun. Dacă eşti venit „la plimbare”, e un pic mai simplu dar fi totuşi fii atent la indicaţiile personalului şi nu ezita să întrebi dacă ai vreo nelămurire - din ce am văzut noi oamenii sunt foarte comunicativi şi dornici să te bucuri de o experienţă pozitivă. 🤩 [Personal mereu gata să ajute 🤩] Telescaunul nu funcţionează decât când sunt deschise şi pârtiile. Dacă vrei să urci în sezonul de vară la o plimbare, ca să mănânci sau chiar să te cazezi la cabana Repaş, trebuie să ţii înainte pe drumul pe care vii dinspre Sovata. La un moment dat drumul va face dreapta (există şi un indicator către cabană) iar de aici vei mai avea de urcat aprox. 7 km, roată prin pădure, pe un drum care nu ar trebui să pună probleme nici unui tip de maşină, mai ales dacă e vreme bună. Nu încerca însă această variantă iarna - drumul e mult mai rău şi oricum, este închis cu o barieră. Iarna, singura cale de acces spre platoul superior (şi la cabană) este telescaunul. Când stratul de zăpadă permite, în zilele de sărbătoare şi în timpul vacanţelor şcolare pârtia este deschisă în fiecare zi între orele 10-17; în rest, este deschisă doar în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică, 10-17. Teleschiul se opreşte la 16:45 iar telescaunul se închide un pic după ora 17, după ce personalul se asigură că au coborât toţi cei aflaţi sus. [Pârtia albastră este plină de schiori aflaţi la primele lecţii, atenţie la ei!] La Cabană, pe lângă specialitatea casei, ciorba de fasole cu ciolan (300 ml, 20 lei), poţi alege dintre cele câteva minuturi făcute pe grătar (mici, cârnăciori, ceafă de porc, piept de pui). Bine, singura legătură cu „minuturi” e că se fac repede, de la momentul în care comanzi şi plăteşti până când poţi lua mâncarea poate dura şi jumătate de oră, mai ales la orele „de vârf” de la prânz (13-15) când e cel mai aglomerat 🙂 Nu se serveşte la masă, atât mâncarea cât şi băutura se comandă şi se ridică de la bar. Când se lasă prins (cu greu) în bazinele de creştere de lângă cabană, în meniu îşi face loc şi păstrăvul preparat la grătar 😀 [Oră de vârf în restaurantul cabanei.] Noi am „profitat” de timpul de aşteptare degustând o altă „vedetă” a casei, pâinea unsă cu untură şi ceapă (6 lei/felia)... plus un vin cald delicios (10 lei) care a completat-o foarte bine 😊 pentru ele nu a trebuit să aşteptăm, le-am luat imediat ce le-am plătit. [Aperitiv 😀] Am încercat mititeii, pieptul de pui la grătar, cu cartofi prăjiţi şi salată de legume murate. Bine preparate toate, le-am asezonat şi cu un pic de muştar şi ketchup, oferite din partea casei în bidonaşe plasate pe mese. Preţurile, atât la băuturi cât şi la mâncare, sunt cumva obişnuite pentru o cabană amplasată pe munte: mici de 7 lei/buc (inclusiv muştar şi pâine), grătar de la 25 lei, garnitură 10 lei, murături (7 lei), desert 15 lei. View-ul către pârtia mică este inclus atât din interior cât şi de la cele câteva mese de pe terasă, de mare succes în zilele însorite. [Mâncare cu view 😍] Pentru că în zonă nu prea este semnal, plata cu cardul nu este posibilă; asigură-te că ai la tine destul numerar ca să acopere orice cheltuială, atât pentru urcări/închirieri cât şi pentru consumaţia de la cabană.  Înainte de a porni la drum spre pârtie îţi recomandăm să suni la telefonul din această pagină ca să te informezi despre starea pârtiilor, preţuri etc. iar cu un click aici poţi vedea live cum este sus. 

Morile de apă de pe râul Camenița sunt probabil cel mai interesant element de atracție din comuna Sichevița. În teorie există un traseu tematic, ce ar include mai multe asemenea mori și ar dura vreo 10 ore, prezentat pe un panou instalat pe DN57 la intersecţia cu drumul spre Sicheviţa. În practică însă nu prea ai cum să faci asta. În primul rând, pentru a avea o experiență cât mai frumoasă, e nevoie să fii însoțit de un ghid sau un localnic, care știe exact unde să te ducă. Pentru că indicatoarele lipsesc aproape cu desăvârșire, iar morile nu sunt chiar foarte ușor accesibile. În plus, e posibil să te întâlnești cu câini. Apoi, e mult mai interesant să le vezi pe cele funcționale (multe au fost abandonate), poate chiar în timp ce lucrează – căci parte din ele încă mai sunt folosite pentru măcinat – și să înțelegi pe ce principii funcționează totul. Conform informațiilor oficiale, ar fi existat vreo 25 de astfel de mori; astăzi mai sunt funcționale doar 9. Dacă ajungi în zonă şi vrei să vezi morile, cel mai bine e să o suni din timp pe dna Milevuța Avram (ghid de la primăria Sichevița) la telefon 073543819.  Natural zona este este foarte frumoasă, însă prezența omului lasă în prea multe locuri urme foarte urâte. [Din păcate, apa încă poartă la vale tot felul de deşeuri aruncate de gunoaie... 😔] Morile sunt un exemplu magistral al comuniunii străvechi a omului cu natura, aici, în una din cele mai vechi așezări din regiune. Ridicate unele în urmă cu mai bine de 200 de ani, toate sunt mici monumente de arhitectură și ingeniozitate populară. [...dar natura se încăpăţânează să reziste 😍] Noi am reușit să vedem două – Moara lu’ Codreanu și Moara de la Botul Cracului, cu ajutorul dnei. Milevuța, care ne-a fost un ghid foarte bun la ambele și al dlui. Gruița Lazăr (pe care toată lumea îl ştie de Lăzărică 😀), administratorul celei de-a doua. Pe râurile care străbat zona, Camenița și Gravensca, mai sunt însă și alte mori: Bișteg, Cioacă, Nemoianu, Zaica și altele... Ridicate din lemn lipit cu lut, pe cursul apei sau pe un canal deviat artificial, multe au vatră deschisă pentru încălzire pe vreme rece și alături adăpost pentru animale. [Moara lu' Codreanu din Sicheviţa.] Moara lu’ Codreanu ar fi fost construită, după spusele bătrânilor, în jurul anului 1910. Proprietarul terenului pe care a fost ridicată era codrean (pădurar), de unde și denumirea morii.  Apa ajunge la moară pe ierugă – canalul desprins din albia Cameniței, prin care apa este adusă la un nivel puțin mai înalt decât cel al morii – și apoi prin ciutură (jgheab) este dirijată în jos. Când este necesar se poate folosi și o găleța, care îngustează fluxul, apa căpătând astfel presiune spre palele roții morii, pe care le lovește cu putere, punând roata în mișcare și pornind astfel coregrafia măcinatului. Apoi își vede mai departe de drum, revenind în râu. Piatra de moară superioară, mobilă (doar ea se învârte, piatra de jos e fixă), cioplită din cremene, acționată de un ax ce o conectează cu roata, ronțăie mărunt boabele de porumb, grău sau ovăz, transformându-le în hrană pentru animale sau făină pentru consum uman. Grăunțele ajung între roțile crestate din coșul din lemn de deasupra, prin praporiță; dar nu oricum, ci după cum „comandă” lăcomița, care freacă pe piatra superioară, provocând vibrații ce mișcă boabele spre pietre. Inginerie, nu glumă! Trebuie să vezi ca să înțelegi... Și mai sunt și alte „gadget-uri” menite să ajute la funcționarea cât mai ușoară a operațiunilor – ridicarea pietrei superioare pentru reglarea gradului de măcinare, încărcarea făinii în saci etc. Făina măcinată la rece, la piatră, are alt gust, alte proprietăți nutritive. Ca să ajungi la Moara lu' Codreanu trebuie să traversezi apa Cameniţei printr-un vad care nu ar trebui să pună probleme nici unei maşini. Noi am trecut cu o maşină de familie 🙂 [Drumul spre Moara lu' Codreanu.] Moara de la Botul Cracului a fost refăcută în 2011, arată ceva mai... modern... A fost un pic tencuită, i s-a schimbat ușa, jgheaburile din lemn au fost înlocuite cu tuburi din fier; are și adăpost pentru animale, unde acestea se odihnesc și primesc hrană cât durează măcinatul (în cazul în care rândașul nu are tractor cu care să se deplaseze la moară). Piatra de-aici are „vârsta” de 28 de ani. [Punte peste canalul morii de la Botul Cracului.] Am localizat pe hartă locuinţa administratorului (simpaticul Lăzărică) pentru că aici este punctul de întâlnire dacă vrei să îi vizitezi moara, după o discuţie prealabilă la telefon 0721379687; de la el poţi cumpăra şi făină măcinată la rece, la piatră iar dacă sunteţi un grup mai mare şi sunaţi cu măcar o săptămâna înainte, puteţi aranja şi o masă cu produse din gospodăria lor! [Mălai alb 😮 măcinat la moara lui Lăzărică.] Când o suni pe dna Milevuța întreab-o şi dacă e cineva la rând la vreo moară, doar aşa le poţi vedea şi în funcţiune! [La dreapta şi... prima casă e cea a lui Lăzărică.] Fiecare moară are alocați 10-12 rândași (adică persoane cărora le vine rândul la măcinat), care împart un fel de drept de proprietate comun asupa morii, drept care se moștenește. Printre ei, cu ceva atribuții suplimentare, este „tata morii”; adică un fel de administrator, care se ocupă de aspectele ce țin de „mentenanță” – piatra trebuie ferecată (trebuie refăcute micile striații cioplite pe suprafața de contact, care strivesc boabele), coșul trebuie întreținut...  Rândul e într-o zi anume din săptămână (nu te duci când vrei tu... lucrurile trebuie să fie organizate...) – lunea, marțea... chiar dacă macini o dată la două săptămâni, tot în acceași zi din săptămână macini. Iar la moară se stă în funcție de situația financiară – cine e mai bogat stă mai mult, pentru că are mai multe cereale și mai multe animale pentru care macină. Bine, așa era odinioară... acum puțini oameni mai macină, puțini oameni mai cresc animale... [Ierugă şi zăgaz cu noroc 🙂] Ne-a plăcut tare mult următorul detaliu: în general roțile morilor au fost construite să se învârtă în sensul acelor de ceasornic; la Sichevița însă cele mai multe se învârt invers; spun bătrânii că au fost făcute așa ca să întoarcă timpul. De asta li se mai spune și mori „îndărătnice”.  Iar acolo chiar ai senzația e că au reușit și că timpul a stat în loc... 🤩

Dacă incursiunile turistice te-au adus și pe Clisura Dunării, mai exact la Berzasca, ai ocazia să te bucuri și de ceva aventură, cu XTreme Park Adventures.  Variantele sunt mai multe – extreme jet-boat sau jet-ski pe Dunăre, pentru adrenalină la intensitate mare, iar pentru experiențe ceva mai calme – croaziere pe Dunăre, ATV-uri sau biciclete. Extreme jet-boat este o adevărată nebunie, recomandată celor cu tensiune arterială stabilă. Unică pe Dunărea românească, ambarcațiunea de mare viteză este disponibilă câd vremea o permite (aproximativ iunie-octombrie). Și nu doar că merge cu până la 90km/h, dar execută și manevre de rotire de chiar și până la 360 grade, ba mai face și scufundări!!! Da, ai citit bine! Gabi, cel care stă la cârmă, s-a instruit special pentru asta în străinătate. Acum... lasă-ți imaginația sa zburde... Pentru 150 lei/persoană, într-o experiență de aproximativ 30 de minute ai parte de aproximativ 15 de minute de senzații intense. Dacă n-ai inima tare, ai grijă să ai asigurarea la zi 😉 Toată nebunia e filmată, așa că vei avea și mărturia video a reacțiilor, în caz că te gândești să spui că ai fost erou și nu ți-a fost frică 😉  Ambarcațiunea are 13 locuri dar trebuie să fiți minim 8 pentru o ieșire. Primiți veste de salvare și un instructaj serios. Dacă vă strângeți 13 e ușor – ocupați toată barca și ați plecat. Oricâți ați fi, noi recomandăm totuși o programare prealabilă prin telefon. A, şi ar fi de preferat să fiţi îmbrăcaţi cu haine care se usucă uşor şi să aveţi încălţăminte potrivită pentru apă 😀 pentru că da, vă veţi uda până la piele! [Duş nautic 😀] Jet-ski-urile sunt în număr de două; ambele pentru două persoane dar dacă vrei să faci „figuri” e mai bine să mergi singur. Pentru cei 90CP este necesar permis de ambarcațiune. Cu 250 lei te dai 20 de minute. Cum spuneam, dacă ești genul mai calm, poți opta pentru o croazieră pe Dunăre, către oricare dintre punctele de interes de pe Clisură, până la Eșelnița, la Tabula Traiana. Pentru o excursie de o zi la Cazanele Dunării ambarcațiunea se închiriază cu 2200 lei (capacitate max. 12 persoane); în funcție de preferințe, se poate aranja și o masă pe traseu. O excursie la insula Ostrov costă 120 lei/persoană și se organizează cu minim opt persoane. Oriunde vei merge, simpaticii ghizi vor avea la ei poveştile despre locurile vizitate şi vor încetini ca să le fotografiezi de pe apă. [Barca pentru croaziere pe Dunăre.] ATV-uri sunt cinci și întotdeauna vei merge însoțit de ghid. Sunt de nivel mediu de putere – 48CP, 4x4, pentru doi pasageri. Se închiriază minim două ATV-uri. Se pot face mai multe circuite, dar cel mai atractiv, pe care am fost și noi, este cel de pe Valea Siriniei. Costă 420 lei/ATV (include ghid, combustibil, căști) și durează aproximativ 3,5 ore (cu tot cu opriri); are o lungime de aproximativ 50 km (dus-întors) din care 18 km pe asfalt și vreo 6 km off-road. [Cascade şi... frăguţe pe traseu 😍] Traseul este fix și include o mulțime de locuri frumoase și interesante. Primul este ruina Mânăstirii Sirinia și este precedat de „testul de conducere” - dacă reușești să cobori fără probleme panta care duce spre mânăstire, te „califici” să conduci și pe restul traseului; ghidul va povesti câte ceva și despre vechiul lăcaș din poiana plină cu fragi (dacă nimerești perioada). [Coborârea de test 😃] Mai mergi La Jgheaburi, locul unde eroul local Iovan Iorgovan (Hercule în alte legende) s-a luptat cu Hidra și i-a retezat unul din capete; în albia râului se văd urmele pașilor uriașului și ale potcoavelor calului iar pe stânci a rămas până azi sângele animalului mitic – în realitate niște forme foarte interesante de eroziune în albia râului și straturi de turmalină (dacă apa e mică poți păși pe stâncă și îi poți testa presupusele puteri vindecătoare și energizante); iar poveștile nu se opresc aici. Cascada Podul Înalt, La Pișători sau cascada Rizna, toate vin cu basme, prințese, drame. [Intrarea pe traseul off-road spre cascada Rizna.] Cheile Siriniei sunt foarte frumoase iar în luna mai te îmbată cu mirosul liliacului înflorit, care acoperă versanții. Drumul este îngust, trebuie circulat cu atenție, dar e asfaltat deci accesibil. [Vei avea tot timpul antemergător 😉] Dar se pot face şi ture mai scurte, în împrejurimile satului Berzasca, tot aşa, cu minim 2 ATV-uri. Preţul de 200 lei/oră/ATV include ghid (va merge pe un ATV separat), combustibil, echipament de protecţie. [Gata de drum, pe cai-putere...] Iar dacă vrei să-ți pui fizicul la treabă, sunt de închiriat biciclete mountain-bike (zece bucăți), la 50 lei/zi. [...sau cu om-putere 🙂] Pentru atracţiile terestre (ATV, biciclete) punctul de închiriere şi plecare este cel localizat pe hartă (Pensiunea Ecaterina). Pentru cele nautice 🙂 se pleacă de la un debarcader aflat la câteva sute de metri distanţă de pensiune, pe malul Dunării; când vei suna pentru rezervare o să primeşti pe telefon localizarea exactă.